Rugăciunea aceasta ar trebui să răsune zilnic în Biserică și în inima noastră: „Doamne, îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala şi întinde-ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus!” (Fap 4,29-30). Vestirea cuvântului cu fidelitate și îndrăzneală, precum și punerea în evidență a semnelor făcute și astăzi în numele lui Cristos, sunt izvoarele din care se pot naște noi Nicodimi, noi oameni doritori să dialogheze cu Cristos, să-l cunoască și astfel să se apropie de Dumnezeu.

În jurul nostru – ba chiar poate în noi înșine! – există cel puțin un Nicodim. Cunoaștem oameni care sunt ca Nicodim: oameni importanți în societate (Nicodim era unul dintre conducătorii iudeilor, întrucât aparținea probabil Sinedriului), farisei (nu în sensul de ipocriți, ci oameni care chiar iubesc legea și o consideră o expresie a voinței divine și fac tot posibilul pentru…