Viața veșnică este singura comoară de dragul căreia merită să renunțăm la orice. Viața veșnică merită acest curaj al renunțării absolute. Paradisul merită această nebunie a despuierii. Nimic nu este mai presus de mântuirea sufletului.
Dezlipirea de trecut este una dintre cele mai mari provocări pentru sufletul nostru. Nu reușim în fiecare zi să trăim asemenea apostolului Paul: „eu nu consider că mi-aș fi atins țelul dar fac un singur lucru: dau uitării cele din urma mea și tind la cele dinainte; cu ochii la țintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus în Cristos Isus”. El a reușit: a dat uitării trecutul său și a privit doar spre Cristos, spre răsplata vieții veșnice. Asemenea lui mulți oameni sfinți au ajuns la scopul vieții lor: întâlnirea cu Cristos. Mulți, printre care și sfântul Alois, și-au însușit aceste cuvinte și le-au trăit: „toate, care mai înainte erau pentru mine câștiguri, acum le socotesc că sunt ca o pierdere față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am renunțat la toate și le consider drept gunoaie, pentru ca să-l pot câștiga pe Cristos” (cfr. Fil 3,8-14).
Oare cum este să faci din Dumnezeu binele suprem după care să suspini ziua și noaptea? Să nu vrei să știi altceva decât pe Cristos. Să nu te intereseze altceva decât Împărăția cerurilor. Să fii acel negustor care a găsit un mărgăritar de mare preț și pentru el a renunțat la tot, a vândut totul și l-a cumpărat. De unde se poate primi harul pentru o astfel de viață dedicată în întregime lui Dumnezeu? Aceasta se întâmplă doar în viața celui care se lasă „cucerit de Cristos”, fascinat de prezența sa.
Cu siguranță am simțit și noi cum de multe ori Cristos, prin cuvântul său, prin oamenii din jurul nostru, prin lucrările sale minunate înfăptuite pentru noi, a încercat să ne cucerească, să pună stăpânire pe inima sa. De atâtea ori am simțit cât de minunată este Împărăția lui Dumnezeu și totuși, încă nu am avut curajul să renunțăm la tot pentru a câștiga cea mai mare comoară. Sunt încă multe realități care ne țin ancorați în această lume. Pentru aceasta astăzi trebuie să ne însușim rugăciunea Bisericii: „Dumnezeule, izvorul tuturor darurilor cerești, care ai unit, în sfântul Alois de Gonzaga, o minunată nevinovăție, cu viața de pocăință, prin meritele și mijlocirea lui, dăruiește-ne harul, ca noi, cei care nu l-am urmat în nevinovăție, să-l imităm cel puțin în pocăință”. Prin mijlocirea sfântului Alois poate vom ajunge și noi la ziua în care vom spune: „Tu, Doamne, ești partea mea de moștenire”, tu, Doamne, ești tot ceea ce contează pentru mine.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus mulţimilor: 44 „Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără”.
Cuvântul Domnului