Arhiva pentru iunie 2021

Fericiți cei care trăiesc „plantaţi în casa Domnului”.

Dacă există atât de multă frumusețe într-o creatură, 
cât de frumos trebuie să fie Creatorul!

Toți știu că astăzi este duminică, însă doar unii „simt” cât de frumos este Dumnezeu. Pentru unii e doar zi de picnic/sport/relaxare; pentru alții e Ziua Domnului. Cei care au cunoscut frumusețea Domului merg la biserică pentru că au în inima lor aceeași simțire a Psalmistului: „Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul, să cântăm numele tău, Preaînalte,3 să facem cunoscută de dimineaţă îndurarea ta şi noaptea fidelitatea ta,4 cu [lira] cu zece coarde şi cu harpa, cu cântare de alăută!” (Ps 92,2-4).

Astăzi nu mă mai miră oamenii care nu merg la biserică. De asemenea, sunt liniștit și în privința motivelor invocate pentru  a nu (mai) merge: unele au fundament și rămân o provocare pentru mine și pentru Biserică, însă unele motive sunt un fel de „mi-am uitat caietul acasă”, întocmai ca atunci când nu ne făceam temele, adică nu de îndeplineam obligațiile specifice vârstei și stării! Nu mă mai miră nici măcar absența celor care spun că sunt creștini, că ei sunt de partea lui Dumnezeu, dar nu de partea Bisericii, ca și cum Cristos și Biserica nu ar forma un singur trup (cf. Col 1,18.24; Ef 1,23). Sunt liniștit și față de cei de la care aveam așteptări cu ceva timp în urmă. Nu-i judec! Nu sunt vrednic! Psalmul propus pentru această duminică (XI-B) mă liniștește și mai mult: frumusețea lui Dumnezeu nu este pentru toți. Nu toți vor să o vadă, nu toți vor să se bucure de ea. Noi înșine o refuzăm și o negăm atunci când păcătuim. Apoi să nu uităm că prea mulți caută doar puterea lui Dumnezeu, nu frumusețea lui. Uneori poate și noi! Prea mulți trăiesc debusolați, scandalizați de cruce, de Calvar, de suferință, de ziua de vineri, de mormânt, și nu vor să meargă mai departe spre înviere, spre duminică. Prea mulți, cu ochii ațintiți spre pământ și ocupațiile pământești, văd doar umbrele, însă nu și lumina din Biserică, mai ales Soarele care strălucește pe altar…  

Este psalmistul cel care spune: „Omul nepriceput nu va cunoaşte şi cel nesimţit nu va înţelege aceasta” (Ps 92,7). Cuvântul Domnului!

Știm toți: frumusețea atrage. Iar cine se aseamănă se adună. În jurul lui Dumnezeu, frumusețe desăvârșită, se adună și rămân doar cei cu inima frumoasă. Frumoși și fericiți, în pofida dificultăților acestor timpuri. Frumoși și liniștiți, pentru că știu că Dumnezeu este de partea lor. Fericiți cei care trăiesc „plantaţi în casa Domnului”. Ei „vor înflori în curţile Dumnezeului nostru” (Ps 92,14).

PS. Cei care vin la biserică dar nu au inima frumoasă și nici nu luptă pentru a-și înfrumuseța inima după inima lui Cristos nu sunt creștini adevărați. Ei nu fac parte dintre cei „plantați în casa Domnului”. Ei sunt doar pasageri, în trecere. De fapt, mult mai rău: ei sunt cuscută! 

PSALMUL 92 (91)

Laudă fidelităţii lui Dumnezeu

1 Psalm. Cântare. Pentru ziua sabátului.

2 Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul,

să cântăm numele tău, Preaînalte,

3 să facem cunoscută de dimineaţă îndurarea ta

şi noaptea fidelitatea ta,

4 cu [lira] cu zece coarde şi cu harpa,

cu cântare de alăută!

5 Pentru că m-ai înveselit, Doamne, cu faptele tale,

voi tresălta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale.

6 Cât de mari sunt lucrările tale, Doamne,

şi cât de adânci sunt gândurile tale!

7 Omul nepriceput nu va cunoaşte

şi cel nesimţit nu va înţelege aceasta.

8 Chiar dacă păcătoşii vor creşte ca iarba şi făcătorii de rele înfloresc,

ei vor fi nimiciţi pentru totdeauna,

9 iar tu, Doamne, eşti Preaînalt în veci!

10 Căci, iată, duşmanii tăi, Doamne,

iată, duşmanii tăi vor pieri

şi se vor risipi toţi făcătorii de nedreptate!

11 Dar tu înalţi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru,

torni asupra mea untdelemn proaspăt;

12 ochiul meu priveşte de sus la potrivnicii mei

şi urechile mele aud lucruri teribile

despre cei ce se ridică împotriva mea.

13 Cel drept va înflori ca un palmier,

va creşte ca un cedru din Libán.

14 Cei plantaţi în casa Domnului

vor înflori în curţile Dumnezeului nostru.

15 Ei aduc roade şi la bătrâneţe,

îşi păstrează seva şi prospeţimea,

16 ca să facă cunoscut că „Domnul, stânca mea, este drept,

în el nu este nedreptate”.

%d blogeri au apreciat: