Arhiva pentru februarie 27th, 2022

Copilului orfan

Războiul
nu este altceva decât
o mașinărie de fabricat orfani și sărăcie!

Astăzi mi-e gândul la tine, copil orfan, copil sărman și singur. Rugăciunea mea e pentru tine, copil nevinovat.

Astăzi mi-e gândul și inima la tine, copil sărman ce-aștepți să se întoarcă tatăl sau mama, bunicul sau bunica, un frate sau o soră. 

Astăzi mi-e ruga pentru tine, copil singur ce-aștepți să vină fratele mai mare sau sora sau vreun prieten. Să vină cineva, oricine, și să te ia în brațe, să-ți spună că va fi bine, că nu ești singur. Să vină cineva și să te țină strâns de mână, măcar atunci când cad obuzele și se cutremură pereții și-ți bate inima a moarte…

Astăzi mi-e gândul la tine, copil fragil ce te-ai născut în sunete de gloanțe și bombe, ascuns în subteran sau în vreun loc improvizat. Unde ți-e tatăl? Unde ți-e familia? De ce nu poți vedea cerul, soarele, bucuria rudelor? 

Astăzi mă copleșește gândul că tu, copil sărman, nu poți să mergi la grădiniță sau la școală, la rude sau la prieteni, nu poți să alergi prin parc sau să joci fotbal, nu poți să mergi la plimbare sau cu bicicleta, ci trebuie să stai ascuns în întuneric și în frig. Câtă tristețe îmi aduce gândul că plângi neliniștit căutându-ți frații sau jucăriile „uitate” acasă când ai fugit în grabă să te-adăpostești și-acum zac, asemenea trupurilor, sub moloz sau în flăcări.

Astăzi mi-e gândul la tine, copil suferind, care ți-ai pierdut o mână, un picior, și la părinții tăi care, schilodiți de gloanțe, nu vor putea să te mai îmbrățișeze niciodată. V-au lăsat fără mâini, v-au răstignit pe crucea războiului, v-au pironit pe patul suferinței și al singurătății.

Astăzi mă rog pentru tine, suflet neprihănit ce îți saluți părinții și frații și bunicii la granița țării sau a vieții.

Astăzi rugăciunea mea este pentru tine, copil sărman ce-ți stingi cu lacrimi dorul de părinți și frați și prieteni. 

Astăzi mă rog pentru tine, copil sărman, care plângi speriat în fața unui viitor furat.

Copil sărman, copilul nimănui, tu ești copilul Tatălui și fratele meu, fratele nostru.  

Copil sărman, să ierți! Să ne ierți! Să ne ierți că ți-am furat copilăria, dar să nu uiți ce s-a întâmplat! Să ierți din inimă, dar să nu uiți ca nu cumva să faci și mai rău sau să îngădui ca oamenii mari ai timpului tău să facă alți orfani… Să ierți, să crești și să trăiești convins că nu ești singurul care muncește pentru o lume mai bună. 

Să nu uiți niciodată, înger de copil, și să spui tuturor, să strigi în gura mare către toți cei mari: Războiul nu este altceva decât o mașinărie de fabricat orfani și sărăcie. Opriți războiul, opriți mașinăria de orfani și săraci!. Strigă, copil sărman! Strigă și acoperă sunetul gloanțelor și al bombelor, strigă să se audă pe tot pământul scăldat de lacrimile tale și ale tuturor copiilor orfani: Opriți războiul, opriți mașinăria de orfani și săraci!

Să nu uiți niciodată și să strigi. Dar să ierți, copil orfan, ca să fii un semn al păcii. Să ierți, ca să nu mai fie niciodată război. Niciodată! Să ierți, copil orfan, și să ne ierți! Acum plângi, dar vei fi mângâiat. Va veni ziua mângâierii și atunci, iertând, să fii un făcător de pace ca să poți fi numit fiu al lui Dumnezeu (Mt 5,4.9).

Mi-e gândul și toată rugăciunea pentru tine, copil orfan, fiu al lui Dumnezeu!


Iar tu? Tu cel cu sufletul împietrit, tu cu arme-n cap și-n mâini, tu cel pregătit să-ți mânjești inima de sângele aproapelui, oare tu nu ești copilul unor părinți sau părintele unor copii? Strigătul celui orfan nu te zvârcolește? Mirosul durerii pe care o răspândești nu te sufocă? Nu simți cum te îneci în oceanul de sânge și lacrimi pe care îl provoci? Privește în jur și vezi ce semeni: doar orfani și sărăcie, doar durere și lacrimi. Nimic bun! Nimic bun! Nimic bun pentru viitorul în care vor crește copiii și nepoții tăi. Nimic bun! Nimic bun nu poate ieși din mașinăria asta, războiul, care seamănă doar orfani și sărăcie. Nimic bun!


Iar noi? Noi ce facem? Noi ce suntem? Spectatori fără bilet? Acest „spectacol” oribil, această dezlănțuire a Diavolului, nu e gratis. Factura vine de acum… Și vai nouă dacă întoarcem capul în altă parte! Vai nouă dacă ne prefacem surzi, orbi și muți! Vai nouă dacă disprețuim strigătul și lacrimile lor. Vai celor care îi disprețuiesc pe cei mici, vai celor care uită că îngerii lor în ceruri privesc neîncetat chipul Tatălui. Cu teamă și cutremur să luăm aminte la aceste cuvinte ale Domnului: 

Oricine ar scandaliza pe unul dintre aceştia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât [o piatră] de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării. Vai lumii pentru scandaluri! Căci este inevitabil să vină scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul. Dacă mâna sau piciorul tău te scandalizează, taie-l şi aruncă-l de la tine! Căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop decât, având amândouă mâinile şi amândouă picioarele, să fii aruncat în focul veşnic. Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în focul Gheenei. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri (Mt 18,6-10).

Vai omului care-i disprețuiește pe cei mici! Vai omului care fabrică orfani și sărăcie, foamete și moarte, lacrimi și ură, vai celui prin care vine războiul. 


Uniți în rugăciune 
pentru pace în lume 
și pentru convertirea inimilor! 

Uniți în rugăciuni 
pentru copiii rămași fără părinți 
și pentru părinții rămași fără copii!


Ajută un copil orfan

Cei care doresc pot sprijini proiectele Paxlaur și ajuta copiii prin PayPal: paxlaur@yahoo.com sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

Mai multe detalii despre proiectele Paxlaur 
aici: PROIECTELE PAXLAUR ÎN FAVOAREA COPIILOR SĂRACI
și aici: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV


Uniți în rugăciune
și în facerea de bine!

Fericiţi făcătorii de pace,
pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!” (Mt 5,9)
.

Orice (p)om se cunoaște după roadele sale

Când se întâlnesc,
ignoranța și lăcomia fac ravagii!!!

Există o modă a omului recent: nu mai vrem să fim ceea ce suntem. Preferăm să ne dăm drept altcineva, căutăm să ne comportăm altfel decât cere statutul nostru, încercăm să nu putem fi identificați de cei din breasla noastră. Astfel se face că întâlnim oameni de afaceri care sunt (sau vor să fie!) politicieni, sportivi care devin consilieri economici, medici care tind să devină lideri spirituali, persoane consacrate care devin experte în domenii atât de diferite de credința în Cristos etc. Mulți vor și încearcă altceva. Iar acest lucru nu este ceva rău în sine, însă devine un mare rău atunci când oamenii nu se pricep și totuși se ambiționează să facă acel ceva despre care nu au învățat nimic și pentru care nu sunt pregătiți. Iar culmea răului în această privință e atinsă atunci când nepriceperea se conjugă cu dorința de nestăpânit de a-și îmbunătăți situația materială. Ignoranța și avariția fac ravagii când merg împreună. Și lucrul acesta se vede în multe domenii, în lumea întreagă, inclusiv (nu neapărat mai ales) în scumpa noastră țară.

Ceea ce se uită în această fugă de propria identitate și de propria misiune este adevărul din cuvântul lui Cristos: „orice pom se cunoaște după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini” (Lc 6,44). Putem să ne prezentăm cum vrem și să fim sau nu fideli misiunii, însă roadele vor da mărturie despre noi sau împotriva noastră.

Din păcate, confuzia generată de această modă duce la o stare de neîncredere: nu mai știm cine este cu adevărat ceea ce spune. Nu mai știi cine se pricepe cu adevărat la ceea ce face. Politicienii sau sportivii, liderii spirituali sau consilierii economici, medicii sau profesorii, nu ne mai conving. Dacă avem de ales, preferăm să încercăm să ne descurcăm singuri. În același timp nu ratăm nicio ocazie pentru a-i judeca, pentru a pune în evidență „paiul din ochiul fratelui nostru”. Nu avem liniște până nu facem să răsune: „Eu m-aș fi descurcat mai bine dacă aș fi fost în locul lui”. De atâtea ori, prin tentativele noastre de a fi „altcineva” sau „cineva”, am rătăcit. Am uitat de lucrarea pe care Domnul ne-a încredințat-o, am muncit în zadar.

Astăzi Domnul ne invită să ne luăm în serios misiunea încredințată: să încetăm să fim altcineva sau altceva. Pentru noi răsună astăzi cuvântul Domnului prin apostolul Paul: „fiți tari, neclintiți; prisosind totdeauna în lucrarea Domnului, știind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul!” (1Cor 15,58). De asemenea, pentru cei care trăim doar ca să scoatem paiul din ochiul celorlalți uitând de propria bârnă, chemarea Domnului înseamnă schimbarea vieții și eliminarea judecăților și a prejudecăților. 

Dacă ne dorim cu adevărat să trăim împlinind cuvântul Domnului și vocația încredințată spre folosul fraților noștri, atunci să conștientizăm cu smerenie propria fragilitate, propriile limite: suntem prea slabi pentru a-i judeca pe alții și prea mici pentru a ne pricepe la toate.




Domnul să ne țină uniți în rugăciune pentru pace!!!





Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-45
În acel timp, Isus le-a spus şi o parabolă: „Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său. 41 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? 42 Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! 43 Căci nu este niciun pom bun care să facă fructe rele şi, iarăşi, niciun pom rău care să facă fructe bune, 44 pentru că orice pom se cunoaşte după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. 45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: