Arhiva pentru iunie 2022

Un pom bun nu poate să facă fructe rele…

Cristos spune: „După roadele lor îi veți cunoaște” (Mt 16,7). Am fost botezați, l-am primit pe Duhul Sfânt, însă roadele sunt cele care mărturisesc lumii că Duhul lui Dumnezeu a rămas asupra noastră și lucrează în noi.

Istoria mântuirii, de la Creație și până astăzi, este marcată de prezența Duhului Sfânt: la începuturi „duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor” (Gen 1,2) iar astăzi același Duh Sfânt este oferit în dar oamenilor cu inima purificată. Catehismul Bisericii Catolice ne învață: „La sfârşitul potopului (al cărui simbolism se referă la Botez), porumbelul lăsat să zboare de către Noe se întoarce cu o ramură fragedă de măslin în cioc, semn că pământul poate fi locuit din nou. Când Cristos iese din apa botezului, Duhul Sfânt, sub chipul unui porumbel, se coboară peste El şi rămâne acolo. Duhul se coboară şi se odihneşte în inima purificată a celor botezaţi” (CBC, nr. 701).

Duhul Sfânt coboară și rămâne să se odihnească în inima curată a celor botezați, adică în inima noastră. Răscumpărați de Cristos, noi am devenit locuința Duhului Sfânt, templul său. Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care îl aveți de la Dumnezeu?” (1Cor 6,19). Cât de mare este darul cerului pentru omenire: îl avem mereu pe Duhul Sfânt prezent în viața noastră. El este forța creatoare, el este „Domnul și de viață dătătorul”, el este cel care reînnoiește fața pământului. În timp ce răutatea din om face ca pământul să fie din nou ca la începuturi, adică „neorânduit și plin de întuneric” (cf. Gen 1,2), Duhul Sfânt transformă viața noastră, reînnoiește zilnic inima noastră pentru ca pământul să poată fi locuit în continuare.

Trebuie să onorăm această prezență delicată și blândă – ca un porumbel – purtând în noi și în jurul nostru roadele sale, „umblând în duh”, după exemplul lui Cristos și după îndemnul Apostolului: „Umblați în duh și nu împliniți poftele trupului. Căci trupul dorește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului: acestea se împotrivesc unul altuia așa încât nu puteți face [tot] ceea ce voiți… Faptele trupului sunt cunoscute. Acestea sunt: desfrânarea, necurăția, nerușinarea, idolatria, vrăjitoria, dușmăniile, cearta, gelozia, mâniile, ambițiile, discordiile, dezbinările, invidiile, bețiile, orgiile și cele asemănătoare acestora. Vă spun mai dinainte, așa cum v-am mai spus, că cei care practică astfel de fapte nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. În schimb, rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, bunăvoința, fidelitatea, blândețea, cumpătarea (Gal5,17-23).

Fără duhul lui Dumnezeu nu putem aduce roade pentru a face viața noastră și întreaga lume mai bune. Fără Duhul Sfânt nu putem spune „Isus este Domnul” (cf. 1Cor 12,3).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,15-20
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori! 16 După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? 17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. 18Un pom bun nu poate să facă fructe rele, niciun pom rău să facă fructe bune. 19 Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte”.

Cuvântul Domnului

Alois

Viața veșnică este singura comoară de dragul căreia merită să renunțăm la orice. Viața veșnică merită acest curaj al renunțării absolute. Paradisul merită această nebunie a despuierii. Nimic nu este mai presus de mântuirea sufletului.

Dezlipirea de trecut este una dintre cele mai mari provocări pentru sufletul nostru. Nu reușim în fiecare zi să trăim asemenea apostolului Paul: „eu nu consider că mi-aș fi atins țelul dar fac un singur lucru: dau uitării cele din urma mea și tind la cele dinainte; cu ochii la țintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus în Cristos Isus”. El a reușit: a dat uitării trecutul său și a privit doar spre Cristos, spre răsplata vieții veșnice. Asemenea lui mulți oameni sfinți au ajuns la scopul vieții lor: întâlnirea cu Cristos. Mulți, printre care și sfântul Alois, și-au însușit aceste cuvinte și le-au trăit: „toate, care mai înainte erau pentru mine câștiguri, acum le socotesc că sunt ca o pierdere față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am renunțat la toate și le consider drept gunoaie, pentru ca să-l pot câștiga pe Cristos” (cfr. Fil 3,8-14).

Oare cum este să faci din Dumnezeu binele suprem după care să suspini ziua și noaptea? Să nu vrei să știi altceva decât pe Cristos. Să nu te intereseze altceva decât Împărăția cerurilor. Să fii acel negustor care a găsit un mărgăritar de mare preț și pentru el a renunțat la tot, a vândut totul și l-a cumpărat. De unde se poate primi harul pentru o astfel de viață dedicată în întregime lui Dumnezeu? Aceasta se întâmplă doar în viața celui care se lasă „cucerit de Cristos”, fascinat de prezența sa.

Cu siguranță am simțit și noi cum de multe ori Cristos, prin cuvântul său, prin oamenii din jurul nostru, prin lucrările sale minunate înfăptuite pentru noi, a încercat să ne cucerească, să pună stăpânire pe inima sa. De atâtea ori am simțit cât de minunată este Împărăția lui Dumnezeu și totuși, încă nu am avut curajul să renunțăm la tot pentru a câștiga cea mai mare comoară. Sunt încă multe realități care ne țin ancorați în această lume. Pentru aceasta astăzi trebuie să ne însușim rugăciunea Bisericii: „Dumnezeule, izvorul tuturor darurilor cerești, care ai unit, în sfântul Alois de Gonzaga, o minunată nevinovăție, cu viața de pocăință, prin meritele și mijlocirea lui, dăruiește-ne harul, ca noi, cei care nu l-am urmat în nevinovăție, să-l imităm cel puțin în pocăință”. Prin mijlocirea sfântului Alois poate vom ajunge și noi la ziua în care vom spune: „Tu, Doamne, ești partea mea de moștenire”, tu, Doamne, ești tot ceea ce contează pentru mine.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus mulţimilor: 44 „Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără”.

Cuvântul Domnului

Cristos pe străzi

Prezența lui Cristos pe străzile noastre este semnul speranței. Unde Domnul este lăsat să intre, acolo este prezent și Tatăl și Duhul Sfânt, cu toate darurile și binecuvântarea lor. Și câtă nevoie e în noi și în jurul nostru de prezența lui Dumnezeu și de roadele acestei prezențe: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea (cfr. Gal 5,22-23; In 14,23)!

%d blogeri au apreciat: