Arhiva pentru august 16th, 2021

Este un mare har să-ți cunoști bunicii

Lumea nu a început cu noi! Înaintea noastră au pășit oameni vrednici, demni și plini de înțelepciune: (stră)bunicii noștri, oameni frumoși, împovărați de jertfe. Ca un semn de vădită prețuire pentru cei care ne-au purtat pe brațele lor și ne-au răsfățat atunci când părinții erau (prea)departe, papa Francisc a spus: „Bunicii ne amintesc că bătrânețea este un dar. Bunicii sunt veriga de unire între generații, pentru a transmite tinerilor experiență de viață și de credință… Pentru aceasta, am hotărât să institui Ziua Mondială a Bunicilor și a Bătrânilor, care se va ține în toată Biserica în fiecare an în a patra duminică din iulie, în apropierea sărbătorii sfinților Ioachim și Ana, „bunicii” lui Isus”.

Cu gândul la bunici, sunt demne de meditat cuvintele Scripturii: „Ei au fost oameni vrednici; faptele lor bune nu sunt date uitării. Împreună cu descendența lor va rămâne o moștenire frumoasă: nepoții lor… Trupurile lor au fost îngropate în pace, dar numele lor rămâne viu din neam în neam. Popoarele vorbesc despre înțelepciunea lor, iar adunarea le aduce laudă” (Sir 44,10.14).

Astăzi suntem noi – nepoți și strănepoți – adunarea chemată să aducă laudă bunicilor noștri, oamenilor care merită un semn de prețuire și de neuitare: să ne amintim de ei, să vorbim despre ei, să ne străduim să le imităm virtuțile și totodată să ne rugăm pentru ei. Când i-am vizitat ultima dată? Când le-am dus o floare? Trebuie să-i sărbătorim pe bunicii noștri, trebuie să-i scoatem din uitare.

Spun unii că „despre valoarea bunicilor vorbesc realizările nepoților”, mai ales acum când toți vorbesc despre „generația copiilor crescuți de bunici”, pentru că părinții sunt (prea)ocupați sau (prea)departe. Puțini sunt cei care înțeleg efortul pe care unii bunici îl depun pentru a se îngriji de nepoții lor, pentru a depăși mult aclamatul „conflict dintre generații”, pentru a se adapta cerințelor timpurilor moderne. Prea des îi marginalizăm pe cei bătrâni, prea ușor îi considerăm depășiți de situație și am vrea să ne eliberăm de ei. Să investim mai multă răbdare pentru a-i ajuta să se integreze și să se simtă parte dintr-o societate care aleargă cu o viteză năucitoare, așa cum și ei ne-au ajutat să creștem, să pășim, să vorbim… să devenim oameni.

Este un mare har să-ți cunoști bunicii și să-i prețuiești!

%d blogeri au apreciat: