„Spune-mi cum să comunic tinerilor credinţa”

Scurtă, dar intensă, uneori chiar înduioşată, mărturia dată ieri seara despre Paul al VI-lea de frère Alois, la sfârşitul veghii de rugăciune în catedrala din Brescia, unde priorul comunităţii ecumenice de pe colinele din Burgundia s-a întors după peste jumătate de secol de la vizita făcută de predecesorul frère Roger. Alături de o mare imagine a papei Montini prezentat zâmbitor, ochii bucuroşi, învăluit de o lumină caravaggiască („Mi-ar plăcea, terminând, să fiu în lumină” scria Paul al VI-lea în „Gând la moarte”, aşa cum a amintit episcopul de Brescia, Pierantonio Tremolada – prezent alături de frère Alois – comentându-i valoarea simbolică) frère Alois a oferit câteva elemente ale raportului dintre papa brescian şi fondatorul de la Taizé. Dar nu numai atât.

„Frère Roger îl cunoştea pe Paul al VI-lea de când la Roma era încă tânărul monsenior Montini, substitut la Secretariatul de Stat, cu care a pregătit cele două audienţe ale sale la Pius al XII-lea. Mai târziu a mers să-l vadă la Milano. Dar a descoperi la Brescia locurile tinereţii sale, ambientul său spiritual şi uman, i-au permis să perceapă mai bine personalitatea papei”, a amintit imediat frère Alois, care s-a oprit asupra prezenţei lui frère Roger la „Oratoriul Păcii” – loc foarte important pentru formarea viitorului papă – în octombrie 1964, în timpul Conciliului al II-lea din Vatican: „Fratele papei, Ludovico Montini, era la Brescia în ziua aceea. La sfârşitul conferinţei lui frère Roger la Oratoriul Păcii, Ludovico a declarat public că în timpul fascismului în acest Oratoriu fraţii Montini s-au format la curaj cu oameni care rămâneau prieteni ai papei. Frère Roger a cunoscut deci unii dintre acei oameni cu care avea să rămână legat după aceea, episcopul Manziana, viitorul cardinal Bevilacqua”.

„Dacă aş relua toate relatările pe care frère Roger le făcea despre Paul al VI-lea, ar fi nevoie de mult timp”, a continuat Alois. Astfel a lansat numai câteva flash-uri. „Aş putea povesti cum în timpul Conciliului, un om al Vaticanului a adus într-o zi în casa noastră romană o lădiţă de mere şi una de pere, pentru că papa aflase că fraţii de la Taizé invitau episcopi la toate mesele şi voia să contribuie la această primire”. De asemenea, „aş putea spune cum, mai târziu, Paul al VI-lea l-a invitat pe frère Roger să-l însoţească la Bogotá”. Sau „aş putea să mai explic cum, alertat de responsabili politici francezi cu privire la destinul secretarului general al Partidului Comunist Chilian în timpul dictaturii, frère Roger a telefonat în Vatican şi papa a acceptat să intervină în aceeaşi noapte pentru ca acel om să nu fie ucis”.

Apoi reflecţia sa s-a mutat asupra relaţiei dintre Paul al VI-lea şi frère Roger cu privire la tineri. „Au vorbit despre asta împreună adesea. Frère Roger a fost marcat de discursul, discursul foarte mare, pe care Paul al VI-lea l-a rostit la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican. Sfântul Părinte a spus că acel Conciliu «s-a ocupat îndeosebi de Biserică, de natura sa, de vocaţia sa ecumenică, de activitatea sa apostolică», dar că «a dedicat atenţia sa şi omului în mod deosebit». Papa a folosit şi aceste cuvinte: dacă «pentru a-l cunoaşte pe om, trebuie cunoscut Dumnezeu», «putem la fel să enunţăm: pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să-l cunoaştem pe om». Apoi papa a spus cuvinte pe care frère Roger le va cita adesea: «Omul este sacru datorită nevinovăţiei copilăriei sale, datorită misterului sărăciei sale, … noi ne amintim cum pe faţa fiecărui om, în special dacă este făcută transparentă de lacrimile sale şi de durerile sale, putem şi trebuie să observăm faţa lui Cristos». Acest om suferind, aproape sau departe de noi, cunoscut sau necunoscut: frère Roger îi va invita mereu pe tineri să fie solidari cu el. Va scrie: «În adâncul nostru, ceea ce arde, este să trăiască Cristos pentru lume. Ceea ce ne animă este să găsim comunicarea cu omul de astăzi»…”.

Şi, după ce a subliniat atenţia papei Montini faţă de căutarea ecumenică a comunităţii, nu mai puţin decât faţă de angajarea crescândă de primire a tinerilor, a citat un episod. „Într-o zi, Sfântul Părinte i-a cerut lui frère Roger: «Dacă dumneavoastră aveţi cheia pentru a comunica tinerilor credinţa, spuneţi-mi!». Frère Roger a răspuns: «Mi-ar plăcea să am acea cheie, dar n-o voi avea niciodată. La Taizé nu avem o metodă pentru a transmite credinţa»…”. Participarea la marea Adunare conciliară, chiar ca observator, l-a mişcat cu adevărat pe fondatorul de la Taizé „frère Roger a constatat cât de mult întâlnirea prelungită a unor oameni care provin din toate continentele pentru a reflecta împreună asupra viitorului Bisericii avea să deschidă inimile, să lărgească minţile. După câţiva ani, văzând dificultăţile tinerilor în raportul cu credinţa, s-a întrebat cum să le permită tinerilor să trăiască o experienţă asemănătoare şi a avut ideea de a lansa un conciliu al tinerilor. Înainte de a-l anunţa public, trebuia să-l consulte pe papa care i-a răspuns: «Pune-l repede pe şine». Sunt fericit să amintesc aici acea generozitate a lui Paul al VI-lea pentru că a permis ca atunci să se deschidă la Taizé o perioadă de căutare care a implicat tineri din toate continentele”.

O căutare care ştim că în zilele noastre continuă. Da, Conciliul tinerilor a fost înlocuit de cel pe care frère Roger a decis să-l numească un pelerinaj de încredere pe pământ, dar este aceeaşi aspiraţie de a provoca reconcilieri în Biserică, de a lucra pentru pace, pentru cei mai vulnerabili. Angajări reafirmate în întâlnirile europene, dar şi în alte ocazii, în alte continente. Înainte de a încheia mărturia sa, în catedrala din Brescia, frère Alois s-a oprit asupra celei mai recente, deosebit de semnificative. A spus: „În urmă cu câteva săptămâni, cu o duzină de fraţi ai mei, eram la Hong Kong pentru o întâlnire care a adunat 2.500 de tineri. Marea diversitate a Asiei era reunită, din India până în Japonia, trecând prin Bangladesh, Myanmar, Filipine, Indonezia, Vietnam, Cambogia, Laos, Mongolia şi multe alte ţări. Cel mai impresionant a fost marele număr de tineri care proveneau din China continentală. Unii nu ieşiseră niciodată din provincia lor şi au parcurs 35 de ore în tren pentru a veni la întâlnire. Aparţineau la diferite Biserici: catolici şi protestanţi, precum şi la Bisericile oficiale şi neoficiale. A fost o extraordinară experienţă de unitate: Cristos înviat ne determină cu adevărat să depăşim graniţele dintre Biserici şi dintre popoare. În fiecare etapă a pelerinajului, ca şi în întâlnirile de tineri la Taizé, încercăm, prin rugăciune, reflecţie şi împărtăşire, să mergem la izvoarele bucuriei. În această perioadă în care lumea noastră este zdruncinată de evenimente violente, adesea ne este greu să menţinem bucuria. Bucuria este oare o atitudine potrivită, când aşa de multe persoane cunosc suferinţa şi ameninţările ecologice devin dramatice?”.

De aici rezultă pentru prior necesitatea de a porni din nou de la inima credinţei, pentru că bucuria transmisă de Evanghelie provine din încrederea că suntem iubiţi de Dumnezeu. „Bucuria nu este un sentiment supraevaluat, nici o fericire individualistă care ar duce la izolare, ci siguranţa senină că viaţa are un sens. Departe de o exaltare care fuge de probleme, ea ne face şi mai sensibili faţă de suferinţele celorlalţi. Este mai puternică decât frica de instabilitate, de necunoscut, de cel străin. O bucurie interioară nu diminuează solidaritatea cu ceilalţi, ea o hrăneşte”, a adăugat Alois. Invitând să nu ne temem de provocări, inclusiv cele legate de prăpastia crescândă dintre bogaţi şi săraci: „Dacă parohiile noastre, comunităţile noastre, grupurile noastre, ar deveni tot mai mult locuri în care ne primim reciproc, unde încercăm să-l înţelegem şi să-l susţinem pe celălalt, locuri în care suntem atenţi faţă de cei mai slabi, faţă de cei care sunt mai săraci decât noi…”. În sfârşit, salutul şi „ne vedem la Roma” adresat multor bresciani: „Plec la Roma, pentru a participa la Sinodul tinerilor şi la 14 octombrie va fi canonizarea lui Paul al VI-lea. Sunt fericit să trec astăzi prin Brescia şi să exprim recunoştinţa comunităţii noastre faţă de acest papă care ne-a fost aproape şi pe care l-am iubit…”.

(Papa Paul al VI-lea i-a cerut lui frère Roger: „Spune-mi cum să comunic tinerilor credinţa”
De Marco Roncalli
După Vatican Insider, 2 octombrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Reclame

În numele lui Isus

Isus mergeti si predicatiCu greu ar putea fi găsit un alt nume care să fie rostit mai des decât numele lui Isus Cristos. Este suficient să ne gândim de câte ori este amintit numele său atunci când se celebrează sfânta Liturghie sau când se spun alte rugăciuni. Mai mult, acest nume este atât de important încât are și o zi specială în care este amintit și celebrat: în fiecare an, la 3 ianuarie, celebrăm Preasfântul nume al lui Isus.

Din păcate însă există și cei care înjură și iau în zadar acest nume. Același nume Preasfânt este rostit în gol, în zadar. Păcatul celor care înjură sau iau în zadar numele lui Cristos este grav. Aceasta nu doar pentru că Dumnezeu a intervenit și a pus chiar la începutul poruncilor sale această lege pe care noi ar trebui să o avem înscrisă în inima noastră: „Să nu iei în zadar numele Domnului Dumnezeului tău” (Ex20,7), ci și pentru că atunci când ne rugăm Tatăl nostru cerem în primul rând ca numele lui Dumnezeu să fie sfințit! Sfântul Părinte papa Francisc ne învață: „Dacă se înmulțesc creștinii care iau asupra lor numele lui Dumnezeu fără falsitate – practicând astfel prima cerere din Tatăl Nostru, sfințească-se numele tău – vestirea Bisericii este mai ascultată și este mai credibilă. Dacă viața noastră concretă manifestă numele lui Dumnezeu, se vede cât de frumos este Botezul și ce mare dar este Euharistia, ce unire sublimă există între trupul nostru și Trupul lui Cristos: Cristos în noi și noi în El! Aceasta nu este ipocrizie, acesta este adevăr. Asta nu înseamnă a vorbi sau a ne ruga ca un papagal, asta înseamnă a ne ruga cu inima, a-l iubi pe Domnul” (papa Francisc, Cateheze despre Porunci – 6. A respecta numele Domnului – miercuri, 22 august 2018).

Ascultând în sfânta Evanghelie cuvintele despre numele lui Isus, puterea acestui nume și importanța de a face totul în numele lui Isus, chiar și oferirea unui pahar de apă, putem să ne aminim de credința și curajul apostolului Petru, atunci când a spus și continuă să ne spună tuturor în persoana urmașului său, papa Francisc: „Nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Cf. Fap4,12. Merită citit întreg capitolul patru din Faptele apostolilor).

Nu există alt nume sub cer în care să putem fi salvați.
Nu există alt nume, decât numele lui Isus!
Numele lui Isus este singurul care ne poate salva de ispitele care ne dau târcoale zilnic.

Lecturile sfinte propuse pentru această duminică ne amintesc doar câteva din pericolele în care pot cădea cei care îl urmează pe Cristos, dar nu sunt încă pe deplin înrădăcinați în Cristos (Col2,7).

Privind în sfânta evanghelie (Mc9,38-43.45.47-48), dar și în prima lectură (Num11,25-29), Isus Cristos (și Moise!) ne învață cum să rezistăm ispitei de a ne considera unici, speciali, singurii chemați de Dumnezeu. Cu foarte puțin timp în urmă (duminica trecută!) Isus ne învăța să învingem ispita puterii: „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” (cf. Mc 9,33-37; cf. Comentariul mons. Pierbattista Pizzaballa la evanghelia duminicii a XXVI-a: http://ilsismografo.blogspot.com/2018/09/mondo-il-vangelo-della-domenica_30.html?m=1 ). Astăzi ne invită să recunoaștem darurile lui Dumnezeu prezente în toți cei care acționează în numele lui Isus Cristos. Tot ceea ce privit din prisma noastră de făpturi limitate poate să fie cauză de tensiuni, diviziuni și certuri, poate fi rezolvat „în numele lui Isus”. Dacă punem în centrul vieții nostre numele Domnului și persoana lui Isus Cristos, cu siguranță multe dispute vor lua o nouă formă și vor deveni mijloace de unitate în diversitate. În numele lui Isus să îndepărtăm de la noi ispita de a ne considera speciali și unici și să ne deschidem inimile spre toți cei care – „în numele lui Isus” – ne sunt frați și surori: „Toţi suntem fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus… toţi suntem una în Cristos Isus” (Gal3,26.28). Nu suntem noi în centru! Nu pe noi trebuie să ne urmeze lumea, ci pe Isus Cristos!

În această perspectivă, psalmistul ne invită la rugăciune pentru a învinge o altă ispită „în numele lui Isus” și prin puterea prezenței lui Isus: mândria. Luând exemplul autorului sacru ne ridicăm ochii spre cer și implorăm harul smereniei: „Mai presus de toate, păzeşte-l pe slujitorul tău de mândrie, ca ea să nu mă stăpânească niciodată! Atunci voi fi fără vină şi curăţat de nelegiuirea cea mare” (Ps18,14). Trufia este primul păcat capital, unul dintre acele mari păcate care generează mereu alte păcate și vicii (cf. CBC1866).

Cât de puternice și adevărate sunt cuvintele Apostolului: „Cine te face mai deosebit de alţii? Ce ai ce nu ai primit? Dar dacă ai primit, de ce te mândreşti ca şi cum nu ai fi primit?” (1Cor4,7). Cât de liniștiți și smeriți am trăi dacă am fi mereu conștienți de propriile slăbiciuni și de propria micime! Suntem doar un fir de praf apărut, fără niciun merit din partea noastră, ca rod al iubirii părinților noștri și al providenței divine. Deși suntem doar o „părticică a zidirii lui Dumnezeu”, cum repeta deseori sfântul Augustin, uităm/ignorăm cât suntem de mici și – tocmai în micimea noastră! – ne trufim. Uităm că Dumnezeu se împotrivește celor mândri, în timp ce revarsă cu îmbelșugare harurile sale asupra celor smeriți (cf. Prov3,34; Iac4,6). Oare nu avem cel mai grăitor exemplu de smerenie în viața sfintei fecioare Maria? Maica lui Cristos și Maica Bisericii ne invită astăzi să fim smeriți asemenea ei, ca să putem cânta și noi plini de credință și recunoștință: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la umilinţa slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt! Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei umiliţi; pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale” (Lc1,46-53). Mai mult, avem exemplul lui Cristos care, deși era Dumnezeu, s-a umilit făcându-se ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce. Să luăm aminte la viața și învățătura sfântului Paul și să ne întipărim bine în inimă cuvintele sale: „Dacă este o mângâiere în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune a duhului, dacă este o simţire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină: să gândiţi la fel, să aveţi aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget! Să nu faceţi nimic din ambiţie sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, fără ca cineva dintre voi să aibă în vedere numai ale sale, ci şi ale altora!

Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus.

El, fiind din fire Dumnezeu,

nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu,

ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului,

devenind asemenea oamenilor,

iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om.

S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte,

până la moartea pe cruce.

Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat

şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume,

pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul:

al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt,

şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn,

spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Fil2,1-11).

Cu ochii îndreptați spre Cristos răstignit și având mereu pe buze și în inimă numele său, putem învinge și ispita de a ne „îngrășa inimile pentru ziua tăierii”, ispita bogățiilor, ispita de a trăi în lux și în plăceri (cf. Iac5,1-5). Dimpotrivă, prin Cristos, în Cristos, cu Cristos și pentru Cristos devenim generoși nu doar în a oferi ceea ce avem, ci în a ne oferi pe noi înșine (1Tes2,8). În prezența lui Cristos și după exemplul său devenim generoși, știind că oricine va da un pahar cu apă în numele lui nu-şi va pierde răsplata (cf. Mc9,41)!

Numele lui Isus și prezența sa dumnezeiască este cea care ne ajută să stăm departe de tot ce i-ar putea scandaliza pe cei mici care cred în el. Preasfântul nume ne ajută să ne ferim picioarele, mâinile, ochii, ba chiar viața întreagă de ceea ce poate fi prilej de poticnire, prilej de scandal. Astfel suntem salvați de Gheenă, de locul în care focul nu se stinge (cf. Mc9,42-48).

Numele lui Isus să fie mereu pe buzele noastră, fără a uita de necesitatea unei vieți autentice. De altfel, este însuși Cristos care ne amintește că folosirea numelui său nu poate fi despărțită de o viață trăită ca adevărați discipoli, o viață în care să împlinim, să concretizăm voința Tatălui. Atunci când suntem tentați să predicăm „în numele lui Isus”, fără să trăim „viața” lui Isus, să ne amintim cuvintele Domnului:  „Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri. Mulţi vor spune în ziua aceea: «Doamne! Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit şi nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?». Atunci le voi declara: «Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!»” (Mt7,21-23; cf. Lc13,26-27).

Papa Francisc ne înavăța la audiența din 22 august 2018 (https://www.magisteriu.ro/audienta-generala-de-miercuri-22-august-2018/): Se poate pune întrebarea: este posibil să luăm asupra noastră numele lui Dumnezeu în manieră ipocrită, ca o formalitate, în gol? Din păcate răspunsul este pozitiv: da, este posibil. Se poate trăi o relație falsă cu Dumnezeu. Isus spunea asta despre acei învățători ai legii; ei făceau lucruri, dar nu făceau ceea ce voia Dumnezeu. Vorbeau despre Dumnezeu, dar nu făceau voința lui Dumnezeu. Și sfatul pe care-l dă Isus este: „Faceți ceea ce spun, dar nu ceea ce fac”. Se poate trăi o relație falsă cu Dumnezeu, ca acei oameni. Și acest Cuvânt din Decalog este tocmai invitația la un raport cu Dumnezeu care să nu fie fals, fără ipocrizii, la o relație în care ne încredințăm Lui cu tot ceea ce suntem. În fond, până în ziua în care nu riscăm existența cu Domnul, atingând cu mâna că în El se află viața, facem numai teorii.

Acesta este creștinismul care atinge inimile. Pentru ce sfinții sunt așa de capabili să atingă inimile? Pentru că sfinții nu numai vorbesc, mișcă! Se mișcă inima atunci când o persoană sfântă ne vorbește, ne spune lucrurile. Și sunt capabili, pentru că în sfinți vedem ceea ce dorește profund inima noastră: autenticitate, relații adevărate, radicalitate. Și asta se vede și în acei „sfinți de la ușa vecină” care sunt, de exemplu, atâția părinți care dau copiilor exemplul unei vieți coerente, simple, oneste și generoase”. Amin.

 

Să ne rugăm Litania Preasfântului nume al lui Isus:

Doamne, miluieşte-ne,

Cristoase, miluieşte-ne,

Doamne, miluieşte-ne,

Isuse, auzi-ne,

Isuse, ascultă-ne,

Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi (*)

Fiule, răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, *

Duhule Sfânt, Dumnezeule, *

Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, *

Isuse, Fiul Dumnezeului cel viu, *

Isuse, splendoarea Tatălui, *

Isuse, strălucirea luminii veşnice, *

Isuse, regele măririi, *

Isuse, soarele dreptăţii, *

Isuse, fiul Fecioarei Maria, *

Isuse, vrednic de iubire, *

Isuse minunat, *

Isuse, Dumnezeu puternic, *

Isuse, Părintele veacului viitor, *

Isuse, îngerul marelui sfat, *

Isuse preaputernic, *

Isuse prearăbdător, *

Isuse preaascultător, *

Isuse, blând şi smerit cu inima, *

Isuse, iubitor de curăţie, *

Isuse, prietenul nostru, *

Isuse, Dumnezeul păcii, *

Isuse, izvorul vieţii, *

Isuse, modelul virtuţilor, *

Isuse, plin de râvnă pentru mântuirea sufletelor,*

Isuse, Dumnezeul nostru, *

Isuse, scăparea noastră, *

Isuse, Părintele săracilor, *

Isuse, comoara credincioşilor, *

Isuse, bunule păstor, *

Isuse, lumina cea adevărată, *

Isuse, înţelepciunea veşnică, *

Isuse, bunătatea nesfârşită, *

Isuse, calea şi viaţa noastră, *

Isuse, bucuria îngerilor, *

Isuse, regele patriarhilor, *

Isuse, învăţătorul apostolilor, *

Isuse, învăţătorul evangheliştilor, *

Isuse, tăria martirilor, *

Isuse, lumina mărturisitorilor, *

Isuse, curăţia fecioarelor, *

Isuse, cununa tuturor sfinţilor, *

Fii milostiv, iartă-ne Isuse!

Fii milostiv, ascultă-ne Isuse!

De orice rău, mântuieşte-ne, Isuse, (**)

De orice păcat, **

De mânia ta, **

De cursele diavolului, **

De duhul necurăţiei, **

De moartea veşnică, **

De nepăsarea faţă de inspiraţiile tale, **

Prin misterul sfintei tale întrupări, **

Prin naştera ta, **

Prin copilăria ta, **

Prin viaţa ta dumnezeiască, **

Prin munca ta, **

Prin agonia şi pătimirile tale, **

Prin crucea şi părăsirea ta, **

Prin durerile tale, **

Prin moartea şi îngroparea ta, **

Prin învierea ta, **

Prin înălţarea ta, **

Prin întemeierea preasfintei Euharistii, **

Prin bucuriile tale, **

Prin slava ta, **

 

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne, Doamne,

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne,

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi!

Isuse, auzi-ne!

Isuse, ascultă-ne!

Să ne rugăm:

Doamne, fă-ne să fim totdeauna cuprinşi de frică şi de iubire faţă de Numele tău sfânt, căci tu nu încetezi niciodată să ocroteşti pe aceia pe care îi aşezi în fidelitatea iubirii tale. Tu care vieţuieşti şi domneşti, în vecii vecilor. Amin.

Predică pentru Duminica a XXVI-a din timpul de peste an


30 septembrie 2018 

† DUMINICA a 26-a de peste an
Ss. Ieronim, pr. înv.; Grigore Luminătorul, ep.
Num 11,25-29; Ps 18; Iac 5,1-6; Mc 9,38-43.45.47-48

LECTURA I
Eşti gelos pentru mine? De-ar fi tot poporul Domnului profeţi!
Citire din cartea Numerilor 11,25-29
În zilele acelea, Domnul a coborât în nor şi i-a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Când duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească; dar după aceea n-au mai profeţit. 26 Doi oameni, unul numit Eldad şi celălalt Medad, rămăseseră în tabără; duhul s-a aşezat peste ei – erau dintre cei înscrişi -, dar nu se duseseră la cort. Şi au început să profeţească în tabără. 27 Un tânăr a alergat şi i-a dat de ştire lui Moise: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără”. 28 Iosue, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a zis: „Domnul meu, Moise, opreşte-i!” 29 Moise i-a răspuns: „Eşti tu gelos pentru mine? De-ar fi tot poporul Domnului profeţi! Şi de-ar pune Domnul duhul său peste ei!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),8.10.12-13.14 (R.: 9a)
R.: Orânduirile Domnului sunt drepte, înviorează sufletul.

8 Legea Domnului este desăvârşită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

10 Teama de Domnul este curată,
rămâne pentru totdeauna;
judecăţile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R.

12 Slujitorul tău este instruit prin ele;
pentru cel care le păzeşte, răsplata este mare.
13 Cine îşi dă seama de greşelile făcute din neatenţie?
Curăţă-mă de păcatele ascunse! R.

14 Mai presus de toate, păzeşte-l pe slujitorul tău de mândrie,
ca ea să nu mă stăpânească niciodată!
Atunci voi fi fără vină
şi curăţat de nelegiuirea cea mare. R.

LECTURA A II-A
Bogăţia voastră a putrezit.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 5,1-6
Ei, voi, bogaţilor! Plângeţi văitându-vă din cauza nenoricirilor care vor veni peste voi. 2 Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre au fost roase de molii. 3 Aurul vostru şi argintul au ruginit, iar rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră şi va devora trupurile voastre ca focul. Aţi adunat comori pentru zilele de pe urmă! 4 Iată, plata pe care voi aţi reţinut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului Sabaot. 5 Voi aţi trăit pe pământ în lux şi în plăceri; v-aţi îngrăşat inimile pentru ziua tăierii. 6 L-aţi osândit şi l-aţi ucis pe cel drept, iar el nu vi s-a împotrivit.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 17,17
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevăr; Consacră-ne în adevărul tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Dacă mâna ta scandalizează, taie-o!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,38-43.45.47-48
În acel timp, Ioan i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu ne urmează”. 39 Dar Isus i-a spus: „Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău, 40 pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata! 42 Oricine scandalizează pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară trasă de măgar şi ar fi aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te scandalizează, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge. 45 Şi dacă piciorul tău te scandalizează, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri şchiop în viaţă decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă. 47Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă, 48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”.

Cuvântul Domnului

 

 

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: