Biserica fără Cristos nu ar fi altceva decât un continuu cortegiu funebru. Fără Cristos nu ar fi altceva decât o mamă care-și plânge neputincioasă fiii morți, răniți, bolnavi, flămânzi… Doar cu Cristos Biserica este vie, strălucitoare, plină de speranță. Întocmai ca viața omului! Diferența o face prezența lui Dumnezeu. Și nu orice fel de Dumnezeu, ci unul plin de compasiune, unul care știe să spună: „Nu plânge!”. Dar în același timp unul care are puterea să spună: „Tinere, scoală-te!”. 

Diferența o face prezența lui: și în Biserică, și în viața noastră. Și ca să înțelegem asta nu trebuie să privim în jur. E suficient să ne uităm la noi și la momentele vieții noastre, trecute sau prezente. Chiar nu vedem nici măcar o diferență între zilele cu Dumnezeu și zilele fără harul său, fără prezența sa?

El nu ne-a părăsit. Noi ne-am îndepărtat. El ne așteaptă. Ba mai mult, chiar acum trece pe lângă noi și ne spune: „Nu plânge! … Ridică-te”!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,11-17
În acel timp, Isus s-a dus într-o cetate numită Nain. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime. ¹² Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea. ¹³ Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” ¹⁴ Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!” ¹⁵ Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. ¹⁶ Pe toţi i-a cuprins teama şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. ¹⁷ Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.

Cuvântul Domnului