Arhiva pentru mai 2022

Ne zbatem zadarnic singuri

Ne zbatem zadarnic singuri,
căci Domnul ne-a spus clar:
„Fără mine nu puteți face nimic” (In 15,5).
Nimic fără Dumnezeu!

Există în noi o plăcere de a complica lucrurile simple și de a ne face cât mai puțin înțeleși. Uneori, realitățile pe care am putea să le descriem prin cuvinte puține și simple, noi le prezentăm printr-o înșiruire nedeslușită de idei și cuvinte. Atinși de „viciul vorbăriei”, am ajuns ca și atunci când ne rugăm să folosim vorbe multe, deși Isus ne-a spus: „Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, care cred că vor fi ascultați pentru vorbăria lor” (Mt 6,7).

Nu tot așa este cu Dumnezeu, după cum putem vedea și în fragmentul evanghelic. Isus folosește cuvinte simple, imagini atât de prezente în viața noastră: vița-de-vie. Cât de frumoasă este imaginea unei vii îngrijite și cât sunt de îmbelșugate roadele pe care le aduce la timpul potrivit, spre bucuria viticultorului: struguri, must, vin.

Prezentându-ne această imagine, Isus ne amintește cu gingășie lucrarea pe care Tatăl – viticultorul – o realizează în lume, pentru ca noi să aducem roade. Totodată, Domnul ne prezintă și legăturile care există între Tatăl și Fiul, apoi între Fiul și noi, mlădițile, evidențiind condiția esențială pentru cei care vor să aducă roade: să rămână în Cristos. Noi dacă vrem să fim o vie roditoare trebuie să trăim cu Cristos, în Cristos și pentru Cristos: „Rămâneţi în mine, şi eu în voi! După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine” (In 15,4).

Pe cât de frumoasă și îmbucurătoare este imaginea viței care aduce rod bogat, pe atât de tristă este imaginea unei vii care refuză să aducă rod și devine sălbatică. Ți-e frică să te apropii de o vie abandonată, neîngrijită!

Știm că imaginea viței și a viei era folosită în Vechiul Testament tocmai pentru a arăta alianța pe care Dumnezeu, viticultorul, a încheiat-o cu poporul ales, via nobilă (cf. Os 10,1; Is 5,1-7; Ez 15,1-6). Însă, prin neascultare, vița de soi a devenit sălbatică. Spune Domnul prin profetul Ieremia: „Eu te-am plantat ca o viță de soi, sămânță genuină. Cum de te-ai schimbat față de mine devenind viță sălbatică?” (Ier 2,21).

Să privim acum în viața noastră, la alinața pe care Dumnezeu a încheiat-o cu noi prin Botez. Noi ce fel de vie suntem: roditoare sau sălbatică? Cum este legătura noastră cu Cristos? Dar cu Dumnezeu Tatăl? Ne lăsăm noi „curățați”, purificați de rău, ca să aducem rod? Nu cumva ne împotrivim planurilor pe care Dumnezeu le are cu noi, crezând că ne putem descurca și fără ajutorul lui?

Dacă în această zi ne descoperim fără rod și vinovați de neascultare, plini de umilință să ne rugăm cu întreaga Biserică: Dumnezeule, tu iubeşti nevinovăţia şi o redai celor ce au pierdut-o. Te rugăm, îndreaptă spre tine inimile noastre și curăță-ne de tot răul ca să aducem rod bogat în Cristos.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul. 2 Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, el o înlătură şi oricare aduce rod, o curăţă ca să aducă şi mai mult rod. 3 Voi sunteţi deja curaţi, datorită cuvântului pe care vi l-am spus. 4 Rămâneţi în mine, şi eu în voi! După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. 5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se usucă; se adună, se aruncă în foc şi arde. 7 Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face! 8 În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei”.

Cuvântul Domnului

Un mare „Mulțumesc”, două-trei versete și o rugăciune

Mi-ați înfrumusețat sărbătoarea: vă mulțumesc! Au fost zile speciale și vă sunt recunoscător din inimă pentru gânduri, pentru rugăciuni, pentru prietenie, pentru porțiile de „copilărie” oferite copiilor (detalii AICI). Pentru toate acestea și multe altele vă mulțumesc. Printre mesajele primite în aceste zile, s-a strecurat și o referință la psalmul 94 (95). Da, da… psalmul ăla care ne invită la preamărirea lui Dumnezeu și la convertire. Exact psalmul care zice și „Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta…” (Ps 94,10). Un semn clar că, dincolo de fericita coincidență a anilor, este timpul să lucrez mai mult la convertirea mea. De fapt, toți trebuie să ne convertim mai mult, să muncim mai mult pentru a nu-l „dezgusta” pe Dumnezeu și nici pe aproapele prin faptele, cuvintele, gândurile sau planurile noastre. 

Însă gândul meu și inima mea au rămas la un alt verset, la un alt cuvânt al Domnului pe care l-am simțit atât de viu, de real, atât de împlinit în aceste zile. Inima mi-a rămas la cuvintele pe care Isus Cristos ni le spune: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică” (Mc 10,29-30). Am simțit din plin această binecuvântare a Domnului pe care voi prin prezența, gândurile, mesajele, rugăciunile, prietenia și generozitatea voastră ați făcut-o reală. Voi sunteți dovada vie a împlinirii acestei părți a scripturii. Prin voi Dumnezeu și-a împlinit cuvântul și în fiecare colț al lumii am întâlnit frați și surori, mame și tați, copii și nepoți, case și ogoare și orice bogăție de care aveam nevoie. Pentru toate acestea vă mulțumesc și-l rog pe Dumnezeu să vă umple inima și casa cu binecuvântarea sa.

Și nu în ultimul rând, parcă acum mai mult ca niciodată îmi răsună aceste cuvinte ale Sfinților Părinți, un fel de rugăciune cu care eram obișnuit în „tinerețe” să închei mesajele, emailurile, scrisorile și rugăciunile: 

„Bucurie și pace, 
îndreptarea vieții, 
răgaz de pocăință adevărată, 
harul și mângâierea Duhului Sfânt 
și statornicie în fapte bune 
să ne dea nouă atotputernicul și milostivul Dumnezeu”.

Toate acestea vi le doresc în timp ce vă mulțumesc iar și iar pentru tot!

Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine. 




Până pe 31 mai continuăm proiectul Dăruim copilărie (Detalii AICI: https://paxlaur.com/2022/05/11/pentru-cand-sunt-importanti-copiii/) / Trei porții de copilărie: pâine, cărți și jucării (Detali AICI: https://paxlaur.com/2022/05/16/cadoul-de-ziua-mea-trei-portii-de-copilarie/)

Dacă vrei să te alături Proiectului Paxlaur: TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării, o poți face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO
copiii-si-importanta-prezentului-ziua-mea-2022-1-1

TREI PORȚII DE COPILĂRIE: o pâine, o carte și o jucărie

Să dăruim copiilor copilărie!

€9.00

%d blogeri au apreciat: