Zilnic ar trebui să întâmpinăm răsăritul soarelui rugându-ne împreună cu Azaria: „Doamne, fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău”. Însă, pentru a fi binefăcătorii milostivirii divine, Cristos ne arată calea: iertarea din inimă, o iertare generoasă, mereu reînnoită.

Iertarea este darul cel mai mare al iubirii și al credinței. Cel de la care învățăm iertarea este același de la care așteptăm binecuvântarea în fiecare zi, același Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în care credem. Pe acest Dumnezeu „bogat în îndurare” ni l-a descoperit Isus Cristos prin întreaga sa viață. Cât de nobil este să înveți despre Dumnezeu cu însuși Dumnezeu, făcut om în Isus Cristos!

În dorința de a ne consolida credința, privim la viața lui Cristos. Cei care au scris Noul Testament – pentru ca noi să credem că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să avem viaţă în numele lui (cf. In 20, 31) – au dat mărturie că Isus nu şi-a trăit viaţa pentru sine însuşi, ci pentru noi. „Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire” s-a întrupat și a trăit. El a murit „pentru păcatele noastre” (1Cor 15, 3) şi a înviat tot pentru noi, „pentru îndreptăţirea noastră” (Rom 4, 25). Iar acum, același Cristos în care credem, este „mijlocitorul nostru la Tatăl” (1In 2, 1), „fiind pururi viu ca să mijlocească pentru noi” (Evr 7,25). Cu tot ce a trăit şi a suferit pentru noi o dată pentru totdeauna, El rămâne de-a pururi „în faţa lui Dumnezeu pentru noi” (Evr 9,24).

De fiecare dată când ne facem timp să-i ascultăm cuvintele, descoperim în „omul desăvârșit”, Isus Cristos, calea spre o altfel de viață, o viață plină de iubire și iertare, o viață în care nu te vei mai simți niciodată abandonat sau inutil. Zilnic, prin Evanghelie, Cristos își reînnoiește chemarea de a-l urma, de a fi cu adevărat ucenicii săi, altfel spus, invitația de a crede și de a da mărturie în fața oamenilor despre credința noastră. El, prin înjosirea, iubirea și iertarea sa, ne-a oferit un exemplu de imitat: „V-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In13,15); el ne cheamă zilnic la rugăciune, învățându-ne să spunem (și mai ales să trăim!) rugăciunea Tatăl nostru (cf. Lc 11,1-4). Același Cristos se face modelul nostru, arătându-ne că până și în momentele de sărăcie și de suferință putem găsi fericirea adevărată: „Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri” (Mt 5,11-12; CBC 520).

Să privim la Cristos și să învățăm de la el. Inima noastră să se lase inundată de harul credinței și viața noastră să mărturisească în fiecare clipă că Isus Cristos este Domnul.

Iertând dăruiești credinței tale
forța de a-l mărturisi pe Cristos.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” ²² Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. ²³ De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. ²⁴ Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. ²⁵ Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. ²⁶ Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» ²⁷ Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. ²⁸ Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» ²⁹ Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» ³⁰ Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. ³¹ Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. ³² Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. ³³ Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» ³⁴ Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. ³⁵ Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.

Cuvântul Domnului

Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

DĂRUIEȘTE SPERANȚĂ FRAȚILOR MEI/NOȘTRI MAI MICI

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com. Mulțumesc!

€10.00

Vă mulțumesc din suflet!