Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Anul Familiei’ Category

Logodna: bărbatul „învață” femeia… și femeia „învață” bărbatul. Iubirea nu se improvizează!

Posted by Paxlaur pe 27/05/2015

LogodnaIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Continuând aceste cateheze despre familie, astăzi aş vrea să vorbesc despre logodnă. Logodna – se simte în cuvânt – are de-a face cu încrederea, confidenţa, credibilitatea. Confidenţă cu vocaţia pe care Dumnezeu o dăruieşte, deoarece căsătoria este înainte de toate descoperirea unei chemări a lui Dumnezeu. Desigur este un lucru frumos că astăzi tinerii pot alege să se căsătorească pe baza unei iubiri reciproce. Dar tocmai libertatea legăturii cere o conştientă armonie a deciziei, nu numai o simplă înţelegere a atracţiei sau a sentimentului, de un moment, de un timp scurt… cere un drum.

Logodna, cu alte cuvinte, este timpul în care cei doi sunt chemaţi să facă o muncă frumoasă asupra iubirii, o muncă părtaşă şi împărtăşită, care merge în profunzime. Adică se descoperă treptat reciproc, bărbatul „învaţă” femeia învăţând această femeie, logodnica sa; şi femeia „învaţă” bărbatul învăţând acest bărbat, logodnicul său. Să nu subevaluăm importanţa acestei învăţări: este o angajare frumoasă şi iubirea însăşi o cere, pentru că nu este numai o fericire nepăsătoare, o emoţie vrăjită… Relatarea biblică vorbeşte despre întreaga creaţie ca despre o frumoasă lucrare a iubirii lui Dumnezeu; cartea Genezei spune că „Dumnezeu a văzut ceea ce a făcut şi, iată, erau foarte bune” (Gen 1,31). Numai la sfârşit, Dumnezeu „s-a odihnit”. Din această imagine înţelegem că iubirea lui Dumnezeu, care a dat origine lumii, nu a fost o decizie improvizată. Nu! A fost o lucrare frumoasă. Iubirea lui Dumnezeu a creat condiţiile concrete ale unei alianţe irevocabile, solide, destinate să dureze.

Alianţa de iubire dintre bărbat şi femeie, alianţă pentru viaţă, nu se improvizează, nu se face de la o zi la alta. Nu există căsătorie express: trebuie lucrat asupra iubirii, trebuie mers. Alianţa iubirii bărbatului şi a femeii se învaţă şi se perfecţionează. Îmi permit să spun că este o alianţă artizanală. A face din două vieţi o singură viaţă, este aproape ca și o minune, o minune a libertăţii şi a inimii, încredinţată credinţei. Va trebui probabil să ne angajăm mai mult asupra acestui punct, deoarece „coordonatele noastre sentimentale” au ajuns un pic în învălmăşeală. Cine pretinde că vrea totul şi imediat, apoi cedează şi cu privire la tot – şi imediat – la prima dificultate (sau la prima ocazie). Nu există speranţă pentru încrederea şi fidelitatea dăruire de sine dacă prevalează obişnuinţa de a consuma iubirea ca pe un soi de „integrator” al bunăstării psihofizice. Iubirea nu este asta! Logodna concentrează voinţa să păstreze împreună ceva ce niciodată nu va trebui să fie cumpărat sau vândut, trădat sau abandonat, oricât de atrăgătoare poate să fie oferta. Dar şi Dumnezeu, când vorbeşte despre alianţa cu poporul său, o face uneori în termeni de logodnă. În cartea lui Ieremia, vorbind poporului care s-a îndepărtat de El, îi aminteşte când poporul era „logodnica” lui Dumnezeu şi spune aşa: „Îmi amintesc de tine, de gingăşia tinereţii tale, de iubirea de când erai logodită” (2,2). Şi Dumnezeu a parcurs acest drum de logodnă; apoi face şi o promisiune: „Te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire şi îndurare. Te voi logodi cu mine în fidelitate şi-i vei cunoaşte pe Domnul” (2,21-22). Este un drum lung cel pe care Domnul îl parcurge cu poporul său în Isus Cristos: se căsătoreşte în Isus cu Biserica. Poporul lui Dumnezeu este mireasa lui Isus. Dar cât drum! Şi voi italienii, în literatura voastră aveţi o capodoperă despre logodnă [Logodnicii]. Este necesar ca tinerii s-o cunoască, s-o citească; este o capodoperă în care se povesteşte istoria logodnicilor care au îndurat atâta durere, au parcurs un drum plin de atâtea dificultăţi până să ajungă la sfârşit, la căsătorie. Nu lăsaţi deoparte această capodoperă despre logodnă pe care literatura italiană vi l-a oferit chiar vouă. Mergeţi înainte, citiţi-o şi veţi vedea frumuseţea, suferinţa, dar şi fidelitatea logodnicilor.

Biserica, în înţelepciunea sa, păstrează distincţia între a fi logodnici şi a fi soţi – nu este acelaşi lucru – tocmai în vederea delicateţii şi profunzimii acestei verificări. Să fim atenţi să nu dispreţuim cu uşurătate această învăţătură înţeleaptă, care se hrăneşte şi din experienţa iubirii conjugale trăite în mod fericit. Simbolurile puternice ale trupului deţin cheile sufletului: nu putem trata legăturile trupului cu lejeritate, fără a deschide vreo rană durabilă în spirit (1Cor 6,15-20).

Desigur, cultura şi societatea de astăzi au devenit destul de indiferente faţă de delicateţea şi seriozitatea acestei treceri. Şi pe de altă parte, nu se poate spune că sunt generoase cu tinerii care au intenţia serioasă de a întemeia o familie şi de a aduce copii pe lume! Dimpotrivă, adesea pun mii de piedici, mentale şi practice. Logodna este un parcurs de viaţă care trebuie să se maturizeze ca rodul, este un drum de maturizare în iubire, până în momentul în care devine căsătorie.

Cursurile prematrimoniale sunt o exprimare specială a pregătirii. Şi noi vedem atâtea perechi, care eventual ajung la curs cam împotriva voinţei, „Dar preoţii aceştia ne obligă să facem un curs! Dar de ce? Noi ştim!”… şi merg împotriva voinţei. Dar după aceea sunt bucuroşi şi mulţumesc, pentru că de fapt au găsit acolo ocazia – adesea unica! – pentru a reflecta asupra experienţei lor în termeni nebanali. Da, multe perechi stau împreună atât timp, eventual şi în intimitate, uneori convieţuind, dar nu se cunosc cu adevărat. Pare straniu, dar experienţa demonstrează că este aşa. Pentru aceasta trebuie reevaluată logodna ca timp de cunoaştere reciprocă şi de împărtăşire a unui proiect. Drumul de pregătire la căsătorie trebuie proiectat în această perspectivă, folosindu-se şi mărturia simplă dar intensă a soţilor creştini. Şi punctând şi aici pe esenţial: Biblia, care trebuie redescoperită împreună, în manieră conştientă; rugăciunea, în dimensiunea sa liturgică, dar şi în acea „rugăciune familială”, care trebuie trăită în familie, sacramentele, viaţa sacramentală, Spovada – în care Domnul să locuiască în logodnici şi îi pregăteşte să se primească într-adevăr unul pe altul „cu harul lui Cristos”; şi fraternitatea cu săracii, cu nevoiaşii, care ne provoacă la sobrietate şi la împărtăşire. Logodnicii care se angajează în asta cresc amândoi şi toate acestea duc la pregătirea unei frumoase celebrări a Căsătoriei în mod diferit, nu lumesc ci în mod creştin! Să ne gândim la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le-am auzit când El vorbeşte poporului său precum logodnicul către logodnică: „Te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire şi îndurare. Te voi logodi cu mine în fidelitate şi-i vei cunoaşte pe Domnul” (Os 2,21-22). Fiecare pereche de logodnici să se gândească la asta şi să spună unul altuia: „Te voi logodi cu mine”. A aştepta acel moment; este un moment, este un parcurs care merge lent înainte, dar este un parcurs de maturizare. Etapele drumului nu trebuie să fie săltate. Maturizarea se face aşa, pas cu pas.

Timpul logodnei poate să devină cu adevărat un timp de iniţiere, la ce anume? La surpriză! La surpriza darurilor spirituale cu care Domnul, prin Biserică, îmbogăţeşte orizontul noii familii care se dispune să trăiască în binecuvântarea sa. Acum vă invit să rugăm (cerând mijlocirea) sfintei Familii din Nazare: Isus, Iosif şi Maria. Să ne rugăm pentru ca familia să parcurgă acest drum de pregătire; să ne rugăm pentru logodnici. S-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria cu toţii împreună, un Bucură-te Marie pentru toţi logodnicii, pentru ca să poată înţelege frumuseţea acestui drum spre Căsătorie. [Bucură-te Marie…]. Şi logodnicilor care sunt în piaţă: „Drum bun de logodnă!”.

Franciscus

Audienţa generală a papei Francisc de miercuri, 27 mai 2015

Familia – 16. Logodna

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in Anul Familiei, casatorie, Lecturi, Papa Francisc | Etichetat: , , , , , , , , | 2 Comments »

Lupta pentru viaţă

Posted by Paxlaur pe 20/01/2012

Internetul cu reţelele sale de socializare este un mijloc de a ne împărtăşi unii altora nenumărate idei şi întâmplări, bucurii sau necazuri, speranţe sau temeri etc.
Astăzi am primit un email cu acest titlu: „Dă mai departe dacă-ţi pasă de viaţa altora”. Era o poveste despre viaţă şi despre moarte, despre iubirea mamei şi datoria medicilor.
Este o poveste despre avort.

Avortul a deschis şi va deschide nenumărate discuţii şi controverse. Însă un lucru este clar (şi pentru ca să fie clar nu trebuie să fii creştin, ci doar om!): viaţa trebuie apărată, protejată. Şi mai ales trebuie să protejăm viaţa celor mici, slabi, bolnavi, bătrâni, neajutoraţi, singuri. Cine să-i apere dacă nu noi, cei care încă putem? îmi pasă de viaţa altora şi pentru aceasta dau mai departe povestea: „Mamă, lasă-mă să trăiesc!”

O femeie ingrijorata s-a dus la medicul ei si i-a spus:
“Doctore, am o problema serioasa si am nevoie disperata de ajutorul dumneavoastra! Copilul acesta, din braţele mele, nu are nici macar un an, iar eu sunt din nou insarcinata. Nu vreau sa am copii cu o varsta atat de apropiata.”

Medicul i-a spus : ”In regula, ce vreti sa fac?”

Ea a raspuns: “Vreau sa intrerupeti sarcina mea si ma bazez pe ajutorul dumneavoastra pentru aceasta.”

Medicul a stat pe ganduri cateva clipe, si apoi i-a raspuns femeii:
“Cred ca am o solutie mai buna la problema dumneavoastra. Si e mai putin periculoasa pentru sanatatea dumitale. Vedeti dumneavoastra, pentru a nu fi nevoita sa aveti grija de doi copii in acelasi timp, haideti sa il ucidem pe cel care-l tineti in brate. Asa va puteti si odihni o vreme inainte ca celalalt sa se nasca. Daca tot vom omori unul din ei, nu conteaza pe care. Nu exista nici un fel de risc pentru corpul dumneavoastra daca il alegeti pe cel din brate.”

Femeia .. oripilata…, a zis : “Nu, doctore, ce oribil ! E o crima sa omori un copil ! ”

“Sunt de acord,” zise medicul. “Dar pareati sa fiti de acord cu acest lucru, asa ca ma gandeam ca asta ar fi cea mai buna solutie.”
Medicul a zambit, stiind ca s-a facut inteles.
El a convins mama ca nu exista nici o diferenta intre a omori un copil care deja s-a nascut si unul care este inca in pantec.
Crima este aceeaşi!

Daca sunteti de acord, va rog dati mai departe acest mesaj.
Impreuna putem contribui la salvarea unor vieti pretioase.
Iubirea inseamna ca ma sacrific pentru binele unei alte persoane.
Avortul inseamna ca sacrific o alta persoana pentru binele meu.

Posted in Anul Familiei, Diverse, Predici si meditatii, Printre suferinţă şi suferinzi | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

Scrisoare către Moş Crăciun

Posted by Paxlaur pe 24/12/2011

E ajun de Crăciun si vă doresc tuturor o sărbătoare binecuvântată. Pruncul Isus să vină în casa şi în inima dumneavoastră şi să vă facă fericiţi!

 

Am ascultat ieri pe drum această poezie la Radio. Am căutat-o pe internet si am găsit-o şi vi-o împărtăşesc cu drag. Să ne unim în rugăciune pentru toţi cei care sunt singuri de Crăciun!

Scrisoare catre Mos Craciun

Mi-e dor de tine Mos Craciun, si fara sa mai stau pe ganduri
Ti-am scris si eu, ca si-alti copii, din inima cateva randuri
Nu vreau sa-ti cer vreo jucarie, nu vreau eroul favorit
Sunt alte lucruri Mos Craciun, care m-ar face fericit
Eu ti-am mai scris si alta data, dar esti batran, poate-ai uitat,
Ii vreau pe toti ai mei acasa, zambind in jurul unui brad
Copii mai mari ma mint in fata, ca nu exista Mos Craciun
Si ca parintii-aduc cadouri sub brad in noaptea de Ajun.
De-ar fi parintii Mos Craciun, atunci cei fara de parinti
N-ar mai primi nimic saracii, si-ar crede ca n-au fost cuminti.
Ce vina are un copil, atunci cand mama nu mai este
Sa-l ia in brate de Craciun, si sa-i citeasca o poveste?!
Orice ar spune altii, eu nu o sa ma-ndoiesc de tine
Astept cuminte sa citesti aceste randuri de la mine
Fiindc-am incredere ca tu esti un batran cinstit, umil,
Daca nu-n tine atunci in cine poate sa creada un copil?!
Daca Craciunul e momentul pentru a fi mai cald, mai bun,
Te rog fi bun Mosule draga, si-adu-mi parintii de Craciun!

Posted in Anul Familiei, Lecturi, Poezie | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

Un Advent trăit pentru altul

Posted by Paxlaur pe 03/12/2010

Predică în prima duminică din Advent, 28 noiembrie 2010
(Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină – Iaşi, ora 18:00)

CUVÂNTUL DOMNULUI

LECTURA I

Domnul cheamă toate popoarele la pacea veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu.

Citire din cartea profetului Isaia 2,1-5

1 Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amos, cu privire la Iuda şi Ierusalim. 2 În zilele care vor veni, muntele casei Domnului va fi înălţat peste vârfurile munţilor şi se va ridica deasupra dealurilor. Toate popoarele se vor îndrepta într-acolo. 3 Multe popoare vor veni şi vor zice: „Veniţi să ne suim pe muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el să ne înveţe căile sale şi să umblăm pe cărările sale”. Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim. 4 El va judeca neamurile şi va da legile sale multor popoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai pregăti pentru războaie; îşi vor transforma săbiile în fiare de plug şi suliţele în seceri. 5 Voi, cei din casa lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 121,1-2.4-5.6-7.8-9 (R.: cf. 1)

R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.

1 M-am bucurat când mi s-a spus:

„Vom merge în casa Domnului”.

2 Iată, picioarele noastre păşesc

prin porţile tale, Ierusalime. R.

4 Acolo urcă seminţiile, seminţiile Domnului,

ca, după Legea lui Israel, să laude numele Domnului.

5 Acolo sunt scaunele de judecată,

tronurile casei lui David. R.

6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului.

Pace celor care te iubesc.

7 Pacea să locuiască între zidurile tale

şi liniştea în casele tale. R.

8 De dragul fraţilor şi prietenilor mei,

spune: „Pace ţie!”

9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru

mă rog pentru fericirea ta! R.

LECTURA A II-A

Aproape este mântuirea noastră.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 13,11-14

11 Fraţilor, ştiţi în ce timp ne găsim; acum este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am primit credinţa. 12 Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm, aşadar, faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13 Să umblăm cuviincios ca ziua: nu în chefuri şi beţii, nu în desfrânări şi fapte de ruşine, nu în ceartă şi în invidie, 14 ci îmbrăcându-vă în Domnul Isus Cristos, şi nu vă îngrijiţi de trup întru poftele lui.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Ps 84,8

(Aleluia) Arată-ne, Doamne, îndurarea ta

şi dă-ne mântuirea ta. (Aleluia)

EVANGHELIA

Vegheaţi, ca să fiţi gata.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 24,37-44

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 37 „Precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 38 Căci precum în zilele de dinaintea potopului oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie, 39 şi nu au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 40 Atunci, din doi oameni care vor fi pe câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; 41 din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. 42 Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în care zi va veni Domnul vostru. 43 Dar aceasta să o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei în care ceas va veni hoţul, ar veghea negreşit şi n-ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu gândiţi”.

Cuvântul Domnului

PREDICA

La 11 septembrie 2001 un act de terorism şoca întreaga lume şi imagini cutremurătoare făceau ocolul pământului. În momentul în care cele două turnuri se prăbuşeau, toţi cei care se aflau în zonă se îndepărtau fugind. Toţi alergau. Se îndepărtau pentru a se salva. Însă, în mod surprinzător, se puteau vedea unii care mergeau spre turnuri. Mergeau împotriva curentului. Alergau şi strigau către ceilalţi: „Run for your life!” – Fugi pentru viaţa ta! Salvează-te”. Erau poliţişti şi pompieri cu simţul datoriei. Mergeau să-i salveze pe alţii cu riscul de a-şi pierde propria viaţă. Strigătul lor e impresionant: fugi pentru viaţa ta. Salvează-te! Nu-i cunoşteau pe cei ce îi salvau, nu se ştie dacă cei salvaţi le-au mulţumit vreodată, dacă s-au interesat de salvatorii lor dacă mai trăiesc. Nu ştim. Dar exemplul lor e edificator pentru noi: să ai curajul să mergi spre celălalt care e în pericol să moară (sufleteşte) şi să-i strigi: fugi pentru viaţa ta. Trezeşte-te! Ridică-te! Este întocmai ca strigătul apostolului Paul din lectura de astăzi: „Fraţilor, ştiţi în ce timp ne găsim; acum este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am primit credinţa. 12 Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape” (Rom 13,11-12).

Atunci când se urmăreşte un obiectiv se alege şi o deviză, un moto. De exemplu, pentru anul familiei pe care-l începem în această duminică s-a ales: Familie, devino ceea ce eşti! Sau în campaniile electorale şi în reclamele din mass-media întâlnim zeci de pasaje scurte care vor să reliefeze esenţialul şi să ne fascineze. Acest adevent are şi el un obiectiv: naşterea lui Cristos în viaţa noastră şi în familia noastră. Şi dacă e să alegem şi noi un moto, el să fie: un Advent trăit pentru altul.

Mai exact pentru cine? Altul, poate fi Altul scris cu a mare, adică pentru Dumnezeu: să fie acest adevent un timp oferit lui Dumnezeu.

Altul poate fi cineva de lângă tine, din viaţa ta de acasă, de la serviciu sau de la şcoală. Cineva întâlnit întâmplător, poate chiar pentru prima şi ultima oară.

Altul poate să însemne familia: un Advent trăit pentru familie – să-i strigi soţului, soţiei, copilului, părinţilor: fugi pentru viaţa ta, trezeşte-te, ridică-te!

Mereu există un altul. Iar dacă cineva nu are un altul pentru care să trăiască, Adventul e timpul potrivit pentru a-şi găsi un altul. E inexplicabil şi trist şi împovărător să mergi singur spre Crăciun. Nu, nu se poate.

De aceea, o primă temă pentru acasă în acest adevent este să găsim pe cineva pentru care să trăim – să ne găsim altul –, după exemplul lui Cristos care a trăit şi a murit pentru noi, care suntem altul său.

Acum vă invit să ne întrebăm, să descoperim şi să ne hotărâm: pentru cine trăiesc acest Advent? Pe cine vreau să ajut să se trezească? Pe cine salvez?

Ca să poţi trăi pentru altul sau să-l poţi trezi pe altul, trebuie ca mai întâi noi să fim treji şi pe propriile picioare: un orb nu duce alt orb! Niciodată.

De aceea trebuie să începem cu propria purificare, cu propria trezire. Şi aici cred că avem fiecare nevoie de ajutor ca să ne dăm seama cât de adormiţi suntem.

Şi privim la Maria! Maria prezentă în aceste zile în mijlocul nostru prin Icoana de la Cacica. Maria e persoana care nu te lasă să te simţi confortabil cu păcatul tău. Te provoacă la purificare întocmai ca o oglindă. Dacă te uiţi într-o oglindă curată şi eşti pătat pe faţă, imediat duci mâna să îndepărtezi pata. Însă dacă oglinda e murdară, nici nu se observă impuritatea! Maria e cea mai clară oglindă: privind atent în ea descoperim orice pată. Iar când priveşti la Maria şi te vezi păcătos, îţi vine să acţionezi, să faci ceva: nu poţi rămâne aşa, îţi dai seama că nu îţi stă bine. Şi ce faci? Rămâi acolo? Rămâi aşa uimindu-te cât de murdar eşti? Sau te ridici să te speli, să te cureţi?

Şi vine a doua temă: spovada, purificarea. Da, aceasta este tema Adventului! Numai aşa se îndeplineşte scopul acestui timp: Cristos se naşte doar în sufletele curate.

Maria ne ajută. De asta ne atrage la ea, ca să ne convingă să-l primim pe Cristos. Să îndrăznim să mergem mai departe spre Cristos. Cine se opreşte la Maria, nu face rău, dar e insuficient. De la Maria se merge spre Dumnezeu. Neapărat. Nu trebuie să ne oprim.

Facem un exerciţiu de memorie: tuturor ne place cafeaua sau ne-a plăcut, dacă acum datorită vârstei sau a sănătăţii nu o mai putem savura. Să ne amintim cea mai bună cafea pe care am băut-o! Cea mai bună! Ei bine, gustul lui Dumnezeu la care ne conduce Maria e de o mie de ori… de zeci de mii, sute de mii mai bun. Infinit mai bun.

Spun de cafea pentru că prin instituţii publice – spitale, gări, aeroporturi etc., sunt tonomate de cafea. Dacă vrem să bem o cafea bună trebuie să băgăm două fise, monede. Dacă punem numai una, nu-i problemă, nu stricăm aparatul, nu ne facem rău nici nouă, dar nici nu bem cafea, cel mult simţim o adiere de aromă de la cel care a luat înaintea noastră. Neapărat două fise. Una nu e rău, dar e insuficient!

Dacă vii la Maria şi nu ajungi şi la Cristos, şi la Împărtăşanie, e ca şi cum ai fi pus doar o monedă. Insuficient! Ca la aparat!

Şi mai practic şi mai clar spus pentru cei care suntem acum în biserică, există un traseu: ieşim din bancă, venim în faţa Sfintei Fecioare, o privim, ne rugăm, ne cercetăm, ne uităm spre confesional, vedem că e preot acolo, mergem şi ne spovedim, apoi venim şi ne împărtăşim şi obţinem gustul deplin al Domnului. Misiune îndeplinită! Totul e cât se poate de practic: Te gândeşti, faci cercetarea cugetului, te ridici şi mergi şi te spovedeşti, apoi vii şi te împărtăşeşti, apoi ieşi fericit din biserică, dispus să trăieşti mai mult pentru alţii! Pentru aceasta e Maria aici, în mijlocul nostru: să ne trezească!

Că sfânta Maria nu ne atrage pentru sine, ci pentru Cristos, se vede foarte bine din cântarea ei, Magnificat: vorbeşte numai şi numai despre el şi despre faptele sale măreţe, deloc despre ea! Să ascultăm:

Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul

47 şi duhul meu se bucură în Dumnezeu,Mântuitorul meu,

48 pentru că el a privit umilinţa slujitoarei sale;

iată că de acum toate generaţiile mă vor numi fericită,

49 pentru că Cel Puternic mi-a făcut lucruri mari:

sfânt este numele lui.

50 Îndurarea lui faţă de cei ce se tem de el este din generaţie în generaţie.

51 Şi-a arătat puterea braţului său:

i-a risipit pe cei mândri cu planurile inimii lor;

i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei umili;

53 i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi,

iar pe cei bogaţi i-a trimis cu mâinile goale;

54 a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa,

55 după cum a promis părinţilor noştri,

lui Abraham şi urmaşilor lui pentru totdeauna”.

Mereu spre Dumnezeu şi totul pentru Dumnezeu!

Spuneam două teme: să găsim pe cineva pentru care să trăim acest adevent , să-l trezim, şi a doua să ne purificăm sau să ne ridicăm pe noi înşine.

Cei care se roagă Liturgia Orelor, la sfârşitul lor, zilnic, printre alte antifone, se înalţă către Maria această invocare:

„Maică binecuvântată a răscumpărătorului,

Poarta cerului pururi deschisă, Steaua mării,

Vino în ajutorul poporului ce cade şi vrea să se ridice,

Tu care ai născut spre uimirea făpturii, pe cel Preasfânt ce ţi-e Părinte”

Noi suntem poporul acesta căzut ce vrea să se ridice. Să-i arătăm astăzi că ne dorim această ridicare, purificare, apropiere de Domnul.

Să se vadă. Asta să se vadă că vrem să găsim atunci când ne apropiem de icoana Mamei noastre cereşti. Asta să căutăm: purificare pentru a ajunge la Domnul. Nu vrăji! Nu senzaţionalul!

Iubiţi credincioşi, în mod oficial anunţăm că icoana nu face vrăji. Şi să fim clari minunea e diferită de vrajă. Faptul că venim aici şi spunea o rugăciune în prezenţa icoanei Maicii Domnului nu înseamnă că de acum gata, suntem ocrotiţi, fericiţi şi toate ne merg bine.

Nu, şi mă explic, pentru că văd că aţi devenit curioşi.

Un foarte bun prieten, proaspăt conducător auto în 2004, a mers în acelaşi an în pelerinaj la Cacica. La întoarcere, într-o curbă, a scăpat puţin maşina de sub control. Lipsa de experienţă în ale şofatului a făcut ca maşina să se oprească într-un stâlp, care, spre marea lui mirare, susţinea un gărduţ ce înconjura o grotă a Sfintei Fecioare Maria. Nu-şi credea ochilor când s-a dat jos din maşină şi a văzut că tocmai acolo, sub privirea Maicii Domnului pe care o invocase ca ocrotitoare la Cacica, i s-a întâmplat să facă acel accident. Era şocat. Nedumerit privea când la maşina puţin avariată când la statuia Mariei din grotă. Ar fi vrut să se ia un pic la ceartă cu Maria şi să o întrebe cum de a îngăduit aceasta, cum de nu l-a protejat. Dar se adunase deja lume în jurul lui, lumea veşnic curioasă, şi s-a abţinut de la orice strigăt sau răbufnire. Însă mare i-a fost uimirea când un bătrânel din mulţime i-a spus: „Ehe, tinere. Ai avut noroc. Ai scăpat ieftin. Dacă ai ştii tu câţi şi-au pierdut viaţa în curba asta. Da, să ştii, chiar ai avut noroc”. Abia atunci, îmi spunea el, mi-am dat seama ce înseamnă Maria şi ocrotirea ei: nu înseamnă că nu mi se va mai întâmpla nimic rău, ci înseamnă că nu mi se va întâmpla răul cel mai mare; Maria înseamnă că în încercări îmi va da putere, că-mi va fi sprijin în suferinţă. Maria nu ne asigură că nu vom mai avea probleme, încercări, suferinţe, ci ne asigură că ne va salva viaţa veşnică, şi ne va mângâia, întări şi încuraja în toate dificultăţile vieţii.

Acestea sunt temele cu care pornim la drum: să găsim pe cineva pe care să-l trezim sau să-l susţinem în acest Advent şi să începem această căutare prin propria purificare.

Şi pentru că e început de an Liturgic, an dedicat familiei şi căsătoriei, este bine să ne facem urări, aşa cum obişnuim la început de an. Iar urarea mea este cea de la psalmul responsorial: Pacea să locuiască în inimile noastre şi liniştea în casele şi familiile noastre.

Lăudat să fie Isus Cristos!

Posted in Anul Familiei, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Programul celebrărilor din Catedrala din Iaşi cu ocazia prezenţei icoanei Maicii Domnului de la Cacica (28 noiembrie – 5 decembrie)

Posted by Paxlaur pe 28/11/2010

Aşa cum am mai anunţat, în perioada 28 noiembrie – 5 decembrie ne bucurăm de prezenţa Icoanei Maicii Domnlui de la Cacica, o icoană spre care am mers cu miile în pelerinaj la sanctuarul Marian din Cacica. Maica Domnului ne întoarce vizita şi vine în mijlocul nostru pentru a primi intenţiile şi rugăciunile noastre şi pentru a le purta spre bunul Dumnezeu.

Mama noastră vine şi rămâne cu noi în acest nou an Liturgic dedicat familiei şi sacramentului căsătoriei, an pe care-l începem astăzi. Ea ne însoţeşte în rugăciunile pe care le facem pentru familii noastre.

Sfânta Fecioară ne aşteaptă pe toţi în această săptămână, iar dacă nu mai avem ce să-i cerem şi nu ne mai motivează nicio speranţă, să venim să-i mulţumim pentru cele ce le-am primit de la Dumnezeu până acum.

În această săptămână, pentru a onora prezenţa Icoanei Maicii Domnului de la Cacica, vor fi mai multe celebrări în Catedrala din Iaşi, după cum urmează:

 

 

Duminică, 28 noiembrie

Responsabil: Pr. Vasile Petrişor

11.00:  Liturghie pontificală de deschidere a pelerinajului

14.00:  Rozariul complet cu 20 de mistere

16.00:  Sf. Liturghie a tinerilor

17.00:  Oră mariană pregătită de tineri

18.00:  Sf. Liturghie

19.00 – 21.00:  Rozariul complet cu 20 de mistere

 

Luni, 29 noiembrie: Ziua Parohiei „Sf. Tereza”

Responsabil: Pr. Petru Sescu

10.00 – 12.00: Rozariul complet cu 20 de mistere

17.00:  Oră de rugăciune mariană

18.00:  Sf. Liturghie (Cor: Sf. Tereza)

 

Marţi, 30 noiembrie: Ziua Parohiei „Sf. Anton”

Responsabil: Pr. Alois Farţade

10.00 – 12.00: Rozariul complet cu 20 de mistere

17.00:  Oră de rugăciune mariană

18.00:  Sf. Liturghie (Cor: Sf. Anton)

 

Miercuri, 1 decembrie: Ziua parohiilor Tomeşti, Dancu şi Valea Lupului

Responsabil: Pr. Pavel Chelaru

10.00 – 12.00: Rozariul complet cu 20 de mistere

17.00 – Oră de rugăciune mariană (organizată de Asociaţia AMIM)

18.00:  Sf. Liturghie (Cor: Tomeşti)

 

Joi, 2 decembrie: : Ziua Catedralei

Responsabil: Pr. Iosif Dorcu

10.00 – 12.00: Rozariul complet cu 20 de mistere

17.00:  Recital AVE MARIA (trei coruri ale tinerilor de la Catedrală, Parohia Sf. Anton şi Parohia Sf. Tereza)

18.00:  Sf. Liturghie Solemnă (Cor: Corul Mare al Catedralei)

 

Vineri, 3 decembrie: Ziua persoanelor consacrate

Responsabil: Pr. Valeriano Giacomelli

10.00 – 12.00 Rozariul complet cu 20 de mistere

16.30:  Oră de rugăciune mariană

17.30: Adoraţie

18.00:  Sf. Liturghie (Cor: Surorile Fiicele Sf. Fecioare Maria a Providenţei)

19.00 – 23:  Seară de veghe mariană, organizată de diferite grupuri

 

Sâmbătă, 4 decembrie Ziua Seminarului

Responsabil: Pr. Cristinel Fodor

10.00 – 12.00: Rozariul complet cu 20 de mistere

15.00: Moment de rugăciune marian condus de copiii de la Parohia Adormirea Maicii Domnului, Iaşi

17. 00 – Oră de rugăciune mariană organizată de seminarişti

18.00:  Sf. Liturghie (Cor: Seminarişti)

19.00: Procesiune cu icoana Maicii Domnului

 

Clarificări:

–  Fiecare responsabil al zilei va numi un predicator pentru liturghia de seară. Va fi o predică în care se va sublinia Misterul Mariei în familie;

–  Rozariul de 20 de mistere poate fi recitat de diferite grupuri, câte cinci mistere fiecare;

–  În ziua rezervată, fiecare parohie sau grup poate veni cu alte iniţiative;

–  La procesiune de sâmbătă seara sunt invitaţi: Seminarul, toate casele religioase şi toţi credincioşii din Iaşi şi din împrejurimi;

–  În afara timpului Sf. Liturghii şi a Rozariului, credincioşii pot trece prin faţa Icoanei;

 

ATENŢIE:

Vom transmite în direct la Radio Maria următoarele momente:

Marţi 30.11 – ora 17,00, ora de rugăciune + ora 18,00, sfânta Liturghie;
Miercuri 1.12 – ora 7,30, sfânta Liturghie de dimineaţă + ora 17,00, ora de rugăciune + ora 18,00, sfânta Liturghie;
Joi 2.12 – ora 17,00, ora de rugăciune + ora 18,00, sfânta Liturghie;
Vineri 3.12 – ora 16,30 ora de rugăciune + ora 17,30  adoraţia + ora 18,00 Liturghia + ora 19,00 Veghea mariană;
Sâmbătă 4.12 – ora 17,00, ora de rugăciune + ora 18,00, sfânta Liturghie.

Puteţi asculta on line AICI !!!

 

Posted in Anul Familiei, Diverse, E bine de ştiut, Radio Maria România, Sfânta Fecioară Maria | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: