Arhiva pentru mai 3rd, 2021

Oul lui Jonathan

Un băieţel, pe nume Jonathan Foerster, s-a născut handicapat fizic şi cu un uşor handicap psihic. Părinţii săi sufereau mult din cauza aceasta. La vârsta de 12 ani a mers la şcoală şi era într-o clasă cu 15 copii normali. Cu greu a acceptat învăţătoarea ca Jonathan să facă parte din efectivul acestei clasei. Ea voia să-l dea la o şcoală ajutătoare. Aici, cu toată bunăvoinţa ei, Jonathan nu făcea mai nici un progres. Cu greu putea să scrie şi să vorbească.
A venit primăvara şi copiii se bucurau de apropierea sărbătorii Paştelui. Învăţătoarea le-a povestit copiilor istoria învierii lui Iisus şi, pentru a sublinia schimbarea, adică trecerea de la moarte la noua viaţă, învăţătoarea a dat fiecărui copil câte un ou din plastic în care, acasă, să pună ceva care să reprezinte noua viaţă. A doua zi copiii au readus ouăle, le-au înapoiat învăţătoarei şi aceasta le-a deschis. În primul ou găsi o floare.

-Da, spuse învăţătoarea, floarea este luată din natură, este semnul unei noi vieţi.

Un copil din spatele clasei a ridicat mâna şi a spus:

-Este oul meu!.

În al doilea ou era un fluture din plastic:

-Cu toţii ştim că dintr-o omidă atât de urâtă ia naştere un fluture aşa de minunat.

În următorul ou a găsit o pietricică pe care creştea muşchi de pământ. Al patrulea ou era neobişnuit de uşor. L-a deschis şi acesta era gol. „Acesta era precis al lui Jonathan, s-a gândit ea. Probabil că nu a înţeles ce trebuia să facă cu oul. Ce păcat că am uitat să-i spun mamei sale!”. Deoarece nu a vrut să-l pună într-o situaţie jenantă, fără să spună nici un cuvânt, a pus oul deoparte şi a întins mâna să ia un altul. Deodată Jonathan s-a anunţat că vrea să spună ceva.

-Doamnă învăţătoare, de ce nu vreţi să vorbiţi despre oul meu?

Încurcată, învăţătoarea a răspuns:

-Dar, Jonathan, oul tău e gol!

El a privit direct în ochii ei şi a spus:

-Da, dar şi mormântul lui Iisus a fost gol!

Pentru o vreme nimeni nu a scos niciun cuvânt. Când învăţătoarea şi-a revenit, l-a întrebat pe Jonathan:

-Ştii tu de ce mormântul era gol?

-Da, a răspuns el, Iisus a fost omorât şi pus în mormânt. Dar Tatăl său L-a înviat din morţi! Învăţătoarea a fost profund impresionată de răspunsurile copilului. Acest băiat ciudat, care era considerat înapoiat mintal, a înţeles adevărul Învierii mai bine decât toţi ceilalţi copii.
Peste trei luni Jonathan a murit. Nu mică a fost mirarea celor veniţi la înmormântare, să-şi ia rămas bun de la el, când au văzut pe capacul sicriului 15 coji de ou.

O povestioară minunată luată de pe internet

E atât de ușor să faci un copil fericit… (video)


Normalitatea noastră este visul lor!

Pentru noi e atât de normal să ai o pereche de papuci, în schimb pentru ei este dorința cea mai mare.

Pentru noi e atât de normal să ne alegem culorile hainelor și papucilor. Ba chiar culoarea casei sau a mașinei. Pentru ei mersul cu mașina e ca o călătorie pe marte: un vis. Iar casa încălzită, luminată, cu un prânz sau o cină normală, un alt vis… Hainele, papucii, rechizitele… darul Cerului și al oamenilor cu inimă…

Avem atât de multe posibilități să ajutăm. E plină lumea noastră, lumea din jurul nostru, de copii care visează la o pereche de pantofi, la o haină nouă, frumoasă, la un pic de căldură sau lumină în casă, la o farfurie cu mâncare… sau măcar mâncare, caldă, chiar și fără propria farfurie, gata oricând să împartă farfuria sa cu frații săi…

Caută un copil și ajută-l!
Observă copiii din jurul tău:
ei sunt cea mai bună oglindă a inimii tale
și a viitorului omenirii!

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

de-ziua-mea_un-lemn-pentru-un-copil

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc… Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre și a viitorului omenirii! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00

Puteți contribui la acest proiect donând un RON sau un Euro, cinci, șapte, zece… După posibilități, vă invit să susțineți acest proiect Paxlaur prin:

PayPal (paxlaur@yahoo.com);

RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu

RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Pentru donații materiale (alimente, lemne, cărți, rechizite etc.) sau pentru donații prin mandat poștal vă rog să mă contactați pentru detalii la adresa de email: paxlaur@yahoo.com. De asemenea, cine dorește să se apropie mai mult de o familie și să fie pus în contact direct cu copii în suferință pentru un ajutor sistematic (lunar, semestrial, anual) mă poate contacta prin același email. 

Vă mulțumesc din inimă!

PS. Când suntem îngrijorați în fața viitorului, să recitim aceste două fragmente din Sfânta Scriptură: 

Evanghelia după Sfântul Marcu 12,41-44;

Cartea Întâi a Regilor 17,8-16.

Vă invit să facem aceasta nu pentru că este la modă să strângem fonduri,
ci pentru ca solidaritatea să devină o modă:
a împărți cu cei săraci este adevăratul stil de a fi.


Să observăm copiii din jurul nostru…
ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre
și a viitorului omenirii!

NB: Oricât de mare ne-ar fi dorința ca niciun copil să nu mai sufere de frig, de întuneric și de foame, totuși acest proiect se dezice de orice tip de defrișare ilegală, de orice acțiune ilegală și nocivă pentru umanitate, insistând ca tot ajutorul acordat celorlalți să se facă în sintonie cu iubirea față de natură, față de Dumnezeu, față de om  și față de Doctrina Bisericii. Să ne amintim cuvintele ecumenice din Laudato si, nr.8: 

„Patriarhul Bartolomeu s-a referit îndeosebi la necesitatea ca fiecare să se căiască de propriul mod de a maltrata planeta, pentru că, „în măsura în care noi toți provocăm mici daune ecologice”, suntem chemați să recunoaștem „aportul nostru, mic sau mare, la tulburarea și la distrugerea mediului”. Cu privire la acest punct, el s-a exprimat în mod repetat în manieră fermă și stimulatoare, invitându-ne să recunoaștem păcatele împotriva creației: „că ființele umane distrug diversitatea biologică în creația lui Dumnezeu; că ființele umane compromit integritatea pământului și contribuie la schimbarea climatică, despuind pământul de pădurile sale naturale sau distrugând zonele sale umede; că ființele umane poluează apele, solul, aerul: toate acestea sunt păcate”. Pentru că „o crimă împotriva naturii este o crimă împotriva noastră și un păcat împotriva lui Dumnezeu” .