Astăzi este despre cei care nu au rostit niciodată suavul „Mama”, despre cei care nu au putut să se țină de mâna celui pe care îl numim „Tăticule”. Astăzi este despre orfanii de lângă noi, care trăiesc abandonați sau, unii un pic mai norocoși, trăiesc în familii adoptive sau în case de copii. Ceilalți? Boschetari, cerșetori, victime ale traficului de persoane și de organe. Abuzați sau uitați, triști înainte de a cunoaște fericirea, ei caută un loc în inima noastră, în lumea noastră…

În prima zi, adică ieri (14 noiembrie 2020), am vorbit AICI despre prima copilărie furată: drama celor care devin părinți fără să fi zămislit, cei care sunt părinți fără să fi fost mai întâi copii (fericiți)… Ieri a fost o zi dedicată copiilor care își cresc frații mai mici. Rămași singuri, orfani sau abandonați de părinți, frații mai mari au devenit fără niciun preaviz „părinți”. Uneori chiar înainte de a-și trăi copilăria. Unii și-au îndeplinit acest rol cu o demnitate și responsabilitate vrednice atât de calendarul sfinților martiri, cât și de cartea recordurilor. Alții n-au mai reușit și au fugit la rândul lor lăsându-și frații orfani pentru a doua oară! Chiar acum sunt copii/adolescenți/tineri care stau în taina nopții și cugetă să fugă de această responsabilitate tocmai pentru că nu reușesc să procure cele necesare pentru frații lor mai mici.  Am văzut copii/adolescenți care plâng cu lacrimi de părinți, care oftează ca adulții…  Ce drame: părinți fără să fi zămislit, părinți fără să fi fost mai întâi copii (fericiți)… Și vine iarna, cu frigul și vitregia ei… 

Unii au nevoie de lemne pentru a nu muri de frig, alții de o pâine pentru a nu muri de foame, alții de medicamente pentru a nu muri de boli necruțătoare, dar toți au nevoie de o îmbrățișare pentru a nu muri din lipsa iubirii… 

De aceea, astăzi, a doua zi, este despre o altă copilărie furată, despre acei copii pentru care cuvintele „mamă”, „tată”, „familie”, „îmbrățișare”, „iubire” nu au corespondent în realitate. Sunt cuvinte din cărți, din filme, din viața altora, din viața mea, din viața ta, dar nu din inima lor, nu din viața lor. Astăzi este despre copiii care adorm neîmbrățișați și care nu cunosc fericirea din rostirea: „Bună dimineața, mămico” și nici siguranța celor care strigă „Tata”…

A treia zi și a treia copilărie furată: 16 noiembrie 2020

Astăzi (15 noiembrie 2020) este Ziua Mondială a Săracilor. O zi dedicată în totalitate lor, celor de la periferia vieții (noastre). Însă ce înseamnă această zi pentru noi? Doar o „pomenire”, doar o vorbire despre cei săraci? Doar o amintire că printre noi trăiesc milioane și milioane de săraci? Iar printre aceștia se găsesc și copii, mulți copii nevinovați, nefericiți, neajutorați… Copiii nimănui. 

Da, copiii nimănui, acei îngeri care au mereu un nod în gât și lacrimi în ochi când sunt întrebați: „De-al cui ești tu”? Ei sunt cei care nu pot răspunde copilăros, zâmbind și fâstâcindu-se: „De-a lu mama și de-a lu tata”. Ei doar plâng, dau din umeri, rămân triști, tăcuți…Aceștia sunt cei care de multe ori s-au culcat flămânzi, goi și mai ales neîmbrățișați! Tragedia lor este dublă: nu doar că sunt singuri pe lume, ci mulți simt că nu sunt iubiți, că nu sunt doriți, că sunt o povară … 

Ziua Mondială a Săracilor să nu fie o zi teoretică! În țara noastră sunt multe case de copiii, sunt mulți orfani, cerșetori, boschetari, copii flămânzi… Să facem ceva pentru cei de lângă noi. Vizitează o casă de copii. Oferă o prăjitură unui copil care nu a intrat niciodată într-o cofetărie… Fă voluntariat într-o casă de copii. Ia un copil pentru o zi, o săptămână, o lună, o viață la tine în casă, să simtă, să adulmece pentru câteva clipe parfum de „familie”, aroma iubirii, aroma fericirii și a siguranței. Oare noi vrem altceva de la viață? Nu tot ceea ce căutăm se rezumă la a iubi și a fi iubiți, în toate formele acestei mari virtuți?! Atât vor și ei: să simtă un pic de iubire! Atât! Și toți putem oferi iubire. Nimeni nu e prea sărac pentru a oferi iubire. Nimeni! Chiar dacă avem puțin, ei nu au deloc, ei nu au nimic. NIMIC! Nu au pe nimeni în afară de noi…

Dacă vrei să ajuți, folosește una din opțiunile de mai jos, specificând: copii fără copilărie!

Redă copilăria unui copil orfan, unui copil fără copilărie!

Redă copilăria unui copil fără copilărie! Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10.00

PS. Știu că multe familii suferă pentru că nu pot avea copii. Este o dramă a multor familii. Unele, mai ales cele care dispun de mijloace financiare consistente, încearcă tot felul de tratamente, terapii, soluții… Ce bine ar fi ca printre soluțiile căutate să fie și adopția… Atâția copii, atâtea suflete triste, abandonate, trăiesc așteptând să umple tot atâtea case, inimi și familii goale… Ce bine ar fi ca dorința unei familii de a avea copii să se intersecteze cu dorința unui copil orfan de a avea o familie… Să ne rugăm cu speranță pentru această minune, să ajutăm să se întâmple această minune! 

Sursă fotografie: http://www.minimaetmoralia.it

AICI poți citi: 
1. Prima copilărie furată 

2. A doua copilărie furată

3. A treia copilărie furată

4. Mesajul Sfântului Părinte pentru a IV-a Zi Mondială a Săracilor (duminică, 15 noiembrie 2020)

Donează pentru copiii orfani

Redă copilăria unui copil fără copilărie! Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10.00

Mulțumesc din inimă
celor care au răspuns deja la această „chemare”
și mi-au oferit încă din prima zi sprijinul lor
cu multă generozitate!

Toți copiii merită o copilărie fericită…
măcar pentru o clipă, măcar pentru un zâmbet!

Vă mulțumesc!