Arhiva pentru august 27th, 2018

Lui Dumnezeu nu-i este frică! El este mereu noutate!

Chemarea lui Dumnezeu vesnic nou„Dumnezeu este mereu noutate, care ne determină încontinuu să plecăm din nou și să schimbăm locul pentru a merge dincolo de cunoscut, spre periferii și frontiere. Ne conduce acolo unde se află umanitatea cea mai rănită și unde ființele umane, dedesubtul aparenței superficialității și conformismului, continuă să caute răspunsul la întrebarea cu privire la sensul vieții. Lui Dumnezeu nu-i este frică! Nu-i este frică! Merge mereu dincolo de schemele noastre și nu se teme de periferii. El însuși s-a făcut periferie (cf. Fil 2,6-8; In 1,14). Pentru aceasta, dacă vom îndrăzni să mergem în periferii, acolo îl vom găsi: El va fi deja acolo. Isus ne precedă în inima acelui frate, în trupul său rănit, în viața sa oprimată, în sufletul său întunecat. El este deja acolo” (Papa Francisc, Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 135).

Monica

„Este imposibil ca fiul atâtor lacrimi să se piardă”. Oare ochii noștri mai cunosc lacrimile de pocăință sau lacrimile prin care implorăm harul convertirii pentru cei dragi ai noștri?

Să ne însușim astăzi rugăciunea Bisericii: „Dumnezeule, mângâietorul celor întristați, care ai primit cu îndurare lacrimile de mamă ale sfintei Monica, pentru convertirea fiului ei, Augustin, dă-ne, te rugăm, harul, prin mijlocirea acestor sfinți, să ne plângem păcatele, și astfel, să dobândim de la tine iertare și alinare”. Să ne rugăm pentru ca femeile să imite viața și iubirea sfintei Monica. Să ne rugăm ca drepturile și demnitatea femeii să fie recunoscute și respectate, iar fiecare femeie să se simtă împlinită prin vocația pe care Domnul i-a încredințat-o.

Sfântă Monica, roagă-te pentru noi!

Prea târziu te-am iubit...

Sfanta_MonicaDupă ce timp îndelungat s-a rugat: „Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și pleacă-ți urechea la strigarea mea, nu fi surd la lacrimile mele (Ps 39,13), sfânta Monica a putut cânta: „Te laud, Doamne, din toată inima, pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele”. Împreună cu ea, îl lăudăm pe Domnul pentru că își pleacă privirea spre rugăciunile și suferințele noastre și ne strânge lacrimile într-un urcior (cf. Ps 56,9). Îl lăudăm pentru că, dincolo de suferințe, ne poartă la mărturisirea credinței: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu”.

Această mărturisire de credință a cerut-o sfânta Monica pentru soțul ei, Patriciu, și pentru fiul ei, Augustin. Atât de mult s-a rugat și a plâns încât sfântul Ambroziu a consolat-o, spunându-i: „Este imposibil ca fiul atâtor lacrimi să se piardă”. Oare ochii noștri mai cunosc lacrimile de pocăință sau lacrimile prin care implorăm harul convertirii pentru cei dragi ai noștri?

Sfânta Monica…

Vezi articolul original 892 de cuvinte mai mult

Să ne rugăm prin artă: Martiriul sfântului Ioan Botezătorul – Caravaggio (1608)

Caravaggio_Taierea capului sfântului Ioan Botezatorul

De data aceasta medităm și ne rugăm plecând de la opera lui Caravaggio: Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul. Pictura pe pânză fascinează prin expresivitatea și detaliile ei, dar și prin mărime: 361×520 cm. Capodopera creată în anul 1608 poate fi admirată și astăzi în capela concatedralei „Sfântul Ioan”, din capitala Maltei, La Velletta.

Ce anume vezi când privești această imagine?
Ce simți în inima ta?
Ce îți spune această pictură?
Tu ce vezi?

Să medităm și să ne lăsăm ajutați de fragmentul din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu (6,17-29):

În acel timp, însuşi Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan şi să-l lege în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip, pe care o luase în căsătorie. 18 Pentru că Ioan îi spusese lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău”. 19 Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere. 21 A venit însă
o zi prielnică, atunci când Irod, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, a făcut un ospăţ pentru demnitarii săi, pentru ofiţeri şi cei mai de vază din Galileea. 22 Intrând, fiica Irodiadei a dansat şi i-a plăcut lui Irod şi comesenilor săi. Atunci, regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei şi îţi voi da!” 23 Şi i-a jurat: „Ceea ce îmi ceri îţi voi da, până la jumătate din regatul meu”. 24 Atunci ea, ieşind, i-a spus mamei sale: „Ce să cer?” Aceasta i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25 Şi, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: „Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul”. 26Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului şi a comesenilor, nu a voit s-o refuze. 27 Regele a trimis un executor şi i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare 28 şi a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: