Un război în numele lui Dumnezeu nu poate fi acceptat niciodată! Să fie pace!

in numele Domnului copiii si oamenii pacea si razboiul„Este urgentă, chiar și în cadrul actualelor dificultăți și tensiuni internaționale, angajarea pentru a da viață unei ecologii umane care să favorizeze creșterea „pomului păcii”. Pentru a încerca o asemenea activitate este necesar să ne lăsăm călăuziți de o viziune a persoanei neviciată de prejudecăți ideologice și culturale sau de interese politice și economice, care să incite la ură și la violență. E de înțeles ca viziunile despre om să varieze în diferitele culturi. În schimb ceea ce nu se poate admite este ca să fie cultivate concepții antropologice care poartă în sine germenul contrapoziției și al violenței. La fel de inacceptabile sunt concepțiile despre Dumnezeu care stimulează nesuportarea față de proprii semeni și recurgerea la violență împotriva lor. Acesta este un punct care trebuie reafirmat cu claritate: un război în numele lui Dumnezeu nu poate fi acceptat niciodată! Când o anumită concepție despre Dumnezeu este la originea unor fapte criminale, este semn că acea concepție s-a transformat deja în ideologie.

Însă astăzi pacea nu este pusă în discuție numai de conflictul dintre viziunile reductive despre om, adică dintre ideologii. Este pusă în discuție și de indiferența față de ceea ce constituie adevărata natură a omului. De fapt, mulți contemporani neagă existența unei naturi umane specifice și astfel fac posibile cele mai extravagante interpretări ale structurilor esențiale ale ființei umane. Și aici este necesară claritatea: o viziune „slabă” despre persoană, care lasă loc oricărei concepții chiar excentrice, favorizează pacea numai în mod aparent. În realitate împiedică dialogul autentic și deschide calea spre intervenția unor impuneri autoritare, ajungând astfel să lase însăși persoana lipsită de apărare și, prin urmare, pradă ușoară a asupririi și a violenței”.

(din Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii – 1 ianuarie 2007,
nr. 10-11)

Domnul este loc de refugiu pentru mine şi sprijinul speranţei mele

Speranta mea este DomnulFericit este omul pe care îl călăuzeşti tu, Doamne, *
pe care îl înveţi legea ta,
ca să-l păstrezi netulburat
în ziua nenorocirii, *
până se va săpa groapa păcătosului.
Pentru că Domnul nu respinge poporul său *
şi nu părăseşte moştenirea sa.
Se va face judecată după dreptate *
şi o vor urma toţi cei cu inima curată.

Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? *
Cine îmi va sta alături împotriva celor ce fac fărădelege?
Dacă Domnul nu mi-ar fi venit în ajutor, *
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
Când spun: „Mi se clatină piciorul!”, *
îndurarea ta, Doamne, mă susţine.
Când multe gânduri negre
se frământă în inima mea, *
mângâierile tale îmi înviorează sufletul.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Cf. Ps 93/94

Există persoane care ar asculta cuvântul cel bun, însă lipsesc predicatorii.

Trimis doi cate doiDomnul îi trimite pe ucenici doi câte doi, ca să predice, pentru că sunt două porunci ale dragostei: adică iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele.
Domnul îi trimite pe ucenici doi câte doi, ca să predice pentru a ne arăta în mod tacit că nu trebuie să-și asume misiunea de a predica acela care nu are dragoste față de alții…
Să ascultăm ce le spune predicatorilor atunci când îi trimite: Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați, deci, pe stăpânul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui (Mt 9,37-38). Pentru un seceriș mare, lucrătorii sunt puțini. Despre acest număr mic nu putem să vorbim fără o tristețe adâncă, deoarece există persoane care ar asculta cuvântul cel bun, însă lipsesc predicatorii. Iată, lumea este plină de preoți, și totuși, destul de rar se găsește cine să lucreze în secerișul Dom­nului. Ne-am asumat oficiul preoțesc, dar nu îndeplinim faptele pe care le comportă oficiul.
De aceea, fraților preaiubiți, reflectați cu atenție la cuvântul Domnului: Rugați pe stăpânul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui. Rugați-vă voi pentru noi, ca să fim în stare să lucrăm pentru voi așa cum se cuvine; pentru ca limba să nu obosească în a îndemna, iar tăcerea noastră să nu ne condamne, pe lângă jude­cătorul cel drept, pe noi, care ne-am asumat oficiul de predicatori.

Din Omiliile asupra Evangheliilor de sfântul Grigore cel Mare, papă
Omil. 17, 1-3: PL 76, 1139:
Domnul își caută predicatorii săi

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: