Una din așteptările cele mai adânci ale zilelor noastre este cu siguranță sfârșitul pandemiei. Cu toții așteptăm o mișcare salvatoare, un vaccin …
Flacăra din bătaia nopții! Cum să sperăm atunci când suntem fără speranțe
De multe ori ceea ce căutăm nu este în alt loc,
ci în alt mod de a ne trăi viața și relațiile cu cei din casa noastră.
Iar smerenia deschide cele mai multe uși spre fericire și liniște!
Cartea I: îndrumări de folos pentru viața sufletului
Capitolul IX
ASCULTARE ȘI SUPUNERE
1. Nu-i puțin lucru să-ți trăiești viața în ascultare, nu după cum te-ar tăia capul, ci supus mai marilor tăi. Ești, într-adevăr, în mai mare siguranță stând pe treapta de jos, unde să primești porunci, decât înălțat în vârf, de unde să le împarți altora. Dar mulți stau sub pavăza ascultării mai mult de nevoie decât din iubire, și tocmai de aceea suferă, ba nu se sfiesc uneori să și cârtească. E drept că nici nu vor putea vreodată dobândi libertatea lăuntrică, dacă nu îmbrățișează virtutea supunerii din toată inima, din dragoste pentru Dumnezeu. Omul poate colinda încoace și încolo: liniștea sufletească nu și-o va găsi decât în supunerea smerită față de mai marii săi. Mulți s-au lăsat înșelați amarnic, închipuindu-și mereu și mereu alte locuri mai bune.
2. E adevărat că fiecare ține bucuros la părerile sale și se simte mai bine împreună cu cei cu care împarte păreri și gusturi asemănătoare. Dar dacă Dumnezeu este în mijlocul nostru, se cade uneori să renunțăm la părerile noastre, pentru binele păcii. Și cine poate fi oare atât de înțelept încât să le știe pe toate? Prin urmare nu te bizui prea mult pe părerile tale, ci ascultă bucuros și pe ale altora. Chiar dacă părerea ta este îndreptățită, dar încetezi să ții morțiș la ea și, din iubire pentru Dumnezeu, urmezi pe a altuia, mai mare este folosul pentru propășirea ta sufletească.
3. Deseori mi-a fost dat să aud că mai la adăpost e cel ce știe să aplece urechea și să primească sfaturi, decât cel care se încumetă să le dea. Se poate totuși întâmpla ca îndreptățită într-adevăr să fie părerea fiecăruia; a ține însă morțiș numai la părerile tale – chiar atunci când, în chip limpede, dreapta chibzuință și judecată nu-ți pot da dreptate – e semn de cerbicie și de înfumurare.
Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: Prin profesiunea ascultării, călugării îi oferă lui Dumnezeu dăruirea deplină a voinței proprii ca jertfire de sine, și prin aceasta se unesc mai statornic și mai sigur cu voința lui mântuitoare. După exemplul lui Cristos, care a venit să facă voia Tatălui (cf. In 4,34; 5,30; Evr 10,7; Ps 39, 9) și, „luând chip de rob” (Fil 2,7), a învățat ascultarea din cele ce a pătimit (cf. Evr 5,8), călugării, îndemnați de Duhul Sfânt, se supun în credință superiorilor, care țin locul lui Dumnezeu, și prin ei sunt călăuziți spre slujirea tuturor fraților în Cristos, așa cum însuși Cristos, din supunere față de Tatăl, a slujit fraților și și-a dat viața ca răscumpărare pentru mulți (cf. Mt 20,28; In 10,14-18). Astfel, ei se leagă mai strâns în slujba Bisericii și se străduiesc să ajungă la măsura vârstei depline a lui Cristos (cf. Ef4, 13).
Călugării să se supună, așadar, cu respect și umilință superiorilor lor, după normele regulii și constituțiunilor, în spirit de credință și de iubire față de voința lui Dumnezeu, punându-și în îndeplinirea poruncilor și în realizarea îndatoririlor încredințate toate puterile minții și voinței precum și darurile naturii și ale harului, știind că lucrează la zidirea trupului lui Cristos după planul lui Dumnezeu. Astfel, ascultarea călugărească, departe de a umbri demnitatea persoanei umane, o aduce la maturitate, sporind libertatea lor de fii ai lui Dumnezeu.
La rândul lor, superiorii, urmând să dea socoteală de sufletele care le-au fost încredințate (cf. Evr13,17), docili față de voința lui Dumnezeu în îndeplinirea îndatoririi lor, trebuie să-și exercite autoritatea în spirit de slujire față de frați, astfel încât să exprime iubirea cu care Dumnezeu îi iubește. Să-i conducă pe supuși ca pe niște fii ai lui Dumnezeu și cu respectul datorat persoanei umane, facilitând supunerea lor de bunăvoie. Să le lase, în special pentru sacramentul Pocăinței și direcția spirituală, libertatea cuvenită. Să îi determine pe membri să colaboreze, cu o ascultare activă și responsabilă, în împlinirea îndatoririlor și în luarea inițiativelor. Așadar, superiorii vor asculta bucuros părerea membrilor și le vor stimula colaborarea pentru binele institutului și al Bisericii, rămânând totuși neatinsă autoritatea celor care conduc, de a hotărî și de a porunci ceea ce trebuie făcut.
Capitlurile și consiliile trebuie să-și îndeplinească fidel îndatorirea ce le este încredințată în conducere și să exprime fiecare în felul său participarea și grija tuturor membrilor pentru binele întregii comunități (Perfectae Caritatis, Decret privind reînnoirea vieții călugărești, nr. 14)
Să ne rugăm: Dăruiește-ne, bune Isuse, ca în dorința noastră de a te imita, să ne însușim virtutea ascultării și astfel să-ți fim plăcuți ție și să împlinim în orice situație și în orice timp voința ta preasfântă. Amin.
Să reținem: Deseori mi-a fost dat să aud că mai la adăpost e cel ce știe să aplece urechea și să primească sfaturi, decât cel care se încumetă să le dea.
Să practicăm: Ascultă cu politețe opiniile altora și nu te strofoca să-ți impui propriile păreri asupra altora.
Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:
CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului
Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii
Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte
Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre
Capitolul V: La citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr!
Capitolul VI: Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea
Capitolul VII: Nu te socoti mai bun decât alții
Capitolul VIII: SĂ NE FERIM DE APROPIEREA NESĂBUITĂ FAȚĂ DE CEILALȚI
VA URMA! Capitolul X: Dacă are într-adevăr vreun rost să deschizi gura, fă ca vorbele tale să fie pline de miez și sufletește folositoare… (vineri, 13 noiembrie 2020).
Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI:
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!
Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.
Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București).
Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind AICI
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.
De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.
Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!
„Dăruind vei dobândi!”
Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.
Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.
7.00 €
„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).
Prea târziu te-am iubit... 