Nouă ne sunt necesare cuvintele pentru a ne aminti și a lua în considerare ceea ce cerem, dar să nu credem că trebuie să-l informăm cu ele pe Domnul sau să-l supu­nem voințelor noastre.
Așadar, atunci când spunem: Sfințească-se numele tău, ne aprindem pe noi înșine de dorința ca numele său, care este mereu sfânt, să fie considerat sfânt și de oameni, adică să nu fie disprețuit. Acest lucru folosește oamenilor, nu lui Dumnezeu.
Apoi, când spunem: Vie împărăția ta, care va veni cu siguranță, fie că vrem, fie că nu vrem, noi aprindem aspirația noastră spre acea împărăție, ca să vină pentru noi și să merităm să domnim în ea.
Atunci când spunem: Facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ, îi cerem harul ascultării, pentru ca voința sa să fie îndeplinită de către noi, așa cum este urmată, în cer, de către îngeri.
Spunând: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, prin cuvântul astăzi înțelegem timpul pre­zent. Cu termenul pâine cerem tot ceea ce ne este de trebuință, indicând ceea ce ne trebuie mai mult pentru întreținerea zilnică. Cerem și sacramentul credincioșilor, necesar în viața prezentă pentru a dobândi fericirea, nu cea temporară, ci veșnică.
Atunci când spunem: Ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri, ne amintim fie ceea ce trebuie să cerem, fie ceea ce trebuie să facem pentru a merita să primim iertarea.
Atunci când spunem: și nu ne duce pe noi în ispită, suntem îndemnați să cerem ajutorul indispensabil pentru a nu ceda ispitelor și pentru a nu fi învinși de înșelăciune sau de durere.
Atunci când spunem: Mântuiește-ne de Cel Rău, ne amintim, nouă înșine, că încă nu suntem în posesia acelui bine în care nu vom mai suferi nici un rău. Această cerere este ultima din Rugăciunea domnească. Ea are o semnificație foarte largă. De aceea, în orice nenorocire s-ar afla creștinul, prin ea el să-și exprime gemetele, prin ea să-și însoțească lacrimile, de la ea să-și înceapă rugă­ciunea, în ea să o prelungească și cu ea să o termine.
Expresiile pe care le-am văzut au avantajul de a ne aminti realitățile pe care le semnifică. Toate celelalte formule, destinate fie să trezească, fie să intensifice fervoarea interioară, nu conțin nimic care să nu se găsească deja în Rugăciunea domnească, desigur, cu condiția să o recităm bine și cu pietate. Oricine se roagă prin cuvinte care nu au nici un raport cu această rugă­ciune evanghelică poate că nu face o rugăciune rea, însă, desigur, prea umană și pământească. Motivul este că, fiind renăscuți din Duh, creștinii trebuie să se roage numai în mod spiritual.

Din Scrisoarea către Proba a sfântului Augustin, episcop
(Scris. 130, 11, 21 – 12, 22: CSEL 44, 63-64)

Rugăciunea domnească