“Era odată un bătrân înțelept care şedea la marginea unei oaze, laintrarea unei cetăți. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întreabă: – Nu am …
Oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.”
Cât de plăcută îi este Domnului
rugăciunea făcută cu inimă de copil!
Astăzi, într-o biserică din Costa Rica, această fetiță m-a impresionat enorm: a stat așa aproape toată sfânta Liturghie și, tot așa, câteva minute după ce s-a terminat celebrarea: în genunchi (direct pe pavimentul rece, nu pe partea comodă a băncii), cu mâinile împreunate, strânse și cu ochii închiși… Oare ce-i cerea cu atâta intensitate lui Dumnezeu? Ce ar putea să-și dorească atât de mult un copil?
Nu știu! Însă știu că pentru noi, mici și mari, buni și răi, este un exemplu. Dacă ne dorim pacea, aceasta este singura cale: rugăciune și convertirea. Da, singura cale spre pace este convertirea ca rezultat al unei rugăciuni intense, dintr-o inimă sinceră, deschisă. Adică rugăciunea făcută cu inimă de copil. Trebuie să fim realiști: nu există altă cale! Convertirea este singurul răspuns, singura soluție reală pentru a rezolva criza păcii. Nu e o soluție, ci Soluția. Un om convertit, un om cu teamă sfântă de Dumnezeu și cu dragoste față de el și față de aproapele nu poate porni un război.
Însă noi cât ne mai rugăm pentru convertire? De fapt, cât ne rugăm? Și pentru ce ne rugăm? Și care este rezultatul vieții noastre de rugăciune? Punem în practică răspunsul Domnului la rugăciunile noastre? Când avem de gând să ne convertim?
Să citim și să medităm cu calm evanghelia acestei zile. Undeva în inima și mintea noastră să se întipărească bine aceste cuvinte ale lui Isus: „dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (Lc 13,4).
Domnul să ne ajute pe noi și pe acea fetiță. Nu știu ce își dorea, dar eu îmi doresc din toată inima să fie ascultată de Domnul. Ea și toți copiii care se roagă să fie ascultați. Sau, mai bine spus, toți oamenii care se roagă cu inimă de copil.
O duminică binecuvântată!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,1-9
În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 El, răspunzând, le-a zis: „Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? 3 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. 4 Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel”. 6 Apoi le-a spus această parabolă: „Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit 7 şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» 8 Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! 9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.
Cuvântul Domnului
Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).
DĂRUIEȘTE SPERANȚĂ FRAȚILOR MEI/NOȘTRI MAI MICI
Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com. Mulțumesc!
€10.00
Vă mulțumesc din suflet!
Merită recitită, meditată și aplicată această învățătură despre pace, mai ales în mijlocul acestui masacru…
După ce am meditat, în prima predică, despre pacea ca dar al lui Dumnezeu, să reflectăm acum despre pacea ca misiune şi angajare pentru care să muncim. Suntem chemaţi să imităm exemplul lui Cristos, devenind canale prin care pacea lui Dumnezeu să poată ajunge la feţi. Este misiunea pe care Isus o indică discipolilor săi atunci când proclamă: „Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Termenul eirenopoioi nu înseamnă „paşnici” (aceştia aparţin fericirii celor blânzi, a celor nonviolenţi); înseamnă mai degrabă „făcători de pace”, adică persoane care lucrează pentru pace.
1. Pacea lui Isus şi cea a lui Cezar August
Isus nu numai că ne-a îndemnat să fim făcători de pace, ci a şi învăţat, cu exemplul şi cuvântul, cu se devine făcători de pace. Le spune discipolilor săi: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o…
Vezi articolul original 3.072 de cuvinte mai mult
Prea târziu te-am iubit... 