După ce Isus a început să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe, ba chiar să fie ucis (Mc 8,31); după ce Petru respinge cu vehemență „pătimirile Domnului” (Mc 8,32); după ce Isus le prezintă discipolilor „renunțarea la sine, purtarea crucii, pierderea vieții pentru evanghelie” ca fiind condițiile indispensabile pentru a fi un adevărat apostol (Mc 8,34-38); ei bine, după toate acestea, ca o picătură de miere, ca un strop de balsam pentru suflet, vine momentul glorios al schimbării la față. Însă și acest eveniment se termină tot cu o referință la moartea și învierea Domnului (Mc 9,9).

Dumnezeu, în mijlocul suferințelor, vrea să ne aline, să ne îndulcească viața, să fie „o candelă ce strălucește în loc întunecos până când se va lumina de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile noastre” (2Pt 1,19). Și câtă nevoie avem de lumină, de o picătură de miere, de însuși Dumnezeu în această vale de lacrimi!

Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioși, dar şi emoționați. La ora 16 fix aveau test la Religie. Când a intrat profesoara tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o liniște de deșert tropical.

– Aș vrea să răspundeți la două întrebări folosind cuvintele voastre simple:

1. Cine este Dumnezeu?
2. Cum știți că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?

În 20 de minute toți copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleași: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „A făcut Pământul, cerul, marea și tot ce există” etc. Dar a treizecea? Era lucrarea unui copilaș blond, mărunțel.

– Vino și citește-ți lucrarea în fața clasei!

Copilul vine șovăielnic. Se temea de o umilință în fața colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii. Învățătoarea îl încurajează. Elevul începe citirea sughițând: „Dumnezeu este ca zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineață în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceașcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipsește. Așa este și Dumnezeu, chiar dacă nu-l vedem: dacă el nu este în viața noastră, viața este amară și nu are gust”. Clasa a explodat în aplauze.

Cât de dulce e prezența lui Dumnezeu în viața noastră! Plini de entuziasm, atunci când îl simțim pe Dumnezeu că ne îndulcește viața, strigăm cu Petru: „Doamne, e bine că suntem aici”! Da, e bine pentru noi că suntem cu Domnul. Să-l lăsăm pe Dumnezeu să facă parte din viața noastră, să-l lăsăm să ne „îndulcească” amarul vieții. Atât! Iar chipul nostru va radia lumină și însuși Cristos ne va ajuta să ascultăm și să împlinim cuvântul Tatălui: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultați de el!” (Mc 9,7).Să nu uităm că strălucirea lui Cristos ne umple de uimire și de bucurie, dar doar ascultarea de el și slujirea lui ne umplu de iubire! Dacă vom asculta de Cristos, dacă vom păși pe urmele lui, ne vom umple de strălucirea învierii sale. El singur știe calea spre adevărata fericire.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,2-13
În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte pe un munte înalt, numai pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor. ³ Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi. ⁴ Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus. ⁵ Petru luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!” ⁶ De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica. ⁷ Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!” ⁸ Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei. ⁹ În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. ¹⁰ Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă „a învia din morţi”. ¹¹ Şi îl întrebau, spunând: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” ¹² El le-a zis: „Într-adevăr, întâi va veni Ilie şi va restabili toate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului că va suferi multe şi va fi dispreţuit? ¹³ Însă eu vă spun că Ilie a şi venit şi au făcut cu el ceea ce au vrut, aşa cum este scris despre el”.

Cuvântul Domnului