iunie 2021 – Pagină 5 – Prea târziu te-am iubit…

Uneori , copiii ne dau adevărate lecții de viață

De cele mai multe ori copiii descoperă totul în nimic și în mod bizar , oamenii mari nu găsesc nimic în toate. Haideti , așadar , să citim împreună frumoasa poveste Bunicul şi nepotul a lui Lev Tolstoi, din care să tragem concluziile corecte .

A fost odată un bătrân împovărat de ani. Şi de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise şi-i tremurau genunchii la orice mişcare. Când şedea la masă să mănânce, abia mai putea să ţină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură.

Şi văzând până unde ajunsese bătrânul cu nevolnicia, fiul şi noră-sa se umplură de scârbă. Nu-i mai aşezară să mănânce cu ei la masă, ci-l puseră într-un colţ, lângă vatră.

Şi din ziua aceea îi dădeau mâncarea într-o strachină de lut, şi nici măcar atât cât să se sature. Bătrânul căta cu jind la masa încărcată cu bucate, şi ochii lui lăcrimau de amărăciune.

Într-o zi, strachina de lut îi scăpă din mâinile cuprinse de tremur; căzu pe jos şi se făcu cioburi. Când văzu asta, nora apucă să-l certe de zor, dar bătrânul se închisese în amărăciunea lui şi nu scotea o vorbă. Din când în când, numai, scăpa câte-un oftat adânc…

Uneori , copiii ne dau adevărate lecții de viață

03/06/2021 0 4

Nu suntem vrednici, dar avem nevoie

Nu suntem vrednici de un mister atât de mare,
dar avem atât de multă nevoie!!! (Cfr. Bernad Nodet, Le curé d’Ars. Sa pensée – Son coeur, ed. Xavier Mappus, París 1995, p. 119).

Să ne rugăm:

„Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest Sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin”.

02/06/2021 1 3

Luați-ne copilăria și ne-ați luat totul…

Copilăria este cea care duce în brațe visele noastre de oameni mari și le îngrijește ca o mamă, hrănindu-le zilnic cu perseverență. Copilăria are vârsta noastră, pentru că fiecare etapă a vieții are nevoie de doza ei de copilărie pentru a putea spera ziua de mâine în pofida dificultăților de azi. De aceea, cine-și pierde copilăria a pierdut totul: inocența gândurilor și a faptelor, sinceritatea prieteniilor și a cuvintelor, valoarea familiei și a bunătății.

Se spune că e vai și amar de oamenii care nu au avut o copilărie fericită. Însă de două ori vai și amar de tinerii care-și pierd copilăria. Și mai mult: de trei ori vai și amar de hoții de copilării, de oamenii care distrug copilăriile: bine ar fi fost pentru oamenii aceia dacă nu s‑ar fi născut (Mt 26,24). Distrugerea copilăriilor este trădarea lui Dumnezeu. „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut… (Mt 25,40). Cu câtă gingășie, speranță și iubire ne spune și astăzi Mântuitorul: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu! Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra în ea” (Lc 18,16-17).

Și ce înseamnă să rămâi „copilaș”? Înseamnă să-ți păstrezi inocența gândurilor; înseamnă să fii atât de mic și smerit încât să simți mereu nevoia de cineva mai mare care să te protejeze și în care să ai încredere, toată încrederea; înseamnă să prețuiești familia și prietenii și să-ți tresalte inima atunci când spui „mamă”, „tată”, „frate”, „soră” „prietene”; înseamnă să plângi cu cei care plâng și să râzi cu cei care râd; înseamnă să zâmbești fericit în fața frumosului, iar când vezi răul să fii dezorientat și cu fața schimonosită, pentru că nu înțelegi manifestările care tulbură ordinea Universului, nu înțelegi răul, inamicul binelui și al fericirii.

Dacă așa stau lucrurile, oare noi mai suntem copii? Sau e timpul să plecăm în căutarea copilăriei pierdute, furate, uitate? Merită să facem această călătorie pentru a ne recupera copilăria: nevinovăția ei, speranța ei într-o lume mai bună, credința ei în împărăția cerurilor (Mt 18,3). Iar dacă nu ne interesează copilăria de dragul viitorului, să ne intereseze de dragul prezentului, pentru că „atunci când nu mai suntem copii, înseamnă că am murit demult” (Constantin Brâncuși).

La mulți ani tuturor copiilor!

Mulțumesc din suflet celor care ați redat copilăria furată unor copii participând la Proiectele PAXLAUR, în special contribuind spiritual și material la PROIECTUL lunii mai – Ofer(ă) „un lemn” unui copil de ziua mea – și ați dus în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/ (VOI REVENI CU DETALII DESPRE CÂT BINE AȚI FĂCUT OMENIRII).