Doisprezece! Mulțumesc!

Trecutul meu îl încredințez milostivirii tale, Domnul meu și Dumnezeul meu.
Fii binecuvântat pentru ceea ce ai făcut prin mine și în mine în acești doisprezece ani de preoție.
Iartă-mi pașii care s-au abătut de pe cărările tale.
Iartă-mă pentru acele zile în care nu am sărutat urma pașilor tăi pe drumul sfințeniei, pe drumul sărăciei, pe drumul umilinței, pe drumul crucii…
Iartă-mă și totodată umple cu prezența și iubirea ta inimile celor față de care am greșit ca să simt astăzi iubirea și iertarea lor. Ajută-ne să ne rugăm împreună și să spunem din toată inima: „Tatăl nostru… ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri” (cf. Mt 6,9-15).

Prezentul meu îl încredințez iubirii tale, Domnul meu și Dumnezeul meu. Te binecuvântez pentru ceea ce trăiesc astăzi, pentru ceea ce ai făcut cu viața mea.
Ziua aceasta este darul tău! „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea” (Ps 118,24)!
Oamenii pe care îi întâlnesc astăzi sunt binecuvântarea ta. Ajută-ne să descoperim unii în alții „un om trimis de Dumnezeu” (cf. In 1,6).

Viitorul meu îl încredințez providenței tale, Domnul meu și Dumnezeul meu.
Cred cu tărie că tu rânduiești totul spre binele celor care te iubesc pe tine. Nu mă tem de ziua de mâine, pentru că știu că tu ești deja acolo (cf. Rom 8,28; Mt 6,34).
Ajută-mă să te fac vizibil în mijlocul oamenilor, să port tuturor speranța, credința și iubirea pe care le-ai pus în mine.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Rămâi cu mine, Doamne,
căci fără tine nu pot face nimic (cf. In 15,5).

Despre răutatea umană și despre cât de ușor putem strica totul

“Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbește, se uită cu dispreț la grași, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său. Dacă unul își reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț și cu trufie către păcătosul care se căznește să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reușim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuși. Ceea ce obținem poate să ne dea peste cap reperele emoționale în așa manieră încât ne umple sufletul de venin. 

Banii care vin spre noi ne pot face aroganți și zgârciți, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoșător al patimilor sufletești.

Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.

Blândețea inimii se usucă pe vrejii de dispreț, de ură și de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reușita sa cu modestia și grația unei flori. Tot ce reușim pentru noi și ne aduce energie, este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferință și-n păcat.

Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre.

Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare și în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce postești, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase și alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar și în somn, pentru ca în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreț sfidător față de cel ce nu postește. Atunci postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului și a izbânzii trufașe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reușit în viață, nu te agăța de nereușitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului și patima înfumurării. Reușita este energia iubirii și a capacității tale de acceptare a vieții, dar ea nu rămâne nemișcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.

Îngâmfarea și trufia reușitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieții tale evenimente specifice lor.

Slăbește, bucură-te și taci! Lasă-te de fumat, bucură-te și taci! Curăță ograda ta, bucură-te de curățenie și lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuși l-a pus. Căci între vecin și gunoiul din curte există o relație ascunsă, niște emoții pe care nu le cunoști, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată și cauze ce vor rămâne, poate pentru totdeauna, ascunse minții și inimii tale.

Între omul gras și grăsimea sa există o relație ascunsă. O înțelegere. Un secret. Un sentiment neînțeles. O emoție neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Și în viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.

Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu sunt la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul. Acum știu, am aflat și eu… ” (Nicolae Steinhardt – Despre răutatea umană)

Iubire și debusolare

Suntem debusolați și nu ne mai convine nimic din ceea ce ni se întâmplă – nici cântatul de veselie din fluer, nici cântecul de jale (Lc 7,31-35) – pentru că în interiorul nostru suntem goi, ne-am pierdut punctele de sprijin. Și suntem goi pe dinăuntru pentru că uităm esențialul: la sfârșitul vieții nu vom fi întrebați câți bani am avut, câte case sau mașini am schimbat sau câte afaceri am făcut. La sfârșitul vieții vom fi judecați despre iubirea practicată, despre iubirea pusă în tot ceea ce am făcut: câte din faptele mele din ziua de ieri sau din cea de astăzi au fost pline de iubire? Câte din planurile mele vorbesc despre adevărata iubire? 

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: