Arhiva pentru martie 21st, 2022

Undeva nu departe de Kyiv, o nazista…

… pedepsita ca sa nu-si mai ameninte vecinii cu genocidul. Dupa fapta si rasplata…

Undeva nu departe de Kyiv, o nazista…

“- Dar ce-o fi în oameni de vor să se distrugă unii pe alții? a întrebat Jan cu amărăciune. Am spus:

– Oamenii, da, oamenii, dar nu uita că și tu ești unul dintre ei. Și stricăciunea celorlalți e și-n noi, mi-am continuat eu predica. Și nu văd altă soluție, chiar nu văd altă soluție decât ca fiecare să se întoarcă în sinea lui, în propriul lui miez, și să extirpe de-acolo toată stricăciunea asta. Nu mai cred că putem îndrepta ceva în lumea exterioară ce n-am îndreptat mai întâi în noi. Și asta mi se pare a fi singura lecție a acestui război: că am învățat că trebuie să căutăm doar în noi înșine, și nu altundeva.

***

Etty Hillesum, da. O evreică în al doilea război mondial. Alt război? Altă religie? Aș zice doar că același mare adevăr.

Doamne ferește să ne obișnuim cu războiul și cu violența…

Mi se pare incredibil că există oameni care încearcă să justifice războiul. Adică, războiul, crimele, violența în general, nu doar ceea ce se întâmplă acum în Ucraina. Și asta nu doar pe facebook. Și nu doar oamenii plătiți. Ci oameni din viața noastră, poate chiar din comunitatea sau localitatea noastră. Nu mă uimesc atât argumentele lor aberante, că până la urmă trăim într-o țară liberă, cu oameni liberi, cu libertate de exprimare liberă, indiferent dacă e de bun simț sau nu. Însă mă simt copleșit de durere, mâhnit când văd că oamenii ăștia care susțin războiul și violența, merg apoi duminica la biserică, fac zeci de cruci și rugăciuni, aprind lumânări. Unii chiar se și împărtășesc fără nici un fel de remușcare! Un sacrilegiu! Oamenii care promovează sau practică violența nu au înțeles că de la Cristos încoace sacrul și violența nu mai pot sta împreună. Pentru aceasta a murit Cristos: să nu mai fie nevoie de alte victime, să nu mai fie nevoie de nici un fel de violență. În acest sens merită citită și aprofundată omilia card. Cantalamessa de săptămâna trecută, vineri 18 martie 2022 (textul poate fi citită AICI în limba română sau AICI  în italiană, engleză sau spaniolă). 

Trebuie să ne fie clar: nu există spiritualitate adevărată în omul care susține violența. Indiferent că vorbim de război între popoare sau de violența din familiile noastre, din cartierele sau comunitățile noastre. Orice fel de violență se opune spiritualității și păcii adevărate dăruite omenirii de Cristos (In14,27). Ori suntem de partea violenței, ori suntem de partea lui Cristos!

Vă invit să (re)citim și să medităm cuvintele – adică, atitudinea! – papei Francisc de ieri. Cuvintele lui, gesturile lui, dorința lui de pace, apropierea lui față de cei în suferință, trebuie să se regăsească și în cuvintele, faptele, gândurile noastre. Aceasta pentru că așa a făcut și Cristos: a fost și este alături de cei în suferință! Așa a făcut și Cristos: a fost și este împotriva violenței. Cristos spune și astăzi: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri” (Mt 26,52).

Iată cuvintele Sfântului Părinte, în traducerea preluată de pe ercis.ro: 

„Iubiţi fraţi şi surori,

Din păcate nu se opreşte agresiunea violentă împotriva Ucrainei, un masacru nesăbuit în care în fiecare zi se repetă măceluri şi atrocităţi. Nu există justificare pentru asta! Îi implor pe toţi actorii comunităţii internaţionale să se angajeze cu adevărat în încetarea acestui război respingător.

Şi în această săptămână rachete şi bombe s-au abătut asupra civililor, bătrânilor, copiilor şi mamelor însărcinate. Am mers să-i vizitez pe copiii răniţi care sunt aici la Roma. Unuia îi lipseşte braţul, altul este rănit la cap… Copii nevinovaţi. Mă gândesc la milioanele de refugiaţi ucraineni care trebuie să fugă lăsând în urmă totul şi simt o mare durere pentru cei care nu au nici măcar posibilitatea de a scăpa. Atâţia bunici, bolnavi şi săraci, separaţi de propriile rude, atâţia copii şi persoane fragile rămân să moară sub bombe, fără a putea primi ajutor şi fără a găsi siguranţă nici măcar în refugiile antiaeriene. Toate acestea sunt inumane! Mai mult, sunt şi sacrilegiu, pentru că merg împotriva sacralităţii vieţii umane, mai ales împotriva vieţii umane lipsite de apărare, care trebuie respectată şi protejată, nu eliminată, şi care vine mai înainte de orice strategie! Să nu uităm: este o cruzime, inumană şi sacrilegă! Să ne rugăm în tăcere pentru cei care suferă…

Mă mângâie să ştiu că populaţiei rămase sub bombe nu-i lipseşte apropierea păstorilor, care în aceste zile tragice trăiesc Evanghelia carităţii şi a fraternităţii. I-am auzit în aceste zile pe unii dintre ei la telefon, cum sunt aproape de poporul lui Dumnezeu. Mulţumesc, iubiţi fraţi, iubite surori, pentru această mărturie şi pentru sprijinul concret pe care-l oferiţi cu curaj atâtor oameni disperaţi! Mă gândesc şi la nunţiul apostolic, abia făcut nunţiu, Monseniorul Visvaldas Kulbokas, care de la începutul războiului a rămas la Kiev împreună cu colaboratorii săi şi cu prezenţa sa mă face aproape în fiecare zi de poporul ucrainean martirizat. Să fim aproape de acest popor martirizat, să-l îmbrăţişăm cu afectul şi cu angajarea concretă şi cu rugăciunea. Şi, vă rog, să nu ne obişnuim cu războiul şi cu violenţa! Să nu încetăm să primim cu generozitate, aşa cum se face: nu numai acum, în urgenţă, ci şi în săptămânile şi în lunile care vor veni. Pentru că voi ştiţi că în primul moment toţi ne străduim să primim, dar după aceea obişnuinţa ne răceşte un pic inima şi uităm. Să ne gândim la aceste femei, cu aceşti copii, care cu timpul, fără loc de muncă, despărţite de soţii lor, vor fi căutate de „ulii” societăţii. Să-i ocrotim, vă rog.

Invit fiecare comunitate şi fiecare credincios să se unească cu mine vineri, 25 martie, Solemnitatea Bunei Vestiri, în săvârşirea unui solemn Act de consacrare a omenirii, în special a Rusiei şi a Ucrainei, Inimii Neprihănite a Mariei, pentru ca ea, Regina păcii, să obţină lumii pacea” ( AICI POATE FI VĂZUTĂ ÎNREGISTRAREA VIDEEO).

Domnul să se îndure de noi și să ne dăruiască pacea sa!




Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

DĂRUIEȘTE SPERANȚĂ FRAȚILOR MEI/NOȘTRI MAI MICI

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com. Mulțumesc!

€10.00

Vă mulțumesc din suflet!

%d blogeri au apreciat: