17/05/2022 – Prea târziu te-am iubit…

Un mare „Mulțumesc”, două-trei versete și o rugăciune

Mi-ați înfrumusețat sărbătoarea: vă mulțumesc! Au fost zile speciale și vă sunt recunoscător din inimă pentru gânduri, pentru rugăciuni, pentru prietenie, pentru porțiile de „copilărie” oferite copiilor (detalii AICI). Pentru toate acestea și multe altele vă mulțumesc. Printre mesajele primite în aceste zile, s-a strecurat și o referință la psalmul 94 (95). Da, da… psalmul ăla care ne invită la preamărirea lui Dumnezeu și la convertire. Exact psalmul care zice și „Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta…” (Ps 94,10). Un semn clar că, dincolo de fericita coincidență a anilor, este timpul să lucrez mai mult la convertirea mea. De fapt, toți trebuie să ne convertim mai mult, să muncim mai mult pentru a nu-l „dezgusta” pe Dumnezeu și nici pe aproapele prin faptele, cuvintele, gândurile sau planurile noastre.

Însă gândul meu și inima mea au rămas la un alt verset, la un alt cuvânt al Domnului pe care l-am simțit atât de viu, de real, atât de împlinit în aceste zile. Inima mi-a rămas la cuvintele pe care Isus Cristos ni le spune: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică” (Mc 10,29-30). Am simțit din plin această binecuvântare a Domnului pe care voi prin prezența, gândurile, mesajele, rugăciunile, prietenia și generozitatea voastră ați făcut-o reală. Voi sunteți dovada vie a împlinirii acestei părți a scripturii. Prin voi Dumnezeu și-a împlinit cuvântul și în fiecare colț al lumii am întâlnit frați și surori, mame și tați, copii și nepoți, case și ogoare și orice bogăție de care aveam nevoie. Pentru toate acestea vă mulțumesc și-l rog pe Dumnezeu să vă umple inima și casa cu binecuvântarea sa.

Și nu în ultimul rând, parcă acum mai mult ca niciodată îmi răsună aceste cuvinte ale Sfinților Părinți, un fel de rugăciune cu care eram obișnuit în „tinerețe” să închei mesajele, emailurile, scrisorile și rugăciunile:

„Bucurie și pace,
îndreptarea vieții,
răgaz de pocăință adevărată,
harul și mângâierea Duhului Sfânt
și statornicie în fapte bune
să ne dea nouă atotputernicul și milostivul Dumnezeu”.