Cei care fac pregătire pentru primirea sacramentelor – prima Sfântă Împărtășanie, Mirul, Căsătoria – sunt întrebați: „Eşti creştin?”. Iar ei răspund hotărâți: „Da, sunt creştin prin harul lui Dumnezeu”. Apoi răsună o altă întrebare: „Cine este creştin adevărat?”. Iar răspunsul pe care îl oferă Catehismul Bisericii Catolice devine și răspunsul candidaților la sfintele sacramente: „Creştin adevărat este acela care, fiind botezat, crede şi mărturiseşte învăţătura creştină”. Crede și mărturisește. Atât? Pare puțin, dar oare eu sunt creștin adevărat? Tu ești? Tu crezi învățătura creștină? O și mărturisești? Și dacă o mărturisești, lumea te iubește sau te urăște?

Să recitim cu atenție evanghelia zilei și să încercăm să definim creștinul: cine este un creștin bun? Cine este un adevărat discipol al lui Cristos?

Creștinul adevărat este urât de lume, așa cum l-au urât și pe Cristos. Aceasta pentru că trebuia să se împlinească despre el cuvântul scris în Vechiul Testament, în Lege: „M-au urât fără motiv” (cf. In 15,25). Dacă lumea te privește cu ură, dacă lumea se îndepărtează de tine, nu căuta motiv: ajunge să fii un creștin bun, adevărat, unul dintre cei care cred și mărturisesc toată învățătura creștină. Și în același timp, să nu uităm că Isus a spus: „Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine”. Vai nouă, dacă toți oamenii ne vorbesc de bine: înseamnă că suntem creștini falși, înseamnă că nu pășim pe urmele Domnului (cf. Lc 6,25).

„Creștinul adevărat” este persecutat pentru că adevărul proclamat este incomod pentru cei care iubesc minciuna, falsitatea. Evanghelia, lumina lumii, este incomodă pentru cei care iubesc întunericul. Și să nu ne gândim că persecuțiile sunt toate sângeroase. Crucea pe care creștinul de astăzi este răstignit nu are întotdeauna forma crucii lui Cristos, însă rămâne mereu o cruce, o suferință, o persecuție, un martiriu pentru adevărul Evangheliei. Tu te simți persecutat? Cum? Ți se pare greu să fii creștin? De ce? Cum răspunzi în ceasul persecuției?

Noi știm că la ură trebuie să răspundem cu iubire, iar în timpul persecuțiilor trebuie să ne găsim forța de a rămâne neclintiți în credința noastră, observând cuvântul Domnului, păstrând cuvântul său. Iar fragmentul evanghelic propus pentru această zi are tocmai menirea de a ne încuraja pe această cale a rezistenței în fidelitate. Cristos nu vrea să ne descurajeze, dimpotrivă cuvântul său este o exortație, un îndemn la o mărturie plină de curaj. El cunoaște încercările care vor veni asupra noastră, dar cunoaște și faptul că împreună cu el vom ieși victorioși: „V-am spus acestea ca să aveți pace în mine. În lume veți avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea” (In 16,33).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,18-21
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi! ¹⁹ Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi este propriu, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea. ²⁰ Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său!» Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi şi pe al vostru. ²¹ Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului