Cel drept ne deranjează, este un reproș al gândurilor noastre, al păcatelor noastre. Aceasta pentru că cel drept este ucenicul celui despre care stă scris: „Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora și ca semn de contradicție, ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi” (cf. Lc 2,34-35). Noi înșine, dacă ne trăim cu adevărat credința, nu putem trece neobservați, nu putem să nu trezim în cei de lângă noi – creștini sau nu! – măcar o întrebare despre Dumnezeu, despre Isus din Nazaret, despre viața veșnică.

Astăzi vedem atât de bine că mărturisirea curajoasă și perseverentă a adevărului este forța care pune în mișcare inima și mintea, este puterea care generează contradicții și întrebări. Noi mai avem curajul să mărturisim adevărul despre om, despre viață, despre Cristos? Ce forță are mărturisirea noastră de credință? Mișcă inimi?

Mărturia despre Cristos este mărturia despre adevăr. Și după cum pe Cristos „au căutat să-l ucidă” – și știm că într-un final l-au ucis răstignindu-l pe Cruce! –, la fel au căutat și vor căuta să-i ucidă pe martorii lui, pe cei care mărturisesc adevărul. Sentința celor care nu iubesc adevărul răsună și astăzi: „Să-l pândim pe cel drept… Să vedem dacă sunt adevărate cuvintele lui şi să încercăm ce va fi la sfârşitul lui… Să-l testăm prin jignire şi chin, ca să cunoaştem blândeţea lui şi să ne dăm seama de răbdarea lui! Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă”. Însă imediat Domnul ne vine în ajutor și șoptește inimii noastre: „Stai liniștit. În mijlocul încercărilor eu sunt cu tine. Nu te teme de ceea ce gândesc ei. Ei se înşală: răutatea lor i-a orbit. Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, nu speră la răsplata sfinţeniei şi nici nu stimează recompensa sufletelor neprihănite”.

Mărturisindu-ne credința, sperând coroana neperitoare (cf. 1Cor 9,23-27), nu uităm că suntem și rămânem noi înșine ființe fragile. Pentru aceasta, în momentele când suntem asaltați de cei care preferă întunericul și urăsc adevărul, ne îmbărbătăm ființa însușindu-ne rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii: „Dumnezeule, tu ne-ai pregătit ajutoare pe măsura slăbiciunii noastre. Dă-ne, te rugăm, harul să primim cu bucurie răscumpărarea adusă de Cristos şi să o mărturisim prin trăirea noastră”. Avem nevoie de ajutor pentru a-l mărturisi cu bucurie – cu bucurie, nu oricum! – pe Cristos înviat.

Forța și bucuria pentru a mărturisi adevărul ne vin și din credința că Domnul Isus, după ce a trăit, a pătimit, a murit și a înviat, după ce s-a arătat ucenicilor și a vorbit cu ei, s-a înălţat la cer şi șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, de unde va veni din nou cu mărire să-i judce pe cei vii și pe cei morți (cf. Mc16,19; Mt 25; In 5,22.27). Susținuți de harul său, noi suntem martorii morții și învierii sale până când va veni.

Cel care crede
trăiește zilnic
în așteptarea lui Cristos
Domnul care vine.

Îți mulțumesc și TE AȘTEPT în familia Paxlaur alături de copiii în suferință!

Mulțumesc celor care au ales UN NUME DE COPIL (detalii AICI: ALEGE UN COPIL – https://paxlaur.com/2022/03/29/alege-un-nume-de-copil/). Știți bine, fiecare mulțumesc este o nouă cerere!

ALEGE UN COPIL, ALEGE VIITORUL LUI ȘI AL TĂU

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com.

€10.00

Căutau să-l prindă, dar nu venise încă ceasul lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 7,1-2.10.25-30
În acel timp, Isus umbla prin Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l ucidă. ² Era aproape sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor. ¹⁰ După ce au plecat fraţii săi la sărbătoare, a urcat şi el, însă nu în văzul lumii, ci pe ascuns. ²⁵ Unii dintre cei din Ierusalim spuneau: „Nu este acesta cel pe care caută să-l ucidă? ²⁶ Iată, vorbeşte în public şi nu-i spun nimic! Oare au recunoscut într-adevăr conducătorii că acesta este Cristos? ²⁷ Dar acesta ştim de unde este; când va veni Cristos, nimeni nu va şti de unde este”. ²⁸ Atunci Isus, în timp ce învăţa în templu, a strigat şi a zis: „Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt; şi totuşi nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevăr, este unul care m-a trimis, pe care voi nu-l cunoaşteţi. ²⁹ Eu îl cunosc pentru că vin de la el şi el m-a trimis!” ³⁰ Atunci căutau să-l prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe el, pentru că nu venise încă ceasul lui.

Cuvântul Domnului