Arhiva pentru februarie 3rd, 2023

Nimănui nu-i face plăcere să primească povețe împotriva părerilor sale. Și totuși…

Dacă Dumnezeu ar fi ținta curată
a tuturor gândurilor și dorințelor noastre, 
nu ne-am frământa atâta
când părerile noastre
întâmpină împotrivirea celorlalți.

Cartea I: îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul XIV

Să ne ferim să facem judecăți temerare

1. întoarce-ți privirea spre tine însuți și ferește-te să judeci faptele altora. Atunci când îi judecă pe ceilalți, omul se ostenește zadarnic, greșește des și lesne alunecă în păcat; în schimb, când se judecă pe sine și-și cercetează propriul cuget, fapta-i priește, aducându-i întotdeauna rod și folos. Ne dăm mereu cu părerea cu privire la acele lucruri care ne stau pe suflet, ceea ce face ca, orbiți de iubirea de noi înșine, să pierdem ușor din vedere dreapta judecată. Dacă Dumnezeu ar fi ținta curată a tuturor gândurilor și dorințelor noastre, nu ne-am frământa atâta când părerile noastre întâmpină împotrivirea celorlalți.

2. Dar iată că stă cuibărit în noi câte un lucru – alteori vine și altceva să ne dea ghes din afară – și ne pomenim, într-un fel sau altul, mânați care încotro de imbolduri. Mulți, de fapt, se caută într-ascuns pe sine în tot ceea ce fac, dar nu-și dau seama de asta. Pot chiar părea cu totul împăcați cu ei înșiși, atunci când, după voia și părerea lor, toate le merg strună; e de ajuns însă ca lucrurile să ia altă întorsătură decât cea dorită, și ei nu întârzie să intre în frământare și să se întristeze. Între prieteni și concetățeni, între oameni evlavioși și călugări, se nasc astfel, destul de des, neînțelegeri, dezbinări și sfadă.

3. Năravul care a prins rădăcini anevoie se dezvață și nimănui nu-i face plăcere să primească povețe împotriva părerilor sale. Dacă te vei bizui mai mult pe luminile minții și pe iscusințele tale decât pe virtutea supunerii lui Isus Cristos, cu greu, dacă totuși vreodată, vei ajunge cu adevărat luminat la suflet: Dumnezeu, într-adevăr, ne dorește cu desăvârșire supuși voinței sale și înălțați dincolo de toată priceperea și lumina minții omenești, prin focul arzător al dragostei sale.

Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: Respectul și iubirea trebuie să se extindă și asupra acelora care gândesc sau acționează diferit de noi în cele sociale, politice și chiar religioase; de altfel, cu cât mai multă umanitate și iubire vom aprofunda modul lor de a simți, cu atât mai ușor vom putea iniția un dialog cu ei… Singur Dumnezeu este Judecătorul și Cercetătorul inimilor: de aceea, el ne interzice să decidem asupra vinovăției interioare a cuiva (Gaudium et spes: Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană, nr. 28)

Să ne rugăm: Dăruiește-mi harul, Isuse, să uit sau să ignor complet tot ceea ce nu trebuie nici să cunosc, nici să observ, și astfel să trăiesc numai pentru tine, cu tine și în tine. Amin

Să reținem: Dacă Dumnezeu ar fi ținta curată a tuturor gândurilor și dorințelor noastre, nu ne-am frământa atâta când părerile noastre întâmpină împotrivirea celorlalți.

Să practicăm: Nu fi nesăbuit în a-i judeca pe alții, ca să nu fii judecat și tu în același mod.

Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:

CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului- AICI

Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii – AICI

Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte – AICI

Capitolul III: Să ne biruim pe noi înșine: ce anume te stânjenește și-ți aduce mai multe necazuri pe cap? – AICI

Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre – AICI

Capitolul V: La citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr! – AICI

Capitolul VI: Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea – AICI

Capitolul VII: Nu te socoti mai bun decât alții – AICI

Capitolul VIII: Nu-ți dezvălui inima oricărui om – AICI

Capitolul IX: Mai la adăpost este cel ce știe să primească sfaturi, decât cel care se încumetă să le dea – AICI

Capitolul X: Dacă are într-adevăr vreun rost să deschizi gura, fă ca vorbele tale să fie pline de miez și sufletește folositoare – AICI

Capitolul XI: (De ce) e greu să scăpăm de vicii? – AICI

Capitolul XII: Nu sunt fără rost împrejurările potrivnice – AICI

Capitolul XIII: Ispita scoate la iveală tocmai ceea ce suntem cu adevărat – AICI

VA URMA capitolul XV: Binefacerea purcede din iubire

Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI: 
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: 

0

Har, binecuvântare și salvare: mustrarea conștiinței (la timp)!

Doamne,
îndură-te de noi
și dăruiește-ne părere de rău
pentru păcatele săvârșite.
Ce mare har să ne mustre conștiința!
Ce binecuvântare
să ne căim la timp
de răul făcut!
Uneori e prea târziu.

(cf. Mc 6,14-29)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,14-29
În acel timp, regele Irod a auzit de Isus, căci numele lui devenise cunoscut şi se spunea: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi şi de aceea puterea minunilor lucrează în el”. 15 Alţii însă spuneau: „Este Ilie”, iar alţii spuneau: „Este un profet ca unul dintre profeţi”. 16 Auzind, Irod a zis: „Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”. 17 Căci însuşi Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan şi să-l lege în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip, pe care o luase în căsătorie. 18 Pentru că Ioan îi spusese lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o iei pe soţia fratelui tău”. 19 Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere. 21 A venit însă o zi prielnică atunci când Irod, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, a făcut un ospăţ pentru demnitarii săi, pentru ofiţeri şi cei mai de vază din Galileea. 22 Intrând, fiica Irodiadei a dansat şi a plăcut lui Irod şi comesenilor lui. Atunci, regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei şi îţi voi da!” 23 Şi i-a jurat: „Ceea ce îmi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din regatul meu”. 24 Atunci ea, ieşind, a spus mamei sale: „Ce să cer?” Aceasta i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25 Şi, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: „Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul”. 26 Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului şi a comesenilor, nu a voit s-o refuze. 27 Regele a trimis un executor şi i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare 28şi a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.

Cuvântul Domnului

0