Arhiva pentru martie 29th, 2022

Vrei să te vindeci?

Unii vor ca viața să (ne) fie
Post fără Paști
Credință fără Cristos
Suferință fără vindecare
Moarte fără înviere!

Sfântul Părinte papa Francisc spunea: „Sunt creștini care par să aibă un fel de Post fără Paști”, creștini care nu privesc spre Cristos înviat (Evangelii Gaudium, 6). La fel se poate spune că sunt creștini care își trăiesc „credința” fără Isus sau fără să înțeleagă cu adevărat cine este Isus. De fapt, aceasta este o întrebare care străbate toată evanghelia: „Cine este omul acesta?”, o întrebare pe care o găsim și în evanghelia zilei. De aceea, să încercăm astăzi să aprofundăm prezența lui Isus în viața noastră și să vedem ce răspuns putem oferi noi.

Pentru mine Isus este… și fiecare își poate adăuga zecile de variante posibile. Pentru unii Isus este adevărul sau iubirea, pentru alții este Domnul și Mântuitorul sau Principele păcii etc. Însă pentru omul bolnav din evanghelie Isus este vindecătorul și învățătorul. Isus nu doar că l-a vindecat de suferința sa, ci l-a și învățat că iubirea față de aproapele și facerea de bine sunt mai presus de „sâmbătă”, că vindecarea sufletului este mai importantă decât cea a trupului, că omul vindecat are obligația de a se îngriji, de a ocroti binele primit pentru a nu păți ceva mult mai rău.

Sentimentul omului vindecat trebuie să fi fost extraordinar: timp de 38 de ani era doar unul din mulțimea de „orbi, șchiopi și paralitici” care aștepta mișcarea apelor. Și iată că acum Cristos l-a zărit tocmai pe el, l-a ales și l-a vindecat. După 38 de ani de așteptare devine personajul prin care noi înțelegem că pentru Cristos nu există om pierdut în mulțime, că el ne vede, ne știe, ne cheamă pe nume. Însă noi cum răspundem la această cunoaștere pe care Cristos o are despre noi? Care este reacția noastră în fața lui Isus care vine ca să ne vindece? Nu cumva refuzăm vindecarea tocmai de frica obligațiilor pe care le implică: „Mergi și nu mai păcătui!”. Noi câți „ani” de suferință (sufletească) avem?

Sfântul Augustin ne explică atât de bine simbolismul acestui număr 38. Numărul înseamnă „40 minus 2”. Iar dacă 40 este un număr care indică plenitudinea, 38 vrea să spună că boala nu era cronică, incurabilă. Bolnavul de 38 de ani este simbolul iudaismului care avea Legea, dar îi lipseau două precepte: iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. De fapt, îi lipsea Isus. Noi îl avem pe Isus în viața noastră? Străbatem acest timp de post împreună cu el sau îl ținem îngropat, uitat într-un ungher al inimii sau al minții?

Astăzi Isus te întreabă: „Vrei să te vindeci?”. „Dacă vrei, ridică-te, mergi și nu mai păcătui”. Dar chiar vrei?


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3.5-16
În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o piscină numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri. 3 Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. 5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” 9 Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua aceea era sâmbăta. 10 Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime. 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” 15 Omul a plecat şi le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

Cuvântul Domnului

Alege un (nume de) copil… 

Alege un (nume de) copil… Fiecare are o vârstă fragedă, o familie îndurerată, o istorie tristă, un prezent întunecat… Acum își dorește un viitor mai bun și chiar îl merită!

Nu există alegere mai grea decât să decizi pe cine salvezi și pe cine lași să moară, pe cine aduci în casă ta și pe cine lași afară, pe cine saturi și pe cine lași flămând, pe cine îmbraci și pe cine lași gol. Indiferent ce alegem, vom da cont și de celălalt pe care nu l-am ales. Asta pentru că toți sunt frații Lui mai mici, adică și frații noștri!

A trecut mai mult de o lună și războiul – această fabrică de orfani și sărăcie! – nu s-a oprit. Important este să nu ne oprim nici noi. Nu trebuie să ne concentrăm doar pe răul pe care îl produce acest masacru, acest măcel nesăbuit, ci trebuie să vedem ce bine mai putem face noi pentru a salva vieți, pentru a salva viitorul. Să nu cumva să ne obișnuim cu războiul, cu răul, cu orfanii, cu morții… Să rămânem treji. Să muncim pentru pace și pentru salvarea celor mici și suferinzi. 

Mulțumesc din inimă celor care au sprijinit proiectul celor șase frați mai mici (Detalii AICI: https://paxlaur.com/2022/03/07/astazi-am-primit-sase-frati-mai-mici-unul-inca-nenascut/ și AICI unde puteți să-i auziți pe unii dintre ei cântând cu RECUNOȘTINȚĂ https://paxlaur.com/doneaza-sustine-proiectele-paxlaur/).

Acum sunt mai mulți (28 de copii, plus părinții) și am zis că e bine să-i cunoașteți măcar după nume. E bine să știți cine sunt frații noștri, cine sunt destinatarii binelui făcut de dvs.. Fiecare are o istorie, unii mai au încă familie. Sau măcar mamă. Însă toți își doresc și merită un viitor. Toți tânjesc binele și pacea. Pe ei i-ați ajutat și sper să-i ajutați în continuare. Le scriu numele pentru că vreau ca lumea să știe că sunt oameni reali, că sunt ca noi, că au nevoie de noi:

  1. Alexei, 
  2. Firuze, 
  3. Victor, 
  4. Yaryna, 
  5. Marya, 
  6. Sofia, 
  7. Anastasia, 
  8. Aftenie, 
  9. Victoria, 
  10. Pavel, 
  11. Karyna, 
  12. Katia, 
  13. Boris, 
  14. Elina, 
  15. Vika, 
  16. Mișa, 
  17. Iulian, 
  18. Marta
  19. Alexandru, 
  20. Zahar, 
  21. Daniela, 
  22. Petru, 
  23. Anna, 
  24. Pantilimon, 
  25. Natașa, 
  26. Vusal.

Mai sunt încă doi: 27. Raul și 28. Anișca. Ei încă nu s-au născut… Unul se va naște în preajma Paștelui. Vor vedea lumina zilei în țara noastră. Să onorăm și să îngrijim cum se cuvine aceste suflete care sunt viitorul nostru. Onoare și responsabilitate! Da, acești copii minunați nu sunt doar viitorul Ucrainei, ci sunt și viitorul nostru. Cum avem grijă de ei întocmai așa va arăta viitorul nostru. Ei nu sunt numere, sunt nume, sunt copii strigați pe nume de mamele lor, de frații lor, de însuși Domnul. Așa cum ne strigă și pe noi.

Acești copii au nevoie de noi, de noi și de rugăciunea noastră și de ajutorul nostru. Dacă poți, alege unul… sau i-ai pe toți în grija rugăciunilor tale. Sau în casa ta. Oferă-le speranță. Ajută-i. Tu nu-l cunoști, chiar dacă acum îi știi numele. Nici el nu te cunoaște. Nu-ți va putea răsplăti, dar… Cel care vede în ascuns îți va răsplăti ție (cfr. Mt 6,1-4).

ALEGE UN COPIL, ALEGE VIITORUL LUI ȘI AL TĂU

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com.

€10.00

PS. Fotografia este din arhiva Paxlaur. Dacă cineva dorește să vadă fotografii recente sau clipuri cu acești copii din Ucraina, îl rog să-mi lase un mesaj pe paxlaur@yahoo.com sau un mesaj privat pe facebook (https://www.facebook.com/paxlaur/) și-i trimit. Mulțumesc din inimă pentru tot. 

Căutători de rău…

Credința nu-ți oferă o baghetă magică 
cu care poți vindeca și salva toată lumea. 
Credință însă este acea forță divină 
care te ajută să respingi răul, compromisul, disperarea. Credința îți scoate sufletul din mormânt 
și te luminează ca să cauți și să vezi binele, nu răul.

Există și astăzi, chiar printre noi, oameni care sunt de meserie „căutători de rău”. Aceștia, chiar și atunci când sunt martorii unui miracol, martorii unui bine, tot ce reușesc să facă este să repete cuvintele iudeilor: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. Altfel spus, în loc să se bucure cu cel vindecat pentru minunea întâmplată, ei caută să găsească ceva rău în tot acel bine, caută un motiv să spună nu fericirii, să bage în mormânt o inimă plină de viață.

Cât de des suntem și noi asaltați de ispita de a despica firul în patru în speranța că vom găsi mereu o „încălcare a sâmbetei”, o lege pe care să o punem mai presus de iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Această boală ne împiedică să ne apropiem de ceilalți, să le dorim binele și să trăim în comuniune cu ei.

Însă astăzi vrem să fim purificați de această mentalitate a „căutătorilor de rău”. De aceea ne rugăm spunând: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale”! Vrem bucuria mântuirii, bucuria unei inimi curate care știe să facă, să vadă și să iubească binele atunci când îl întâlnește.

Cristos, prin patima și moartea sa, vindecă inima noastră. El însuși spune astăzi ființei noastre: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”! Ceva mai rău? Da, ceva mult mai rău: nu doar să căutăm mereu partea rea, ci să devenim noi înșine cei care facem răul, cei care îi scandalizăm pe ceilalți, cei care strigăm: „Răstignește-l! Răstignește-l”.

Avem nevoie de purificare! Numai o inimă curată poate fi o locuință plăcută pentru Cristos mort și înviat. Să ne amintim că atunci când medităm Calea Sfintei Cruci, la stațiunea a paisprezecea, spunem: „Trupul preasfânt al lui Isus este pus într-un mormânt nou şi curat. Isuse, dă-mi harul ca inima mea să fie o locuinţă curată şi plăcută pentru trupul tău în preasfânta împărtăşanie şi să te primesc cu vrednicie şi evlavie, pentru mântuirea sufletului meu, pururea, dar mai ales la sfârşitul vieţii mele”.

Aceasta este rugăciunea noastră: vrem o inimă curată care să-l primească pe Cristos și care să învie cu Cristos. Nu vrem să rămânem în întunericul păcatului, în mormântul morții, ci vrem viața, binele! Vrem să ne bucurăm cu cel vindecat!

Să fim atenți la credința noastră. Să o reînnoim: Cristos, cel care a murit şi a fost îngropat, a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu făcut om. El a suferit moartea pentru fiecare om (cf. Evr 2,9). Să nu disprețuim prin viața noastră sacrificiul său, ci să mărturisim iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă în Cristos.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3.5-16
În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o piscină numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri. 3 Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. 5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” 9 Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua aceea era sâmbăta. 10 Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime. 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” 15 Omul a plecat şi le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: