Arhiva pentru octombrie 22nd, 2020

Despre ce vorbea cu adevărat Papa ieri, dar „jurnaliștii” au omis: glasul care atrage duioșia lui Dumnezeu și „ateismul” practic

„Dumnezeu nu suportă
„ateismul” celui care neagă imaginea divină
care este imprimată în fiecare fiinţă umană.
Acel ateism de toate zilele:
eu cred în Dumnezeu
însă faţă de ceilalţi ţin distanţa
şi îmi permit să-i urăsc pe ceilalţi.
Acesta este ateism practic.
A nu recunoaşte persoana umană
ca imagine a lui Dumnezeu
este un sacrilegiu,
este o oroare,
este cea mai rea ofensă
care se poate aduce templului şi altarului”.

„Sfânta teamă de Dumnezeu
este ceea ce ne face pe deplin umani,
este limita care ne salvează de noi înşine,
împiedicându-ne să ne avântăm asupra acestei vieţi
în manieră prădătoare şi vorace”.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi noi ar trebui să schimbăm un pic modul de a organiza această audienţă din cauza coronavirusului. Voi sunteţi separaţi, şi cu protecţia măştii, şi eu sunt aici un pic distant şi nu pot să fac ceea ce fac mereu, să mă apropii de voi, pentru că se întâmplă că, de fiecare dată când eu mă apropii, voi veniţi toţi împreună şi se pierde distanţa şi există pericolul infectării pentru voi. Îmi pare rău să fac asta însă este pentru siguranţa voastră. În loc să vin aproape de voi şi să strâng mâinile şi să salut, ne salutăm de departe, dar să ştiţi că eu sunt aproape de voi cu inima. Sper ca voi să înţelegeţi de ce fac asta. Apoi, în timp ce lectorii citeau textul biblic, mi-a atras atenţie băieţelul sau fetiţa care plângea. Şi eu o vedeam pe mama care-l legăna şi îl alăpta pe prunc şi m-am gândit: „Aşa face Dumnezeu cu noi, ca mama aceea”. Cu câtă duioşie încerca să mişte pruncul, să-l alăpteze! Sunt imagini foarte frumoase. Şi atunci când în Biserică se întâmplă asta, când plânge un copil, se ştie că acolo este duioşia unei mame, ca astăzi, este duioşia unei mame care este simbolul duioşiei lui Dumnezeu cu noi. Niciodată nu trebuie să facem să tacă un copil care plânge în biserică, niciodată, pentru că este glasul care atrage duioşia lui Dumnezeu. Mulţumesc pentru mărturia ta.

Completăm astăzi cateheza despre rugăciunea Psalmilor. Înainte de toate observăm că în Psalmi apare adesea o figură negativă, aceea a „păcătosului”, adică a celui sau a celei care trăieşte ca şi cum Dumnezeu n-ar exista. Este persoana fără nicio referinţă la transcendent, fără nicio frână la aroganţa sa, care nu se teme de judecăţi despre ceea ce gândeşte şi ceea ce face.

Pentru acest motiv Psaltirea prezintă rugăciunea ca realitatea fundamentală a vieţii. Referinţa la absolut şi la transcendent – pe care maeştrii de ascetică o numesc „sfânta teamă de Dumnezeu” – este ceea ce ne face pe deplin umani, este limita care ne salvează de noi înşine, împiedicând să ne avântăm asupra acestei vieţi în manieră prădătoare şi vorace. Rugăciunea este mântuirea fiinţei umane.

Desigur, există şi o rugăciune falsă, o rugăciune făcută numai pentru a fi admiraţi de ceilalţi. Acela sau aceia care merg la Liturghie numai pentru a arăta că sunt catolici sau pentru a arăta ultimul model pe care l-au cumpărat, sau pentru a face o impresie bună în societate. Fac o rugăciune falsă. Isus a avertizat puternic în această privinţă (cf. Mt 6,5-6; Lc 9,14). Însă atunci când adevăratul spirit al rugăciunii este primit cu sinceritate şi coboară în inimă, atunci ea ne face să contemplăm realitatea cu înşişi ochii lui Dumnezeu.

Când ne rugăm, fiecare lucru capătă „importanţă”. Acest lucru este curios în rugăciune, probabil că începem într-un lucru subtil, însă în rugăciune acel lucră capătă importanţă, capătă greutate, ca şi cum Dumnezeu îl ia în mână şi îl transformă. Cea mai rea slujire care se poate aduce, lui Dumnezeu precum şi omului, este de a ne ruga cu oboseală, în manieră rutinară. A ne ruga ca papagalii. Nu, ne rugăm cu inima. Rugăciunea este centrul vieţii. Dacă există rugăciunea, şi fratele, sora, şi duşmanul, devine important. Un vechi dicton al primilor monahi creştini spune astfel: „Fericit monahul care, după Dumnezeu, îi consideră pe toţi oamenii ca Dumnezeu” (Evagrio Pontico, Tratat despre rugăciune, nr. 123). Cine îl adoră pe Dumnezeu, îi iubeşte pe fiii săi. Cine îl respectă pe Dumnezeu, respectă fiinţele umane.

Pentru aceasta, rugăciunea nu este un calmant pentru a atenua neliniştile vieţii; sau, oricum, o rugăciune de acest gen nu este cu siguranţă creştină. Mai degrabă rugăciunea ne responsabilizează pe fiecare dintre noi. Vedem asta clar în „Tatăl nostru”, pe care Isus i-a învăţat pe discipolii săi.

Pentru a învăţa acest mod de a ne ruga, Psaltirea este o mare şcoală. Am văzut cum psalmii nu folosesc mereu cuvinte rafinate şi gentile, şi adesea au imprimate cicatricile existenţei. Şi totuşi, toate aceste rugăciuni au fost folosite mai întâi în templul din Ierusalim şi după aceea în sinagogi; chiar şi acelea mai intime şi personale. Aşa se exprimă Catehismul Bisericii Catolice: „Exprimările multiforme ale rugăciunii psalmilor se nasc în acelaşi timp în liturgia de la templu şi în inima omului” (nr. 2588). Şi astfel rugăciunea personală se inspiră şi se alimentează din rugăciunea poporului lui Israel, mai întâi, şi din rugăciunea poporului Bisericii, după aceea.

Şi psalmii la persoana întâi singular, care destăinuiesc gândurile şi problemele cele mai intime ale unui individ, sunt patrimoniu colectiv, ajungând să fie rugaţi de toţi şi pentru toţi. Rugăciunea creştinilor are această „respiraţie”, această „tensiune” spirituală care ţine împreună templul şi lumea. Rugăciunea poate să înceapă în penumbra unui naos, dar după aceea îşi termină cursa pe străzile oraşului. Şi viceversa, poate să răsară în timpul ocupaţiilor zilnice şi să aibă împlinire în liturgie. Uşile bisericilor nu sunt bariere, ci „membrane” permeabile, disponibile să primească strigătul tuturor.

În rugăciunea din Psaltire lumea este prezentă mereu. De exemplu, psalmii dau glas promisiunii divine de mântuire a celor mai slabi: „Pentru necazul celor mai sărmani şi pentru suspinul celor săraci, mă voi ridica acum – zice Domnul – voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreţuiesc” (12,6). Sau avertizează cu privire la pericolul bogăţiilor lumeşti, pentru că „omul, cât timp este în cinste, nu înţelege, se aseamănă cu animalele care pier” (48,12). Sau, de asemenea, deschid orizontul la privirea lui Dumnezeu asupra istoriei: „Domnul destramă planurile neamurilor, el zădărniceşte gândurile popoarelor; dar planul Domnului rămâne în veci şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie” (33,10-11).

Aşadar, acolo unde este Dumnezeu, trebuie să fie şi omul. Sfânta Scriptură este categorică: „Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi, ne priveşte mai întâi, ne înţelege mai întâi. El ne aşteaptă mereu. Dacă cineva spune: «Îl iubesc pe Dumnezeu» şi-l urăşte pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu-l iubeşte pe fratele său pe care îl vede nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede. Dacă tu te rogi multe rozarii pe zi, dar după aceea bârfeşti despre alţii, şi după aceea ai supărare în tine, ai ură împotriva altora, acesta este pur artificiu, nu este adevăr. Avem această poruncă de la el: cine-l iubeşte pe Dumnezeu să-l iubească şi pe fratele său” (1In 4,19-21). Scriptura admite cazul unei persoane care, deşi îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate, nu reuşeşte niciodată să-l întâlnească; însă afirmă şi că nu se pot nega niciodată lacrimile săracilor, altminteri nu este întâlnit Dumnezeu. Dumnezeu nu suportă „ateismul” celui care neagă imaginea divină care este imprimată în fiecare fiinţă umană. Acel ateism de toate zilele: eu cred în Dumnezeu însă faţă de ceilalţi ţin distanţa şi îmi permit să-i urăsc pe ceilalţi. Acesta este ateism practic. A nu recunoaşte persoana umană ca imagine a lui Dumnezeu este un sacrilegiu, este o oroare, este cea mai rea ofensă care se poate aduce templului şi altarului.

Iubiţi fraţi şi surori, rugăciunea psalmilor să ne ajute să nu cădem în ispita „fărădelegii”, adică să trăim, şi poate să ne şi rugăm, ca şi cum Dumnezeu n-ar exista şi ca şi cum săracii n-ar exista.

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 21 octombrie 2020

Cateheze despre rugăciune: 11. Rugăciunea Psalmilor. 2

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe ercis.ro

PS. Fotografiile care însoțesc această postare sunt din arhivă!


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind
AICI
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

Dăruind vei dobândi!


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

7.00 €

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Rugăciune pentru preoți

Ruga mea!
O clipă de-ar fi fost să ție,
aprins-am cu ea o făclie!

Ascultă, Doamne, aceste rugăciuni pe care le înălțăm pentru preoții din lumea întreagă, dar mai ales pentru cei din dieceza noastră și pentru Episcopul nostru, pentru că ei sunt călăuzele și împărțitorii Pâinii vieții pentru noi. 

Ți-l încredințăm, de asemenea, Doamne, în chip deosebit, pe preotul care ne-a botezat și pe cel care ne-a iertat pentru întâia oară păcatele, precum și pe cel care ne-a dat să gustăm pentru prima dată din pâinea cerească. Îți încredințăm, de asemenea, toți preoții la a căror sfântă Liturghie am participat și pe aceia care ne-au iertat păcatele de-a lungul vieții noastre. La fel și pe cei de la care am primit un sfat, o mângâiere, un ajutor spiritual sau material. Pe toți binecuvântează-i și, dacă au lăsat această lume, dăruiește-le odihna veșnică. 

Te rugăm, Doamne, pentru Sfântul Părinte papa Francisc: luminează-l și călăuzește-l în dificila misiune de a conduce Biserica pe drumul pe care tu l-ai arătat. 

Te rugăm, Doamne, pentru episcopul nostru și pentru toți episcopii din lume: dăruiește-le putere să păstorească turma pe care tu le-ai încredințat-o, pentru a-i putea ajuta și mângâia cu harul tău pe toți credincioșii. 

Pe Sfântul nostru Părinte Papa, învăluie-l în harul tău!

Cardinalilor, Nunților și Delegaților Apostolici, trimite-le lumina ta, Doamne.

Arhiepiscopilor, episcopilor, consilierilor și secretarilor de nunțiatură, dăruiește-le harurile tale, Doamne.

Preoților parohi, dăruiește-le putere, Doamne.

Pe preoții vicari, călăuzește-i, Doamne.

Pe preoții misionari, ocrotește-i, Doamne.

Pe preoții predicatori, luminează-i, Doamne.

Pe preoții confesori și îndrumători de suflete, instruiește-i, Doamne.

Pe preoții călugări, condu-i la perfecțiune, Doamne.

Preoților rectori și formatori din Seminar, dăruiește-le știință, Doamne.

Pe preoții studenți, inspiră-i, Doamne.

Pe preoții în pericol, eliberează-i, Doamne. 

Pe preoții în vârstă, binecuvântează-i, Doamne.

Pe preoții bolnavi, ajută-i, Doamne.

Pe preoții neînțeleși, înțelege-i, Doamne.

Pe preoții asaltați de ispite, întărește-i, Doamne.

Pe preoții care sunt în criză sau au probleme afective și spirituale, luminează-i, Doamne.

Pe preoții marginalizați, mângâie-i, Doamne.

Pe preoții care și-au pierdut idealul, reînsuflețește-i, Doamne.

Pentru preoții care se simt singuri, fii tu însoțitor, Doamne.

Pentru preoții care suferă, fii tu mângâiere, Doamne. 

Pentru preoții care încep cu entuziasm ministerul preoțesc, fii tu idealul lor, Doamne. 

Pentru preoții care au pierdut elanul apostolic, fii tu forța lor, Doamne. 

Pe preoții care au uitat că rugăciunea este lucrul cel mai important din viața lor, îndrumă-i, Doamne. 

Pe preoții care se simt obosiți și copleșiți de munca lor pastorală, întărește-i, Doamne. 

Pentru preoții care se simt triști, fii tu bucuria lor, Doamne. 

Pe preoții care au uitat de Maica ta preasfântă, fă-i să simtă bunătatea ei maternă, Doamne. 

Preoților care și-au pus încrederea în lucrurile materiale, amintește-le învățătura ta, Doamne. 

Pe preoții care au abandonat ministerul lor preoțesc, fă-i să simtă iubirea ta milostivă, Doamne.

Pe preoții săraci, ajută-i, Doamne. 

Pe preoții slabi, întărește-i, Doamne. 

Preoților tulburați, dăruiește-le pacea ta, Doamne.

Pe preoții izolați, însoțește-i, Doamne.

Preoților atașați de lucrurile materiale, rupe-le lanțurile, Doamne. 

Preoților răposați, arată-le slava ta, Doamne.

Doamne, privirea ta blândă să urmărească pașii preoților tăi, mai ales ai celor din Dieceza noastră, pentru a le lumina calea pe care trebuie să o străbată; binecuvântează-i, ocrotește-i și mângâie-i cu harul tău.

De căderea în ispite, eliberează-i, Doamne.

De dragostea de bani, eliberează-i, Doamne.

De imprudențele care-i fac să se îndepărteze de fidelitatea pe care ți-o datorează, păzește-i, Doamne.

De avariție, eliberează-i, Doamne.

De suferințele iadului, eliberează-i, Doamne.

Pentru infidelități, iartă-i, Doamne.

Pentru că dau mai multă atenție acțiunii decât rugăciunii, iartă-i, Doamne.

Pentru sfintele Liturghii celebrate în mod nevrednic, iartă-i, Doamne.

Pe cei care au abandonat slujirea lor preoțească, iartă-i, Doamne.

Pe cei care i-au scandalizat pe alții datorită viciilor, iartă-i, Doamne.

Pe cei care o ignoră pe preasfânta Maria ca și Mamă, iartă-i, Doamne.

Isuse, tu ai spus: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini”, te rugăm dă-ne preoți buni și sfinți. 

Pentru ca să nu înceteze să se celebreze sfânta Liturghie, pentru ca să nu ne lipsească niciodată sfânta Euharistie, pentru ca să nu ne lipsească cine să ne ierte păcatele și pentru ca să te putem întâlni în fiecare sacrament, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca să-l îndepărteze pe Diavol, pentru ca să scoată sufletele din Purgator, pentru ca să aducă bucurie în Cer, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca toți copiii să învețe credința mântuitoare, pentru ca tinerii să primească ocrotire și adulții forță, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca păcătoșii să se poată împăca cu Dumnezeu, pentru ca sufletele bune să aibă sfetnici prudenți și cele consacrate lui Dumnezeu directori spirituali zeloși, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca ochii noștri să-l recunoască pe Isus în miniștrii săi, pentru ca urechile noastre să asculte cuvântul dumnezeiesc, pentru ca sufletele noastre să primească mângâiere, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

De întreaga Biserică luptătoare și suferindă, îndură-te, Doamne. 

Regina Apostolilor și Maica Bisericii, roagă-te pentru noi!

PS. Rugăciunea aceasta am primit-o în dar. Îi sunt recunoscător celui ce mi-a oferit-o, după cum și celui care a tradus-o și celui care a compus-o. Dar mai ales vă sunt recunoscător vouă care vă faceți timp – măcar din când în când – să înălțați către Domnul o rugăciune pentru preoți și pentru mine.

Ce minunată este forța rugăciunii: chiar și numai cu o singură invocație din această „litanie”, chiar și cu o clipă de rugăciune spusă din inimă, putem întrerupe asaltul plin de mocirlă ce se abate asupra Bisericii și asupra celor ce cred în Cristos și-l mărturisesc prin viața lor, preoți, persoane și laici. Ca și cum nimic nu ar mai fi bun în Biserică, în Sfântul Părinte, în episcopi și preoți, în persoane consacrate și laici. Ca și cum toți sfinții ar fi în afara Bisericii, iar în Biserică doar păcătoșii… Doar rugăciunea inimii și meditarea cuvântului lui Dumnezeu ne pot deschide ochii pentru a vedea și urma Adevărul despre Biserica și despre cei care fac parte din ea.

Iar dacă știm preoți căzuți și decăzuți și răs-căzuți și pe care cu greu îi suportăm, să nu le îngreunăm povara. Doar Domnul știe lupta din inima lor, suferințele lor din nopțile de agonie, urletele din conștiința lor. Doar Domnul știe viața și sfârșitul lor. Mai liniștite vor fi nopțile noastre și ale lor după o zi de rugăciune decât după o zi de insulte și bârfe.

După ce ne închinăm, putem simți și rosti din toată inima (parafrazând un mare poet și filozof): Ruga mea! O clipă de-ar fi fost să ție, aprins-am cu ea o făclie!

Mulțumesc! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

PS. Înainte să se alarmeze careva reclamând nerespectarea măsurile prevăzute pentru combaterea Pandemiei, țin să precizez că fotografiile care însoțesc această postare sunt din anul 2018. 🙂


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind
AICI
sau la adresa paxlur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

Dăruind vei dobândi!


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

7.00 €

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

%d blogeri au apreciat: