Arhiva pentru august 17th, 2021

Confuzie…

Cunoaștem toți vechea zicală: „Câte Mării, atâtea pălării”. Într-o lume în care cu greu găsești răspunsuri identice de la persoane diferite, această zicală pare să fie reprezentativă pentru timpurile pe care le trăim. Dacă întrebăm în stânga ni se vorbește despre alb, în timp ce cei din dreapta ne vor vorbi despre negru. Cu siguranță îl vom găsi și pe cel care ne va vorbi despre gri. Iar confuzia în viața noastră este la ea acasă, mai ales în acest timp de pandemie. Primim și dăruim confuzie și ambiguitate.

Pentru astfel de momente, trebuie să răsune și în mintea noastră răspunsul lui Cristos: „Ce este scris în Lege? Cum citești?” (Lc 10,25-37) Cu siguranță argumentul prezentat de învățătorul legii – „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” – nu a fost ales la întâmplare. Este adevărat că intenția lui era „să-l pună la încercare”, însă argumentul ales era unul asupra căruia, atunci ca și acum, era confuzie. Iar Cristos, atunci ca și acum, face lumină îndemnând: privește spre izvoare, cercetează Legea, vezi ce te-au învățat Părinții.

Când în viața noastră lucrurile nu sunt clare, când ne temem de decizii, când nu mai știm drumul, să redeschidem Biblia, Legea, Sfinții Părinți. Să ne amintim cele 10 porunci. Sau măcar esența celor zece porunci: „iubiți-vă unii pe alții”. Sau măcar să nu facem altora ceea ce nu vrem să ni se facă nouă. Sau și mai bine: să facem altora doar ceea ce vrem să ni se facă nouă! Să ne lăsăm pătrunși de întrebarea lui Cristos: „Ce este scris în Lege? Cum citești?” Ce citim? Unde ne căutăm răspunsurile și cum ne formăm pentru a face alegeri bune? Poate că-i loc aici și pentru altă zicală: „Spune-mi ce citești, ca să-ți spun cine ești”. Ce lege este înscrisă în inima și conștiința noastră?Biblia, Legea, Sfinții Părinți, nu sunt izvoare depășite, nu sunt piese de muzeu care nu mai transmit nimic lumii de astăzi. Din păcate, noi nu mai suntem dispuși să trăim în conformitate cu învățătura sănătoasă pe care aceste izvoare ne-o transmit. Sufletul nostru se comportă ca un avion de muzeu care nu mai este capabil să se ridice la înălțimea Cerului, la înălțimea învățăturilor sănătoase. Ne-am trezit cu un suflet ca o epavă, plin de praf și neputincios! E timpul să ne întoarcem la izvoarele credinței noastre.

%d blogeri au apreciat: