Ce diferență între fiul lui David din Vechiul Testament și Fiul lui David din Noul Testament. Primul, Absalom, răzvrătit împotriva tatălui, își provoacă moartea și aduce „plânset și jale” în cetate. Ultimul, Isus din Nazaret, ascultător desăvârșit al Tatălui, învinge suferința și readuce bucuria în cer și pe pământ. Isus potolește setea de tămăduire și de viață, acea sete pe care o simțim și acum în jurul nostru. S-ar părea că nicicând omenirea nu a cunoscut o asemenea dorință arzătoare de eliberare. Zbuciumată și rătăcită asemenea femeii care suferea de hemoragie, omenirea caută vindecarea. 

Isus este atât de fascinant, nobil, măreț: chiar și când este îmbulzit sau luat în râs, el rămâne calm și sigur pe el. Știe că a fost atins, știe ce putere a ieșit din el și că tocmai s-a „furat” o minune. Domnul știe că fetița nu a murit, ci doarme. Și mai ales el știe cine sunt cei care cred și care se roagă spunând: „Pleacă-ți, Doamne, urechea și răspunde-mi, pentru că sunt sărman și în nevoi! Păzește-mi sufletul… mântuiește-mă… Ai milă de mine, fă să se bucure sufletul meu, ia aminte la glasul cererii mele, pentru că mi-am pus încrederea în tine”. El știe! Și rugăciunea lor nu este zadarnică. Dumnezeu le răspunde într-un mod minunat: se face om, se lasă înconjurat de „o mare mulțime” de oameni, se lasă atins pentru a vindeca. Ba chiar mai mult, ne ia de mână și ne trezește la viață, ne conduce la viață. Acesta este Dumnezeul nostru, acesta este cu adevărat Fiul lui David, Cuvântul făcut trup. 

Minunile evangheliei evidențiază motivul și credința cu care oamenii se apropie de Isus: atunci apostolii și marea mulțime de oameni, acum noi. Să ne gândim la modul în care ne-am apropiat astăzi de Dumnezeu. Ce ne motivează cu adevărat să căutăm prezența Domnului și să ascultăm cuvântul său? Cu ce credință stăm în preajma Domnului? De fapt, ce credem noi despre Isus Cristos? Cine este el pentru noi? Chiar credem că este Dumnezeu atotputernic împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt?

Modul nostru de a ne ruga, de a-l adora și de a-l atinge în sfânta Euharistie spune că doar uneori credem în Cristos și în puterea lui. De multe ori însă mergem să ne rugăm pentru ploaie fără să ne luăm umbrela. Nu credem cuvântul lui Isus: „Tot ceea ce veți cere în rugăciune, credeți că ați primit deja și vi se va da” (Mc 11,24). 

Spre deosebire de noi, femeia care suferea de hemoragie și Iair s-au apropiat de Isus plini de credință. Erau convinși – deși nu-l cunoșteau pe Cristos înviat! –  că puterea lui este atât de mare încât va fi suficient să se atingă de hainele lui sau el să-și pună mâna peste fetița bolnavă și minunea vindecării se va împlini. Pentru ei orice gest, orice cuvânt ar fi fost suficient. Însă noi – deși ne numărăm printre „martorii învierii”, printre cei care-l mărturisim ca Mesia! – cum îi vorbim, cum îl ascultăm? Ce bine ar fi să începem să ne rugăm cu convingerea ca am primit deja și să nu mai venim la rugăciunea pentru ploaie fără umbrelă.

Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

1 februarie 2022 

Marţi din săptămâna a 4-a de peste an
Sf. Veridiana, fc.
2Sam 18,9-10.14b. 24-25a.30-19,1-3; Ps 85; Mc 5,21-43

LECTURA I
Fiul meu, Absalom, de ce n-am murit eu în locul tău?
Citire din cartea a doua a lui Samuel 18,9-10.14b.24-25a.30-32; 19,1-3
În zilele acelea, Absalom a ajuns pe neaşteptate în faţa slujitorilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. Părul capului lui s-a agăţat de stejar şi el a rămas între cer şi pământ. Iar catârul care era sub el a trecut mai departe. ¹⁰ Un om a văzut şi i-a făcut cunoscut lui Ioab: „Iată, l-am văzut pe Absalom agăţat de un stejar”. ^14b A luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, încă viu în mijlocul stejarului. ²⁴ David şedea între cele două porţi. Străjerul a mers pe terasa porţii, spre zid; şi-a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi, iată, un om alerga de unul singur! ^25aStrăjerul a strigat şi i-a dat de ştire regelui. ³⁰ Regele i-a zis: „Stai aici deoparte!” Şi Ahimaaţ a stat deoparte. ³¹ Dar, iată, Cuşi a ajuns. Şi a zis Cuşi: „Domnul meu să primească vestea bună că Domnul te-a scăpat astăzi din mâna tuturor celor care s-au ridicat împotriva ta!” ³² Regele i-a zis lui Cuşi: „Îi este bine tânărului Absalom?” Cuşi i-a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie duşmanii domnului meu, regele, şi toţi cei care se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!” ^19,1 Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” ²I-au adus la cunoştinţă lui Ioab: „Iată, regele plânge şi jeleşte după Absalom”. ³ În ziua aceea, victoria a devenit doliu pentru tot poporul. Căci a auzit poporul în ziua aceea că regele era trist din cauza fiului său.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 85(86),1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Pleacă-ţi, Doamne, urechea, ia aminte şi răspunde-mi!

¹ Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi răspunde-mi,
pentru că sunt sărman şi în nevoi!
² Păzeşte-mi sufletul, pentru că îţi sunt credincios!
Mântuieşte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tău,
care şi-a pus încrederea în tine! R.

³ Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua!
⁴ Fă să se bucure sufletul slujitorului tău,
căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne! R.

⁵ Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
⁶ Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fetiţă, îţi spun scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. ²² Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui ²³ şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea, ca să fie vindecată şi să trăiască!” ²⁴ Şi a plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. ²⁵ Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani ²⁶ şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, ²⁷ auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; ²⁸ căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”. ²⁹ Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală. ³⁰ Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?” ³¹ Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins»?” ³² Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. ³³ Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi s-a aruncat în faţa lui şi a spus tot adevărul. ³⁴ Atunci el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!” ³⁵ Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?” ³⁶ Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” ³⁷ Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob. ³⁸ Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. ³⁹ Intrând, le-a spus: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”. ⁴⁰ Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. ⁴¹ Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, îţi spun scoală-te!” ⁴² Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. ⁴³ El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.

Cuvântul Domnului