Există și astăzi, chiar printre noi, oameni care sunt de meserie „căutători de rău”. Aceștia, chiar și atunci când sunt martorii unui miracol, martorii unui bine, tot ce reușesc să facă este să repete cuvintele iudeilor: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. Altfel spus, în loc să se bucure cu cel vindecat pentru minunea întâmplată, ei caută să găsească ceva rău în tot acel bine, caută un motiv să spună nu fericirii, să bage în mormânt o inimă plină de viață.

Cât de des suntem și noi asaltați de ispita de a despica firul în patru în speranța că vom găsi mereu o „încălcare a sâmbetei”, o lege pe care să o punem mai presus de iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Această boală ne împiedică să ne apropiem de ceilalți, să le dorim binele și să trăim în comuniune cu ei.

Însă astăzi vrem să fim purificați de această mentalitate a „căutătorilor de rău”. De aceea ne rugăm spunând: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale”! Vrem bucuria mântuirii, bucuria unei inimi curate care știe să facă, să vadă și să iubească binele atunci când îl întâlnește.

Cristos, prin patima și moartea sa, vindecă inima noastră. El însuși spune astăzi ființei noastre: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”! Ceva mai rău? Da, ceva mult mai rău: nu doar să căutăm mereu partea rea, ci să devenim noi înșine cei care facem răul, cei care îi scandalizăm pe ceilalți, cei care strigăm: „Răstignește-l! Răstignește-l”.

Avem nevoie de purificare! Numai o inimă curată poate fi o locuință plăcută pentru Cristos mort și înviat. Să ne amintim că atunci când medităm Calea Sfintei Cruci, la stațiunea a paisprezecea, spunem: „Trupul preasfânt al lui Isus este pus într-un mormânt nou şi curat. Isuse, dă-mi harul ca inima mea să fie o locuinţă curată şi plăcută pentru trupul tău în preasfânta împărtăşanie şi să te primesc cu vrednicie şi evlavie, pentru mântuirea sufletului meu, pururea, dar mai ales la sfârşitul vieţii mele”.

Aceasta este rugăciunea noastră: vrem o inimă curată care să-l primească pe Cristos și care să învie cu Cristos. Nu vrem să rămânem în întunericul păcatului, în mormântul morții, ci vrem viața, binele! Vrem să ne bucurăm cu cel vindecat!

Să fim atenți la credința noastră. Să o reînnoim: Cristos, cel care a murit şi a fost îngropat, a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu făcut om. El a suferit moartea pentru fiecare om (cf. Evr 2,9). Să nu disprețuim prin viața noastră sacrificiul său, ci să mărturisim iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă în Cristos.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3.5-16
În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o piscină numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri. ³ Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. ⁵ Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. ⁶ Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” ⁷Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”. ⁸ Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” ⁹ Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua aceea era sâmbăta. ¹⁰ Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. ¹¹ Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»” ¹² Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” ¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime. ¹⁴ După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” ¹⁵ Omul a plecat şi le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat. ¹⁶ De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

Cuvântul Domnului