La ce (mai) e bună spovada? De la „smartificare” la sanctificare – Partea I

„Dumnezeu nu oboseşte niciodată să ne ierte. Noi obosim să-i cerem iertare”!
La ce (mai) e bună spovada?
De la „smartificare” la sanctificare…

Deus meus in te confido (Ps 25,2)

28-31_032019-page-00128-31_032019-page-00228-31_032019-page-00328-31_032019-page-004

„Dumnezeu nu oboseşte niciodată să ne ierte. Noi obosim să-i cerem iertare” (Papa Francisc, Angelus, 17 martie 2013)

Invitat: Pr. Laurențiu Dăncuță (n. 1982), preot romano-catolic, doctorand în Drept Canonic la Pontificia Università Lateranense (Roma)

Moderator: Claudia Stan

Nu (prea) ne mai spovedim. Iar când o facem, experimentăm un soi de epuizare devoțională (ne obosește și ne demotivează spiritual mărturisirea repetată a acelorași păcate) ori dăm rasol (s-o facem și pe asta, pentru că o avem pe listă și „e de bine”). Nu ne rezonează nicio coardă lăuntrică, nu găsim coordonatele întâlnirii personale cu Cristos, ci ne lăsăm copleșiți de automatismul unui gest exterior. Cum am ajuns aici?

Pr. Laurenţiu Dăncuţă (L.D.): Vinovații par ușor de identificat: societatea secularizată, pierderea simțului păcatului, scandalurile din Biserică, trecerea de la sanctificarea vieții la „smartificarea” ei etc. Cei mai mulți, când sunt întrebați dacă înainte se spovedeau mai des, spun că da, doar…

Vezi articolul original 2.015 cuvinte mai mult

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: