Însuși Domnul este cel care deschide inimile oamenilor pentru ca aceștia să asculte cuvântul său (cf. Fap 16,14). Astfel am văzut că în viața noastră credința se naște ca dar din partea lui Dumnezeu, însă crește, se maturizează și aduce roade în măsura în care noi devenim colaboratori cu acest dar divin. Cu inima credem, însă pentru a ajunge la mântuire trebuie să dăm mărturie despre credința noastră, prin cuvinte și fapte, după cum spune și Apostolul: „Cu inima se crede pentru a obține justificarea, iar cu gura se dă mărturie pentru a obține mântuirea” (Rom 10,10).

Sfinții sunt cei care nu au zădărnicit harul credinței și nici suferințele lui Cristos (cf. 1Cor 1,17). Domnul a pus adevărul în inima lor iar ei au devenit colaboratori ai adevărului (cf. 3In 8). Astfel, de exemplu, astăzi putem privi spre viața sfintei Rita. Vedem că ea rămâne pentru noi, chiar și după cinci secole, un model de răbdare în fața încercărilor vieții. Ea a suportat cu răbdare cruzimea soțului ei, oferind toate jertfele sale pentru convertirea lui. Și a reușit să-l conducă spre Dumnezeu. Chiar și în fața morții soțului și a copiilor ei, sfânta Rita a rămas neclintită în credință. În cele din urmă a intrat în mănăstire, devenind călugăriță în Ordinul Sfântului Augustin, slujind Domnului, plină de umilință, până în anul 1457, când a murit.

Alături de exemplele sfinților, există un îndemn, ba chiar o „lege” care a străbătut istoria și a ajuns până la noi: „Fiți sfinți!”. La început legea era cuprinsă în aceste cuvinte: „Să fiți oameni sfinți pentru mine” (Ex 22,30) sau „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; sfințiți-vă și fiți sfinți, căci eu sunt sfânt” (Lev 11,44; cf. Lev 19,2). Apoi, prin profeți, Domnul a amintit omului această lege și i-a cerut să o respecte, asigurându-l de fidelitatea și iubirea sa: „Ascultați glasul meu și faceți tot ceea ce v-am poruncit și veți fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul vostru!” (Ier 11,4). Iar la împlinirea timpului, de pe colinele Țării Sfinte au răsunat cuvintele lui Isus: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit” (Mt 5,48). Această lege desăvârșită de Mântuitorul – Domnul care a spus despre sine: „Să nu socotiți că am venit să desființez Legea sau Profeții. Nu am venit să desființez, ci să împlinesc” (Mt 5,17) – și-a găsit ecoul în viața apostolilor și în cuvintele sfântului Petru, apostolul care astăzi ne vorbește nouă: „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați duși de poftele de mai înainte, când erați în ignoranță, ci, așa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniți și voi sfinți în toată purtarea voastră, pentru că este scris: Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt” (1Pt 1,13-15).

„Toți credincioșii,
fiecare conform propriei condiții,
trebuie să-și adune forțele
pentru a duce o viață sfântă
și pentru a promova creșterea Bisericii
și sfințenia ei continuă”
(Codul de Drept Canonic, can. 210).