Arhiva pentru decembrie 28th, 2020

Familia

Astăzi încredinţez Domnului fiecare familie, în special pe cel mai încercate de dificultăţile vieţii şi de plăgile neînţelegerii şi ale dezbinării. Domnul, născut la Betleem, să dăruiască tuturor seninătatea şi forţa de a merge uniţi pe calea binelui.

Şi nu uitaţi aceste trei cuvinte care vor ajuta mult să trăiţi unitatea în familie: „te rog” – pentru a nu fi invadenţi, a-i respecta pe ceilalţi – „mulţumesc” – a ne mulţumi, reciproc în familie – şi „scuză-mă” atunci când noi facem un lucru urât. Şi acest „scuză-mă” – sau când există ceartă – vă rog să-l spuneţi înainte de a se termina ziua: să facem pace înainte de a se termina ziua.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

La puţine zile de la Crăciun, liturgia ne invită să ne îndreptăm privirea spre Sfânta Familie a lui Isus, Maria şi Iosif. Este frumos să reflectăm asupra faptului că Fiul lui Dumnezeu a voit să aibă nevoie, ca toţi copiii, de căldura unei familii. Tocmai pentru asta, pentru că este familia lui Isus, cea din Nazaret este familia-model, în care toate familiile din lume pot găsi punctul lor sigur de referinţă şi o inspiraţie sigură. La Nazaret a răsărit primăvara vieţii umane a Fiului lui Dumnezeu, în momentul în care el a fost zămislit prin lucrarea Duhului Sfânt în sânul feciorelnic al Mariei. Între zidurile ospitaliere ale Casei din Nazaret s-a desfăşurat în bucurie copilăria lui Isus, înconjurat de grijile materne şi de îngrijirea lui Iosif, în care Isus a putut vedea duioşia lui Dumnezeu (cf. Scrisoarea apostolică Patris corde, 2).

Imitând Sfânta Familie, suntem chemaţi să redescoperim valoarea educativă a nucleului familial: el cere să fie întemeiat pe iubirea care regenerează mereu raporturile deschizând orizonturi de speranţă. În familie se va putea experimenta o comuniune sinceră atunci când ea este casă de rugăciune, când afectele sunt serioase, profunde şi curate, când iertarea prevalează asupra discordiilor, când asprimea zilnică a vieţii este îndulcită de duioşia reciprocă şi de adeziunea senină la voinţa lui Dumnezeu. În acest mod, familia se deschide la bucuria pe care Dumnezeu o dăruieşte tuturor celor care ştiu să dea cu bucurie. În acelaşi timp, găseşte energia spirituală de a se deschide spre exterior, spre ceilalţi, spre slujirea fraţilor, spre colaborarea pentru construirea unei lumi mereu noi şi mai bune; de aceea, capabilă să devină purtătoare de stimuli pozitivi; familia evanghelizează cu exemplul de viaţă. Este adevărat, în fiecare familie există probleme, şi uneori există ceartă. „Părinte, m-am certat…” – suntem umani, suntem slabi, şi toţi avem uneori acest fapt că ne certăm în familie. Eu vă voi spune un lucru: dacă ne certăm în familie, să nu se termine ziua fără a face pacea. „Da, m-am certat”, însă înainte de a se termina ziua, fă pace. Şi ştii de ce? Pentru că războiul rece al zilei următoare este foarte periculos. Nu ajută.

Şi după aceea, în familie există trei cuvinte, trei cuvinte de păstrat mereu: „te rog”, „mulţumesc”, „scuză-mă”. „Te rog”, pentru a nu fi invadenţi în viaţa celorlalţi. „Te rog: pot să fac ceva? Ţi se pare că pot să fac asta?”. „Te rog”. Mereu, a nu fi invadent. „Te rog”, primul cuvânt. „Mulţumesc”: atâtea ajutoare, atâtea servicii pe care ni le facem în familie. A mulţumi mereu. Recunoştinţa este sângele sufletului nobil. „Mulţumesc”. Şi după aceea, cel mai dificil de spus: „Scuză-mă”. Pentru că noi facem mereu lucruri urâte şi de atâtea ori cineva se simte ofensat de aceste lucruri. „Scuză-mă”, „scuză-mă”. Nu uitaţi cele trei cuvinte: „te rog”, „mulţumesc”, „scuză-mă”. Dacă într-o familie, în ambientul familial există aceste trei cuvinte, familia merge bine.

La exemplul de a evangheliza cu familia ne cheamă sărbătoarea de astăzi, repropunându-ne idealul iubirii conjugale şi familiale, aşa cum a fost subliniat în exortaţia apostolică Amoris laetitia, a cărei a cincea aniversăre de la promulgare va fi la 19 martie. Şi va fi un an de reflecţie asupra lui Amoris laetitia şi va fi o oportunitate pentru a aprofunda conţinuturile documentului [19 martie 2021 – iunie 2022].

Aceste reflecţii vor fi puse la dispoziţia comunităţilor ecleziale şi a familiilor, pentru a le însoţi pe drumul lor. Încă de acum îi invit pe toţi să adere la iniţiativele care vor fi promovate în decursul anului şi care vor fi coordonate de Dicasterul pentru Laici, Familia şi Viaţa. Să încredinţăm Sfintei Familii din Nazaret, îndeosebi Sfântului Iosif, soţ şi părinte grijuliu, acest drum cu familiile din toată lumea.

Fecioara Maria, căreia ne adresăm acum cu rugăciunea Angelus, să dobândească familiilor din întreaga lume să fie tot mai fascinate de idealul evanghelic al Sfintei Familii, aşa încât să devină ferment al noii umanităţi şi al unei solidarităţi concrete şi universale.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe voi toţi, familii, grupuri şi pe fiecare credincios, care urmăriţi rugăciunea Angelus prin mijloacele de comunicare socială. Gândul meu se îndreaptă îndeosebi spre familiile care în aceste luni au pierdut o rudă sau au fost încercate de consecinţele pandemiei. Mă gândesc şi la medici, la asistenţii medicali şi la tot personalul sanitar a căror angajare în prima linie în contrastarea răspândirii virusului a avut repercusiuni semnificative asupra vieţii familiale.

Şi astăzi încredinţez Domnului fiecare familie, în special pe cel mai încercate de dificultăţile vieţii şi de plăgile neînţelegerii şi ale dezbinării. Domnul, născut la Betleem, să dăruiască tuturor seninătatea şi forţa de a merge uniţi pe calea binelui.

Şi nu uitaţi aceste trei cuvinte care vor ajuta mult să trăiţi unitatea în familie: „te rog” – pentru a nu fi invadenţi, a-i respecta pe ceilalţi – „mulţumesc” – a ne mulţumi, reciproc în familie – şi „scuză-mă” atunci când noi facem un lucru urât. Şi acest „scuză-mă” – sau când există ceartă – vă rog să-l spuneţi înainte de a se termina ziua: să facem pace înainte de a se termina ziua.

Urez tuturor o duminică frumoasă şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Papa Francisc: Angelus (27 decembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluat de pe ercis.ro

Cu tine parcă devine totul mai clar… Nu mă părăsi la acest nou început! Ascultă-mă și salvează-mă…

Meditație în prima zi a anului: Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu Ne regăsim adesea în situația de a nu avea cui să împărtășim …

Cu tine parcă devine totul mai clar… Nu mă părăsi la acest nou început! Ascultă-mă și salvează-mă…

Sângele care curge și astăzi

Tot ce aveau acei copii era viața. Atât! Și le-a fost luată de un tiran. Sângele lor nevinovat a inundat și a sfințit acel pământ, prevestind altă vărsăre de sânge nevinovat. Au fost uciși ca mieii nevinovați, ca Mielul fără pată! Le-a fost luat singurul lor bine: viața!

După mii de ani, mulți copii au tot atât: viață. Și aceasta pentru mulți este o viață săracă, plină de lipsuri, batjocorită și chiar ucisă de tiranii timpurilor noastre. Ieri, ca și astăzi, mor prunci nevinovați. Mai rău: sunt uciși prunci nevinovați sau sunt lăsați să moară în sărăcie, în războaie, în indiferență. Copiii abandonați, exploatați sau uciși sunt un semn al timpului nostru: ei descriu moralitatea timpului nostru, prioritățile vieții noastre, calitatea societății noastre!

În apărarea lor răsună vocea lui Cristos: lăsați copiii să vină la mine! Lăsați copiii să vină pe lume! Lăsați copiii să trăiască! Ajutați copiii să trăiască decent, fericiți. Ocrotiți copiii și copilăria! Zâmbetul lor senin are forța soarelui: încălzește orice inimă, luminează orice casă! Dar în același timp, să fim atenți: lacrimile lor răscolesc inimile noastre ca o furtună, sunt potop de suferință și remușcare în seara examenului de conștiință. 

Aceasta pentru că tot ce își doresc acești copii mici și săraci e să fie iubiți și să trăiască. Demn. Curat. Tot ce vor e o viață demnă! Și poate și două lemne în sobă și o pătrățică de ciocolată, pentru că au auzit de la alții că ciocolata e dulce ca zaharul din ceaiul puținelor dimineți norocoase!

%d blogeri au apreciat: