19/03/2022 – Prea târziu te-am iubit…

Sonet în Ghetsimani

Torcea pârâul Cedrilor în vale Din caier tânguios, prin rădăcini, Lăsând în poala tainicei grădini Răcoare, stele, negură și… jale. Sub coaja nopții …
Sonet în Ghetsimani

19/03/2022 0 3

O lecție de tăcere…

Viața minunată a sfinților
este un nesecat izvor de curaj pentru noi
care lucrăm la desăvârșirea credinței noastre.

Cel care vrea să-și trăiască cu adevărat credința și să nu rămână doar un creștin de duminică, are nevoie de mijlocirea și exemplul sfinților, de ajutorul acelor oameni care nu s-au temut să împlinească în viața lor ceea ce Dumnezeu le-a cerut: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. Și noi, luminați de cuvântul Evangheliei și urmând învățătura Bisericii, mărturisim și credem că sfântul Iosif „a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului”. Noi mărturisim și credem că sfântul Iosif a fost chemat de Dumnezeu „să o ia la sine pe Maria, soţia sa”, care purta „ceea ce a fost zămislit în ea de Duhul Sfânt” (Mt 1,20), pentru ca Isus, „care se numeşte Cristos”, să se nască din soţia lui Iosif în descendenţa mesianică a lui David (Mt1,16; cf. CBC 437)

Astăzi în Biserica Universală răsună: Ite ad Joseph – Mergeți la Iosif. Dacă vrem să creștem în credință să mergem la Nazaret și să învățăm de la Iosif, de la Maria, de la sfânta Familie, de la locul în care Isus a crescut în înțelepciune, în statură și în har (cf. Lc 2,51-52): „Viaţa ascunsă de la Nazaret îi permite fiecărui om să fie în comuniune cu Isus pe căile cele mai obişnuite ale vieţii de toate zilele. Nazaretul este şcoala unde începe să fie înţeleasă viaţa lui Isus: şcoala Evangheliei. (…) Mai întâi, o lecţie de tăcere. O, de s-ar renaşte în noi preţuirea tăcerii, această admirabilă şi indispensabilă atmosferă a spiritului! (…) O lecţie de viaţă de familie. Nazaretul să ne reamintească ce înseamnă familia, comuniunea ei de iubire, frumuseţea ei austeră şi simplă, caracterul ei sacru şi inviolabil. (…) O lecţie de muncă. O, Nazaret, cămin al „Fiului Lemnarului”, mai ales aici am vrea să înţelegem şi să celebrăm legea, aspră, dar mântuitoare, a trudei omeneşti! (…) Şi, în sfârşit, vrem să-i salutăm aici pe toţi cei care muncesc în lumea întreagă şi să le arătăm pe marele lor model, pe fratele lor dumnezeiesc (Papa Paul al VI-lea; cf. CBC 533).

Cuvintele îngerului care au răsunat în inima dreptului Iosif și cărora el le-a dat ascultare deplină, răsună astăzi pentru noi: „Nu te teme să o iei la tine pe Maria!”. Să nu ne temem să primim în viața noastră sfinții! Să nu ne temem să privim și să imităm modelul de viață pe care îl oferă sfântul Iosif. Trebuie să ne înflăcărăm de dorința de a fi asemenea lui: să-l iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și să-i urmăm îndemnurile, plini de credință și speranță. Ca să fim asemenea lui trebuie să avem mereu în inima noastră prezența lui Isus și a Mariei, comorile sale.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. ¹⁹ Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. ²⁰ Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! ²¹ Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. ^24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului

Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

DĂRUIEȘTE SPERANȚĂ FRAȚILOR MEI/NOȘTRI MAI MICI

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com. Mulțumesc!

€10.00

Vă mulțumesc din suflet!

19/03/2022 1 4

Astăzi voi avea grijă de Cristos. Asta făcea Iosif…

Astăzi voi avea grijă de Cristos:
îl voi primi în sfânta Euharistie;
îi voi asculta Cuvântul;
îl voi vizita în cei bolnavi;
îl voi sluji în cei săraci şi flămânzi.

Cu greu putem uita ziua când pentru prima dată ni s-a oferit ceva preţios spre îngrijire. Fie că trebuie să avem grijă de o persoană importantă sau de un lucru preţios, emoţiile sunt puternice. Trebuie să ai grijă să nu faci nimic ce ar putea păta încrederea pe care ceilalţi au investit-o în tine. Nu este uşor să fii mereu atent, să fii prudent, să fii generos. Unii au reuşit şi privim spre ei cu admiraţie. Ştim că există oameni care au trăit nu pentru a domni, ci pentru a sluji; nu pentru a vorbi, ci pentru a asculta; nu pentru a se realiza pe ei înşişi, ci pentru realizarea celor încredinţaţi.

Unui astfel de om îi este dedicată toată luna martie, în special această zi. Este vorba despre sfântul Iosif. El este numit „Patronul Bisericii Universale”, dar şi „părintele noii evanghelizări” sau „Sfântul Patron al celui de-al treilea mileniu”. Merită toate aceste nume. Ba chiar trebuie să punem sub protecţia sa lumea întreagă dacă ne gândim la misiunea sa nobilă: a avut grijă de Isus şi de preacurata fecioară Maria. Dumnezeu i-a încredinţat tot ce avea mai preţios: pe Fiul său, pe Preacurata şi Biserica. Oare dacă a reuşit să-şi îndeplinească misiunea sa şi a avut grijă de „comoara lui Dumnezeu”, nu va reuşi la fel de bine să aibă grijă şi de noi?

Oare cum e să ai grijă de Cristos? Oare această nobilă misiune, trăită şi împlinită de sfântul Iosif, nu este acum şi misiunea noastră? În noi trebuie să se regăsească viaţa lui Iosif: atenţia lui faţă de Cristos trebuie să devină atenţia noastră faţă de acelaşi Domn. Aşa cum sfântul Iosif s-a îngrijit de cele sfinte, la fel şi noi trebuie să avem grijă de tot ceea ce este sfânt în noi şi în jurul nostru: sufletul nostru, sufletul aproapelui, Biserica, sacramentele, cuvântul divin etc.

Esenţialul vieţii lui Iosif a fost să aibă grijă de Cristos: să-l primească, să-l crească, să-l ocrotească. Astăzi, acest tată purtător de grijă ne vorbeşte nouă şi ne prezintă principala misiune a creştinului: să aibă grijă de Cristos. Să avem grijă de Cristos prezent în Euharistie adorându-l şi primindu-l în suflet. Să avem grijă de Cristos prezent în cuvântul Evangheliei ascultându-l şi predicându-l. Să avem grijă de Mântuitorul nostru prezent în ceilalţi, mai ales în cei mici şi săraci, iubindu-i şi slujindu-i.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51a
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. ⁴² Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. ⁴³ Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. ⁴⁴ Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. ⁴⁵ Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. ⁴⁶ După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. ⁴⁷ Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. ⁴⁸ Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” ⁴⁹ El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” ⁵⁰ Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. ^51a Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.