Este uimitor că Dumnezeu s-a făcut om. Ne-a promis salvarea și a fost fidel. Ne iubea prea mult ca să nu ne salveze din mâinile Celui Rău. Însă este copleșitor că Dumnezeu nu s-a mulțumit doar să vină, să treacă prin viața noastră, ci a ales să rămână. El este primul „statornic până la sfârșit”! El este cel care rămâne cu noi, în mijlocul oamenilor care urăsc, persecută, ucid. El este cu adevărat și astăzi Emanuel – Dumnezeu-cu-noi.
Dumnezeu rezistă în mijlocul oamenilor răi. Dar noi? Noi cât rezistăm în mijlocul celor care (ne) fac răul? Cum reacționăm? Privim la Cristos și la exemplul său de statornicie? Suntem convinși de prezența lui Cristos în momentele grele? Mai trăim Crăciunul, prezența Pruncului, când sunt persecuții, încercări?
Să te simți în sărbătoare o zi nu este greu! Să-l predici pe Cristos când toate merg bine nu e complicat. Să fii generos cu ceilalți când ai de toate pare simplu. Greu este să rămâi fidel Crăciunlui – Pruncului Divin, adică lui Dumnezeu – atunci când se sting luminițele de sărbătoare și coboară întunericul singurătății, al persecuției, al sărăciei, al suferinței.
Prea mulți abandonăm Crăciunul a doua zi. Ne-am obișnuit să abandonăm copiii prin maternități, bolnavii prin spitale sau aziluri, săracii pe străzi etc. Pe unii nu-i abandonăm, dar îi tratăm cu indiferență. Eventual îi suportăm, dar nu-i iubim! Și asta în propria casă. Ca și cum ar fi „oamenii” altora, bunicii, părinții, frații, surorile, copiii, nepoții, vecinii altora.
Întocmai cum facem cu Cristos a doua zi de Crăciun: îl abandonăm, îl taratăm ca pe copilul altuia, Dumnezeul altuia: „Nu-l cunosc” (Mt 26,74)!
Să privim la oamenii iubitori de Cristos și să ne amintim: „Cine rămâne statornic până la sfârșit, acela va fi mântuit”. Ceilalți au făcut deja din Isus „copilul altuia” și l-au abandonat!
SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!
Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.
Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com
Vă mulțumesc!
Domnul să vă binecuvânteze!
Pr. Laurențiu Dăncuță
Meditație din cadrul proiectului:
O ancoră pentru inima mea:
itinerar pentru tineri…
Detalii AICI.
26 decembrie 2018
A 2-a zi din octava Crăciunului (26 decembrie)
SF. ŞTEFAN, primul martir
Fap 6,8-10;7,54-59; Ps 30; Mt 10,17-22
LECTURA I
Iată! Văd cerurile deschise.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-10; 7,54-59
În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, ca să discute cu Ştefan, 10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii şi duhului cu care vorbea. 7,54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată! Văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!” 57 Atunci ei, strigând cu glas puternic, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l afară din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primeşte sufletul meu!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),3cd-4.6 şi 8ab.16bc-17 (R.: 6a)
R.: În mâinile tale, Doamne, îmi încredinţez sufletul.
3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne Dumnezeule adevărat.
8ab Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta,
căci ai privit la umilinţa mea. R.
16bc Scapă-mă din mâna duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc!
17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),26a.27a
(Aleluia) Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului! Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,17-22
În acel timp, Isus i-a trimis pe cei doisprezece, poruncindu-le: „Fiţi atenţi la oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor! 18 Şi veţi fi duşi, din cauza mea, înaintea guvernanţilor şi a regilor ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor. 19 Când veţi fi daţi pe mâna lor, nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi, 20pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi! 21Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. 22Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit”.
Cuvântul Domnului
„Tu, Doamne, ai stabilit pentru toate o măsură, un număr şi o greutate.
Splendoarea Crăciunului nu reușește să elimine prezența răului. Dimpotrivă, lumina Crăciunului evidențiază și mai bine răul din jur: sărăcia, nedreptatea, boala, singurătatea. Partea frumoasă a Crăciunului este că, în fața acestor rele, simțim și mai puternic imboldul Duhului de a lua atitudine. Acum Spiritul Crăciunului ne împinge, ne constrânge să facem ceva. Și care este prima reacție ce ne trece prin minte în fața răului? De cele mai multe ori, forța!
Prea târziu te-am iubit... 