Revederi de inimi sau de riduri și kilograme?

Călători dintr-o parte a alta a lumii, purtați de școală, de serviciu sau alte interese departe de casă, luna august a devenit pentru mulți timpul revederilor. Cu bucurie, cuprinși de neliniște și nerăbdare, ne facem bagajele și pornim spre „casă”, spre cei dragi. Cât de plăcut este să poți spune: „Merg acasă! Mă întorc acasă”. Cu atât mai mult dacă acasă te așteaptă părinți, copii, frați, bunici, nepoți, prieteni, colegi etc.

Am plecat de acasă purtând în noi mângâierea speranței că ne vom întoarce. Această speranță ne-a ținut în viață: din ea ne-am hrănit atunci când dorul ne flămânzea sufletul. Speranța revederii nu ne-a dezamăgit: acum ne întoarcem acasă!

Bucuria revederilor a rămas neschimbată de la o generație la alta. Totul devine sărbătoare, totul devine bucurie și emoție. Însă ceva tot s-a schimbat! Acum parcă prea ușor trecem de la: „M-am întors! Ce bine îmi pare să te văd. Ești sănătos? Ai rezolvat problema care îți apăsa sufletul?”, la: „Wow, dar ce ai slăbit!” Sau: „Ce ai de te-ai îngrășat așa? Ce-i cu părul ăla alb? Și riduri?!”…

Se pare că astăzi toți văd cum am albit, câte riduri avem și cât ne-am îngrășat, dar prea puțini mai reușesc să ne simtă inima, tristețea, povara sufletului. Sensibilitatea interioară nu mai reprezintă interes, ci doar aspectul fizic. Contează mai mult dacă ne-am vopsit părul sau am renovat casa, decât dacă suntem cu adevărat fericiți, cu sufletul împăcat. Cumva am pierdut esențialul. Suntem prea axați pe corp într-o lume plină de suflete care au nevoie de atenția noastră.

În această goană după revederi de multe ori uităm că există și oameni care nu mai așteaptă sau care nu sunt așteptați de nimeni, niciodată, nicăieri. Oameni care nu au cui să spună: „M-am întors!”. Pentru ei nu există „Bun venit!” și nici „Bun găsit!”. Aceștia, oamenii singuri și ai nimănui, ne dau posibilitatea să ne lărgim inima atunci când îi ajutăm să se simtă ca „acasă” în preajma noastră.

Tu cum te pregătești pentru drumul spre casă sau pentru primirea celor dragi? Tu ce observi prima dată la cei dragi când ajung sau când ajungi „acasă”? Ce așteptări ai de la ei?

Să facem ca revederile noastre să fie și despre suflet, despre calitatea inimii și a vieții, nu doar despre fire albe, riduri și kilograme.

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00