Dumnezeu nu este spectator la ceea ce ni se întâmplă, ci intervine pentru noi, lucrează zi de zi pentru binele nostru. Însuși Domnul ne-a asigurat: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez și eu!” (In 5,17). Câtă liniște îți învăluie inima, chiar și în mijlocul celor mai agitate furtuni, atunci când știi că însuși Dumnezeu intervine pentru tine.

Cât de hotărât intervine Cristos în apărarea ucenicilor săi, atunci când aceștia sunt luați la rost de farisei: „Fiul Omului este stăpânul sâmbetei” (Lc 6,5). Punct. Fariseii s-au adresat ucenicilor, însă răspunsul l-au primit de la Cristos, Domnul și învățătorul, iubitorul și apărătorul omului.

Fariseii de atunci și de astăzi poartă război împotriva celor care stau în jurul lui Cristos. Nu lipsesc nici astăzi cei care golesc legea de orice dreptate și iubire. Trăiesc și astăzi în jurul nostru oameni care în numele unui „adevăr relativ”, al unei dreptăți și libertăți golite de principii morale, atacă și condamnă oameni nevinovați, poartă războaie (pe care, fără nicio frică de Dumnezeu, le numesc „sfinte” sau „speciale”), distrug țări și culturi. Însă chiar și atunci când aceste lucruri se întâmplă în jurul nostru sau chiar cu viața noastră, să nu ne temem: același Cristos intervine pentru noi. Este același Cristos care face și astăzi inima noastră să cânte împreună cu psalmistul: „Dumnezeu este cel care mă ajută, Domnul este cel care susţine viaţa mea” (Ps 53,6).

Trebuie să avem totuși bine întipărit în minte că ajutorul Domnului nu ne scutește de propria responsabilitate pentru apărarea valorilor, propria responsabilitate pentru a construi o lume bazată pe iubire, dreptate, libertate și pace, o lume în care Cristos să fie recunoscut și primit ca fiind „calea, adevărul și viața” (In 14,6). Mai mult, nu suntem scutiți de a ne verifica și analiza sufletul în fiecare seară – printr-o sfântă și dreaptă cercetare a cugetului! – pentru a vedea dacă nu cumva tocmai noi am devenit „farisei”, oameni care îi atacă pe cei care stau în jurul lui Isus, pe cei care vor să fie asemenea cu Fiul Omului.

Să ne cercetăm cugetul și să ne liniștim sufletul. Dacă suntem de partea iubitorilor de Dumnezeu și a dreptății, însuși Cristos intervine pentru noi. Totodată vom simți nu doar grija pe care el ne-o poartă, ci și libertatea pe care o aduce în viața noastră atunci când mergem pe urmele lui, atunci când suntem discipolii săi. Dacă rămânem „întemeiaţi şi tari în credinţă şi neclintiţi în speranţa evangheliei pe care am auzit-o” (Col 1,23) vom trăi în libertatea pentru care ne-a eliberat Cristos și nu vom lua niciodată jugul sclaviei, jugul fariseismului (cf. Gal 5,1).

Să privim la Cristos. 
Să-l primim în sfânta Euharistie. 
Să-l ascultăm în sfânta Evanghelie. 
Să simțim toată iubirea care izvorăște din prezența sa 
și să ne simțim în siguranță,
iubiți și ocrotiți de „stăpânul sâmbetei”. 
Dumnezeu e iubire atotputernică!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,1-5
Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printre lanuri, iar discipolii lui rupeau spice şi, frecându-le în mâini, le mâncau. ² Însă unii dintre farisei au spus: „De ce faceţi ceea ce nu este permis sâmbăta?” ³Răspunzând, Isus le-a zis: „Nu aţi citit ce a făcut David când era flămând, el şi cei care erau cu el, ⁴când a intrat în casa lui Dumnezeu şi, luând pâinile punerii înainte, pe care nu era permis să le mănânce decât numai preoţii, a mâncat şi a dat şi celor ce erau cu el?” ⁵ Şi le-a spus: „Fiul Omului este stăpânul sâmbetei”.

Cuvântul Domnului