Cristos căutat de mama sa, de sfânta Maria. Voia să-i vorbească. Iar el, nu din dispreț față de ea, ci din dragoste față de noi, face ca din această căutare să izvorască o învățătură pentru noi toți: cine ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinește acela îi este și mamă și soră și frate (cf. Lc 8,21). Mai mult: sfânta fecioară Maria nu întrerupe „jocul” lui Isus, misiunea sa, ci rămâne „prinsă” în acest „joc” până la picioarele Crucii, până la final. Ea este prima care a ascultat cuvântului lui Dumnezeu și l-a împlinit în toată viața ei. Ea este mai mult decât mama trupească a lui Isus: este ucenica fidelă a Fiului ei, este Doamna care a împlinit în mod desăvârșit voința Tatălui. Iar la finalul „jocului” nu este Mama cea care își ia Fiul în casă, ci este Fiul cel care o primește pe scumpa sa Mamă într-un imens castel ceresc, în Împărăția Tatălui.
Cine nu-și amintește de joaca din copilărie, de jocurile pe care le făceam în aer liber, liberi de toți și de toate, mai ales în vremurile când televizorul sau computerul nu făceau parte din copilărie? Câtă fericire era pe chipurile și în viața noastră. Și apoi câtă tristețe când în mijlocul jocului răsunau cuvintele unui coleg de joacă: „Te caută maică-ta!” Imediat se așternea liniștea și apăreau întrebările: „Oare ce a făcut?” sau „Pleci? Te mai întorci? Mai jucăm?”… Și nu de puține ori, ca și cum ar fi fost o înțelegere tacită între toți copiii, locul se umplea de strigătul colegilor de joacă: „Mai lăsați-l puțin, vă rugăăăăm!”. Cu cât interes era așteptat răspunsul mamei la rugile fierbinți ale colegilor de joacă, răspuns care varia de la „Treci imediat în casă!” la „Bine, mai stai, dar nu mai mult de juma de oră”… Indiferent cum se chema jocul, indiferent…
Vezi articolul original 854 de cuvinte mai mult
Prea târziu te-am iubit... 