Arhiva pentru decembrie 27th, 2020

Pentru noi, pentru cei care avem nevoie de el ca de pâine…

„Noi devenim mai buni numai primind iubirea sa neobosită,
care nu se schimbă, ci ne schimbă.
Numai iubirea lui Isus transformă viaţa,
vindecă rănile mai profunde,
eliberează de cercurile vicioase
ale insatisfacţiei, supărării şi plângerii”…

„Nesătui de a avea,
ne aruncăm în atâtea iesle de vanitate,
uitând de ieslea din Betleem.
Acea iesle, săracă în toate şi bogată în iubire,
învaţă că hrana vieţii este
să ne lăsăm iubiţi de Dumnezeu
şi să-i iubim pe alţii”.

În această noapte se împlineşte marea profeţie a lui Isaia: „Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă” (Is 9,5).

Un fiu ni s-a dat nouă. Se aude adesea spunându-se că bucuria cea mai mare a vieţii este naşterea unui prunc. Este ceva extraordinar, care schimbă totul, pune în mişcare energii negândite şi face să se depăşească trude, dificultăţi şi vegheri fără somn, pentru că aduce o mare fericire, în faţa căreia se pare că nimic nu mai are importanţă. Aşa este Crăciunul: naşterea lui Isus este noutatea care ne permite în fiecare an să ne renaştem înăuntru, să găsim în El forţa pentru a înfrunta orice încercare. Da, pentru că naşterea sa este pentru noi: pentru mine, pentru tine, pentru noi toţi, pentru fiecare. Pentru este cuvântul care revine în această noapte sfântă: „Un copil s-a născut pentru noi„, a profeţit Isaia; „Astăzi s-a născut pentru noi Mântuitorul”, am repetat la Psalm; Isus „s-a dat pe sine însuşi pentru noi” (Tit 2,14), a proclamat sfântul Paul; şi îngerul în Evanghelie a vestit: „Astăzi s-a născut pentru voi un Mântuitor” (Lc 2,11). Pentru mine, pentru voi.

Dar ce vrea să ne spună acest pentru noi? Că Fiul lui Dumnezeu, binecuvântatul prin natură, vine să ne facă fii binecuvântaţi prin har. Da, Dumnezeu vine în lume ca fiu pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu. Ce dar minunat! Astăzi Dumnezeu ne uimeşte şi spune fiecăruia dintre noi: „TU eşti o minunăţie”. Soră, frate, nu te descuraja. Ai ispita că ai greşit? Dumnezeu îţi spune: „Nu, eşti fiul meu!”. Ai senzaţia că nu vei reuşi, teama că eşti nepotrivit, frica de a nu ieşi din tunnel-ul încercării? Dumnezeu îţi spune: „Curaj, eu sunt cu tine”. Nu-ţi spune asta în cuvinte, ci făcându-se fiu ca şi tine şi pentru tine, pentru a-ţi aminti punctul de plecare al fiecărei renaşteri a tale: a te recunoaşte fiu al lui Dumnezeu, fiică a lui Dumnezeu. Acesta este punctul de plecare al oricărei renaşteri. Aceasta este inima indestructibilă a speranţei noastre, nucleul incandescent care sprijină existenţă: dedesubtul calităţilor noastre şi al defectelor noastre, mai puternic decât rănile şi decât eşecurile din trecut, decât fricile şi decât neliniştea faţă de viitor, există acest adevăr: suntem fii iubiţi. Şi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi nu depinde şi nu va depinde niciodată de noi: este iubire gratuită. Această noapte nu are altă explicaţie în altă parte: numai harul. Totul este har. Darul este gratuit, fără meritul niciunuia dintre noi, har pur. În această noapte, ne-a spus sfântul Paul, „harul lui Dumnezeu s-a arătat” (Tit 2,11). Nimic nu este mai preţios.

Un fiu ni s-a dat nouă. Tatăl nu ne-a dat ceva, ci pe însuşi Fiul său unicul născut, care este toată bucuria sa. Şi totuşi, dacă privim la nerecunoştinţa omului faţă de Dumnezeu şi la nedreptatea faţă de atâţia fraţi ai noştri, vine o îndoială: Domnul a făcut bine să ne dăruiască aşa de mult, face bine să mai hrănească încredere în noi? Nu ne supraevaluează? Da, ne supraevaluează, şi face asta pentru că ne iubeşte până la moarte. Nu reuşeşte să nu ne iubească. Este făcut aşa, este atât de diferit de noi. Ne iubeşte mereu, mai mult decât reuşim noi să ne iubim pe noi înşine. Este secretul său pentru a intra în inima noastră. Dumnezeu ştie că unicul mod pentru a ne mântui, pentru a ne vindeca înăuntru, este să ne iubească: nu există un alt mod. Ştie că noi devenim mai buni numai primind iubirea sa neobosită, care nu se schimbă, ci ne schimbă. Numai iubirea lui Isus transformă viaţa, vindecă rănile mai profunde, eliberează de cercurile vicioase ale insatisfacţiei, supărării şi plângerii.

Un fiu ni s-a dat nouă. În săraca iesle dintr-un grajd întunecat este chiar Fiul lui Dumnezeu. Apare o altă întrebare: de ce a venit pe lume noaptea, fără o găzduire demnă, în sărăcie şi în refuz, când merita să se nască aşa ca regele cel mai mare în cel mai frumos dintre palate? De ce? Pentru a ne face să înţelegem până unde iubeşte condiţia noastră umană: până acolo încât să atingă cu iubirea sa concretă mizeria noastră cea mai rea. Fiul lui Dumnezeu s-a născut rebutat pentru a ne spune că orice rebutat este fiu al lui Dumnezeu. A venit pe lume aşa cum vine pe lume un prunc, slab şi fragil, pentru ca noi să putem cu duioşie fragilităţile noastre. Şi să descoperim un lucru important: ca atât la Betleem, cât și cu noi, lui Dumnezeu îi place să facă lucruri mari prin sărăciile noastre. A pus toată mântuirea noastră în ieslea dintr-un grajd şi nu se teme de sărăciile noastre: să lăsăm ca milostivirea sa să transforme mizeria noastră!

Iată ce înseamnă că un fiu s-a născut pentru noi. Dar există încă un pentru, pe care îngerul îl spune păstorilor: „Acesta este semnul pentru voi: un copil înfăşat şi culcat în iesle” (Lc 2.12). Acest semn, Pruncul în iesle, este şi pentru noi, pentru a ne orienta în viaţă. La Betleem, care înseamnă „Casa pâinii”, Dumnezeu stă într-o iesle, parcă pentru a ne aminti că pentru a trăi avem nevoie de El ca de pâinea de mâncat. Avem nevoie să ne lăsăm străbătuţi de iubirea sa gratuită, neobosită, concretă. În schimb, de câte ori, înfometaţi de distracţie, succes şi mondenitate, alimentăm viaţa cu mâncăruri care nu satură şi lasă golul înăuntru! Domnul, prin gura profetului Isaia, se plângea că, în timp ce boul şi măgarul cunosc ieslea lor, noi, poporul său, nu-l cunoaştem pe El, izvor al vieţii noastre (cf. Is1,2-3). Este adevărat: nesătui de a avea, ne aruncăm în atâtea iesle de vanitate, uitând de ieslea din Betleem. Acea iesle, săracă în toate şi bogată în iubire, învaţă că hrana vieţii este să ne lăsăm iubiţi de Dumnezeu şi să-i iubim pe alţii. Isus ne dă exemplul: El, Cuvântul lui Dumnezeu, este prunc; nu vorbeşte, însă oferă viaţa. În schimb noi vorbim mult, însă adesea suntem analfabeţi în bunătate.

Un fiu ni s-a dat nouă. Cine are un prunc mic, ştie câtă iubire şi câtă răbdare este nevoie. Trebuie hrănit, îngrijit, spălat, avut grijă de fragilitatea sa şi de nevoile sale, adesea greu de înţeles. Un fiu face să ne simţim iubiţi, însă învaţă şi să iubim. Dumnezeu s-a născut prunc pentru a ne determina să avem grijă de alţii. Plânsul său duios ne face să înţelegem cât sunt de inutile multe mofturi ale noastre; şi avem atâtea! Iubirea sa dezarmată şi dezarmantă ne aminteşte că timpul pe care-l avem nu foloseşte să ne tot plângem, ci să consolăm lacrimile celui care suferă. Dumnezeu îşi ia locuinţă aproape de noi, sărac şi nevoiaş, pentru a ne spune că slujindu-i pe cei săraci îl vom iubi pe El. Din această noapte, aşa cum a scrisă o poetă, „reşedinţa lui Dumnezeu este lângă a mea. Mobilierul este iubirea” (E. Dickinson, Poems, XVII).

Un fiu ni s-a dat nouă. Tu, Isuse, eşti Fiul care mă face fiu. Tu mă iubeşti aşa cum sunt, nu aşa cum mă visez că sunt; eu ştiu asta! Îmbrăţişându-te pe tine, Prunc din iesle, reîmbrăţişez viaţa mea. Primindu-te pe tine, Pâine a vieţii, şi eu vreau să dăruiesc viaţa mea. Tu care mă mântuieşti, învaţă-mă să slujesc. Tu care nu mă laşi singur, ajută-mă să-i consolez pe fraţii tăi, pentru că Tu ştii din această noapte toţi sunt fraţii mei.

Omilia Papei Francisc în Noaptea de Crăciun (24 decembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe ercis.ro

27/12/2020 1 11

Feţele lor să zdruncine conştiinţele oamenilor

„Durerea şi răul nu sunt ultimul cuvânt.
Resemnarea în fața violenţei şi a nedreptăţii
ar însemna să refuzăm bucuria şi speranţa Crăciunului”.

Iubiţi fraţi şi surori, Crăciun fericit!

Aş vrea să ajungă la toţi mesajul pe care Biserica îl anunţă în această sărbătoare, cu cuvintele profetului Isaia: „Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă” (Is 9,5).

S-a născut un copil: naşterea este mereu izvor de speranţă, este viaţă care îmboboceşte, este promisiune de viitor. Şi acest Prunc, Isus, „s-a născut pentru noi”: un noi fără graniţe, fără privilegii şi fără excluderi. Pruncul pe care Fecioara Maria l-a adus pe lume la Betleem s-a născut pentru toţi: este „fiul” pe care Dumnezeu l-a dat întregii familii umane.

Graţie acestui Prunc, toţi putem să ne adresăm lui Dumnezeu numindu-l „Tată”, „Tăticule”. Isus este Unicul Născut; nimeni altcineva nu-l cunoaşte pe Tatăl, decât el. În el a venit în lume tocmai pentru a ne revela faţa Tatălui. Şi astfel, graţie acestui Prunc, toţi putem să ne numim şi să fim realmente fraţi: din orice continent, din orice limbă şi cultură, cu identităţile şi diversităţile noastre, şi totuşi cu toţii fraţi şi surori.

În acest moment istoric, marcat de criza ecologică şi de grave dezechilibre economice şi sociale, agravate de pandemia de coronavirus, avem nevoie de fraternitate mai mult ca oricând. Şi Dumnezeu ne-o oferă dăruindu-ni-l pe Fiul său Isus: nu o fraternitate făcută din cuvinte frumoase, din idealuri abstracte, din sentimente zadarnice… Nu. O fraternitate bazată pe iubirea reală, capabilă să-l întâlnească pe celălalt diferit de mine, să com-pătimească suferinţele sale, să se apropie şi să se îngrijească, deşi nu este din familia mea, din etnia mea, din religia mea; este diferit de mine, însă este fratele meu, este sora mea. Şi acest lucru este valabil şi în raporturile dintre popoare şi naţiuni: cu toţii fraţi!

La Crăciun celebrăm lumina lui Cristos care vine pe lume şi vine pentru toţi: nu numai pentru unii. Astăzi, în acest timp de întuneric şi de incertitudini datorită pandemiei, apar diferite lumini de speranţă, cum sunt descoperirile vaccinurilor. Însă pentru ca aceste lumini să poată lumina şi să poată aduce speranţă întregii lumi, trebuie să fie la dispoziţia tuturor. Nu putem lăsa ca naţionalismele închise să ne împiedice să trăim ca adevărata familie umană care suntem. Nici nu putem lăsa ca virusul individualismului radical să ne învingă pe noi şi să ne facă indiferenţi faţă de suferinţa altor fraţi şi surori. Nu pot să mă pun pe mine însumi înaintea celorlalţi, punând legile pieţei şi ale brevetelor de invenţie mai presus de legile iubirii şi sănătăţii omenirii. Cer tuturor: responsabililor statelor, firmelor, organismelor internaţionale, să promoveze cooperarea şi non-concurenţa, şi să caute o soluţie pentru toţi: vaccinuri pentru toţi, în special pentru cei mai vulnerabili şi nevoiaşi din toate regiunile planetei. Pe primul loc, cei mai vulnerabili şi nevoiaşi!

Pruncul din Betleem să ne ajute, aşadar, să fim disponibili, generoşi şi solidari, în special faţă de persoanele mai fragile, faţă de bolnavi şi faţă de cei care în acest timp au ajuns să fie fără loc de muncă sau sunt în dificultăţi grave, din cauza consecinţelor economice ale pandemiei, precum şi faţă de femeile care în aceste luni de izolare au îndurat violenţe familiale.

În faţa unei provocări care nu are margini, nu se pot ridica bariere. Toţi suntem în aceeaşi barcă. Fiecare persoană este fratele meu. În fiecare văd reflectată faţa lui Dumnezeu şi în cei care suferă îl observ pe Domnul care cere ajutorul meu. Îl văd în cel bolnav, în cel sărac, în cel care este şomer, în cel marginalizat, în cel migrant şi în cel refugiat: toţi fraţi şi surori!

În ziua în care Cuvântul lui Dumnezeu se face prunc, să ne îndreptăm privirea spre copiii prea mulţi care în toată lumea, în special în Siria, în Irak şi în Yemen, încă plătesc preţul mare al războiului. Feţele lor să zdruncine conştiinţele oamenilor de bunăvoinţă, pentru ca să fie înfruntate cauzele conflictelor şi să se lucreze cu curaj pentru a construi un viitor de pace.

Acesta să fie timpul propice pentru a rezolva tensiunile în tot Orientul Mijlociu şi în Mediterana orientală.

Isus Prunc să vindece rănile iubitului popor sirian, care de un deceniu este epuizat de război şi de consecinţele sale, agravate ulterior de pandemie. Să aducă întărire poporului irakian şi tuturor celor care sunt angajaţi pe calea reconcilierii, îndeosebi lui yazidi, loviţi dur de ultimii ani de război. Să aducă pace Libiei şi să permită ca noua fază a negocierilor în desfăşurare să ducă la sfârşitul oricărei forme de ostilitate în ţară.

Pruncul din Betleem să dăruiască fraternitate pământului care l-a văzut născându-se. Israelienii şi palestinienii să poată recupera încrederea reciprocă pentru a căuta o pace dreaptă şi durabilă printr-un dialog direct, capabil să învingă violenţa şi să depăşească resentimente endemice, pentru a mărturisi lumii frumuseţea fraternităţii.

Steaua care a luminat noaptea de Crăciun să fie ghid şi încurajare pentru poporul libanez, pentru ca, în dificultăţile pe care le înfruntă, cu sprijinul comunităţii internaţionale să nu piardă speranţa. Principele Păcii să-i ajute pe responsabilii ţării să pună deoparte interesele particulare şi să se angajeze cu seriozitate, onestitate şi transparenţă pentru ca Libanul să poată parcurge un drum de reforme şi să continue în vocaţia sa de libertate şi de convieţuire paşnică.

Fiul Celui Preaînalt să susţină angajarea comunităţii internaţionale şi a ţărilor implicate să continue încetarea ostilităţilor în Nagorno-Karabakh, precum şi în regiunile orientale ale Ucrainei, şi să favorizeze dialogul ca singură cale care conduce la pace şi la reconciliere.

Pruncul Divin să aline suferinţa populaţiilor din Burkina Faso, din Mali şi din Niger, lovite de o gravă criză umanitară, la baza căreia sunt extremisme şi conflicte armate, dar şi pandemia şi alte dezastre naturale; să facă să înceteze violenţele în Etiopia, unde, din cauza ciocnirilor, multe persoane sunt constrânse să fugă; să aducă întărire locuitorilor din regiunea Cabo Delgado, în nordul Mozambicului, victime ale violenţei terorismului internaţional; să-i determine pe responsabilii din Sudanul de Sud, din Nigeria şi din Camerun să continue drumul de fraternitate şi de dialog întreprins.

Cuvântul veşnic al Tatălui să fie izvor de speranţă pentru continentul american, lovit în mod deosebit de coronavirus, care a exacerbat multele suferinţe care îl oprimă, adesea agravate de consecinţele corupţiei şi traficului de droguri. Să ajute la depăşirea recentelor tensiuni sociale din Cile şi să se pună capăt pătimirilor poporului venezuelean.

Regele Cerului să protejeze populaţiile biciuite de calamităţi naturale în sud-estul asiatic, în mod deosebit în Filipine şi în Vietnam, unde numeroase furtuni au provocat inundaţii cu repercusiuni devastatoare asupra familiilor care locuiesc în acele ţinuturi, în termeni de pierderi de vieţi umane, daune aduse ambientului şi consecinţe pentru economiile locale.

Şi gândindu-mă la Asia, nu pot să uit poporul Rohingya: Isus, născut sărac între săraci, să aducă speranţă în suferinţele lor.

Iubiţi fraţi şi surori,

„Un copil s-a născut pentru noi” (Is 9,5). A venit să ne mântuiască! El ne anunţă că durerea şi răul nu sunt ultimul cuvânt. Resemnarea în fața violenţei şi a nedreptăţii ar însemna să refuzăm bucuria şi speranţa Crăciunului”..

În această zi de sărbătoare adresez un gând deosebit celor care nu se lasă înfrânţi de circumstanţele adverse, ci se străduiesc pentru a duce speranţă, întărire şi ajutor, ajutând pe cel care suferă şi însoţind pe cel care este singur.

Isus s-a născut într-un grajd, însă înfăşat de iubirea Fecioarei Maria şi a Sfântului Iosif. Născându-se în trup, Fiul lui Dumnezeu a consacrat iubirea familială. Gândul meu se îndreaptă în acest moment spre familii: spre acelea care astăzi nu pot să fie împreună, precum şi spre acelea care sunt constrânse să stea în casă. Pentru toţi, Crăciunul să fie ocazia de a redescoperi familia ca leagăn de viaţă şi de credinţă; loc de iubire primitoare, de dialog, de iertare, de solidaritate fraternă şi de bucurie împărtăşită, izvor de pace pentru toată omenirea.

Crăciun fericit tuturor!

___________________

Iubiţi fraţi şi surori, reînnoiesc urările mele de Crăciun fericit vouă tuturor, conectaţi din orice parte a lumii, prin radio, televiziune şi celelalte mijloace de comunicare. Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră spirituală în această zi caracterizată de bucurie. În aceste zile, în care atmosfera Crăciunului invită oamenii să devină mai buni şi mai fraterni, să nu uităm să ne rugăm pentru familiile şi comunităţile care trăiesc între atâtea suferinţe. Vă rog, continuaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună la masa de Crăciun şi la revedere!