Fecioara care nu era căsătorită s-a căsătorit cu Duhul,
și au numit-o Sanctuarul Duhului Sfânt,
expresie care subliniază caracterul sacru al Fecioarei,
devenită sălașul permanent a Duhului lui Dumnezeu.
26. După această aluzie la orientarea cristologică a cultului Fecioarei, ni se pare folositor să amintim că e potrivit să scoatem cum se cuvine în evidență în acest cult una din componentele esențiale ale credinței: Persoana și lucrarea Duhului Sfînt. Reflecția teologică și liturgia au subliniat într-adevăr cum intervenția sfințitoare a Duhului în Fecioara din Nazaret a fost un moment culminant al acțiunii sale în istoria mîntuirii. Astfel, de pildă, unii Părinți ai Bisericii și scriitori bisericești au atribuit lucrării Duhului sfințenia originară a Mariei «cea plăsmuită de Duhul Sfînt ca o făptură nouă» (74). Reflectînd asupra textelor evanghelice «Duhul Sfînt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri» (Lc 1, 35) și «Maria […] s-a aflat că a zămislit de la Duhul Sfînt; […] ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfînt» (Mt 1, 18. 20) ei au descoperit în intervenția Duhului o acțiune care a consacrat și a făcut rodnică fecioria Mariei (75) și a transformat-o pe Fecioară în Locuința Regelui sau Locul odihnei Cuvîntului (76), Templu sau Chivotul Domnului(77), Chivotul Legii sau al sfințeniei (78), titluri cu bogate rezonanțe biblice. Aprofundând mai mult misterul Întrupării, ei au văzut în legătura de nepătruns dintre Duhul Sfînt și Maria un aspect conjugal, descris în mod poetic de către Prudence: «Fecioara care nu era căsătorită s-a căsătorit cu Duhul» (79), și au numit-o Sanctuarul Duhului Sfînt (80), expresie care subliniază caracterul sacru al Fecioarei, devenită sălașul permanent a Duhului lui Dumnezeu. Pătrunzînd mai adînc în doctrina despre Paraclet, au înțeles că El este izvorul de unde țîșnește plinătatea harului (cf. Lc 1, 28) și abundența darurilor care o împodobesc pe Maria: ei îi atribuie așadar Duhului credința, speranța și iubirea care au însuflețit inima Fecioarei, tăria care i-a încurajat adeziunea la voința lui Dumnezeu, energia care a susținut-o în compătimirea de la picioarele crucii (81). Ei au consemnat în cântarea profetică a Mariei (cf. Lc 1, 46-55) o influență particulară a aceluiași Duh care grăise prin gura profeților (82). În sfîrșit, considerînd prezența Mamei lui Isus în Cenacol, unde Duhul a coborît asupra Bisericii care se năștea (cf. Fapte 1, 12-14; 2, 1-4), au îmbogățit cu noi dezvoltări tema străveche Maria-Biserica (83); și mai ales au recurs la mijlocirea Fecioarei pentru a dobîndi de la Duhul capacitatea de a-l zămisli pe Cristos în sufletele lor, așa cum o mărturisește Sfîntul Ildefons într-o rugăciune surprinzătoare în ceea ce privește doctrina și vigoarea ei: «Te rog, te rog, Sfîntă Fecioară: ca de la acest Duh care te-a făcut să-l naști pe Isus să-l primesc eu însumi pe Isus. Ca sufletul meu să-l primească pe Isus prin acest Duh care a făcut ca trupul tău să-l zămislească pe acest Isus […] Să-l iubesc pe Isus în acest Duh în care îl adori tu însuți ca Domnul tău și îl contempli ca Fiul tău» (84).
27. Se afirmă uneori că numeroase texte de pietate modernă nu reflectă suficient întreaga doctrină referitoare la Duhul Sfînt. Le revine specialiștilor să verifice această afirmație și să-i evalueze bătaia/ urmările; nouă ne revine să îndemnăm Poporul lui Dumnezeu, în special pe păstori și pe teologi, să-și aprofundeze reflecția asupra acțiunii Duhului în istoria mântuirii și să facă astfel încât textele de pietate creștină să pună în lumină cum trebuie acțiunea sa dătătoare de viață; dintr-o asemenea aprofundare va reieși în special legătura tainică dintre Duhul lui Dumnezeu și Fecioara din Nazaret, și acțiunea lor în Biserică; și din aceste adevăruri de credință meditate mai profund se va naște o pietate trăită mai intens.
Va urma…
Din același document puteți citi:
- Dumnezeu a așezat în Biserică, la fel ca în orice cămin familial, figura unei femei…
- Cristos este punctul de referință indispensabil pentru cultul marian
- Rolul pe care l-a avut Maria în misterul mântuirii
- Sărbătoarea lui Cristos și a Fecioarei: sărbătoarea Cuvîntului care se face «Fiul Mariei»
- Speranța și aurora mântuirii pentru întreaga lume
- Amintim și cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria
- Meditînd suferințele Fecioarei Maria…
- Texte care conțin Cuvântul lui Dumnezeu, totdeauna viu și eficient
- Biserica o invocă pe Mama oricărui har
- Locul special ce i se cuvine Mariei în cultul creștin ca Sfîntă / Mamă / Născătoare de Dumnezeu
- Fecioara, model al Bisericii în practicarea cultului
- Sfânta Fecioară Maria și Biserica
- Fecioara care se roagă
- Fecioară și mamă
- Fecioara care oferă
- Maria este învățătoare a vieții spirituale pentru fiecare creștin
- Atitudine de credință și de iubire
- Pentru reînnoirea pietății mariane
- Cinstea adusă Reginei se revarsă asupra Regelui
- Sanctuarul Duhului Sfînt
Textul este preluat din
Exortația apostolică Marialis Cultus
a papei Paul al VI-lea,
în traducerea ARCB,
de pe situl www.magisteriu.ro

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!
Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță
€4,00