„Te-am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului”, spune astăzi Domnul inimii noastre. Așa cum în secolul al IX-lea i-a chemat pe sfinții Ciril și Metodiu, astăzi Cristos ne cheamă pe noi. După apostoli, după Paul și Barnaba, după Ciril și Metodiu, după toți sfinții și sfintele lui Dumnezeu, acum este rândul nostru să ne simțim implicați atunci când auzim cuvântul Domnului: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui”.

Cristos ne cere să-l rugăm pe „Domnul secerișului să trimită lucrători”. Este Dumnezeu cel care trimite, însă noi trebuie să ne rugăm pentru ca în fiecare om chemarea Domnului să nu rămână fără răspuns. Nu suntem noi cei care decidem cine, cum sau unde vestește evanghelia, ci este Domnul. Noi doar ne rugăm ca să fie mulți cei care se lasă fascinați de adevărul evangheliei și merg să ducă mântuirea până la marginile pământului. Ne rugăm să fie mulți și buni, cu inimă generoasă și ascultătoare, disponibili să predice evanghelia celor de la periferiile existenței. 

Dar oare este suficientă rugăciunea noastră sau trebuie să facem mai mult?

În colaborarea noastră pentru vestirea împărăției divine, puterea și harul rugăciunii nu pot fi contestate sau neglijate, însă Cristos ne cere mai mult. Să fim atenți la chemarea lui Cristos din evanghelie: în primul rând, într-adevăr, ne invită la rugăciune, însă imediat adaugă: „Mergeți”! Celor care le cere să se roage le oferă și mandatul de a vesti împărăția lui Dumnezeu. Rugăciunea și misiunea sunt puse împreună și nu pot fi separate: „Mergeți!… În casa în care intrați, spuneți mai întâi: «Pace acestei case!»… Vindecați bolnavii din ea și spuneți-le: «S-a apropiat de voi împărăția lui Dumnezeu!»”.

Să fii astăzi lumina neamurilor și să vestești mântuirea presupune tocmai harul de care s-au bucurat sfinții Ciril și Metodiu: capacitatea de a așeza Evanghelia în ceea ce se află deja semănat în mintea și în inima oamenilor, capacitatea de a crea o armonie între evanghelie și cultura omului contemporan. Este atât de important ca fiecare creștin „să cunoască această cultură, să o purifice, să o păstreze, să o dezvolte pe măsura condițiilor contemporane și, în sfârșit, să o desăvârșească în Cristos, așa încât credința în Cristos și viața Bisericii să nu mai fie străine de societatea în care trăiesc, ci să înceapă să o pătrundă și să o transforme” (Ad Gentes, 21).

Această chemare, care este și rămâne mereu un dar învăluit în misterul iubirii divine, răsună astăzi pentru tine și pentru mine. Noi suntem liberi să-l primim sau să-l respingem. Duhul Sfânt să lumineze libertatea noastră ca să primim darul Domnului și să ducem săracilor vestea cea bună (Lc 4,18).Să ne rugăm și să predicăm evanghelia prin viața noastră! Să vestim împărăția lui Dumnezeu cu ardoare, ca și cum totul ar depinde numai de noi, însă să ne rugăm ca și cum totul ar depinde numai de Dumnezeu.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-9
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el ² şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! ³ Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! ⁴ Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum! ⁵ În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!» ⁶ Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. ⁷ Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! ⁸ Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, ⁹ vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»”

Cuvântul Domnului