Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Anul Familiei’ Category

Logodna: bărbatul „învață” femeia… și femeia „învață” bărbatul. Iubirea nu se improvizează!

Posted by Paxlaur pe 27/05/2015

LogodnaIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Continuând aceste cateheze despre familie, astăzi aş vrea să vorbesc despre logodnă. Logodna – se simte în cuvânt – are de-a face cu încrederea, confidenţa, credibilitatea. Confidenţă cu vocaţia pe care Dumnezeu o dăruieşte, deoarece căsătoria este înainte de toate descoperirea unei chemări a lui Dumnezeu. Desigur este un lucru frumos că astăzi tinerii pot alege să se căsătorească pe baza unei iubiri reciproce. Dar tocmai libertatea legăturii cere o conştientă armonie a deciziei, nu numai o simplă înţelegere a atracţiei sau a sentimentului, de un moment, de un timp scurt… cere un drum.

Logodna, cu alte cuvinte, este timpul în care cei doi sunt chemaţi să facă o muncă frumoasă asupra iubirii, o muncă părtaşă şi împărtăşită, care merge în profunzime. Adică se descoperă treptat reciproc, bărbatul „învaţă” femeia învăţând această femeie, logodnica sa; şi femeia „învaţă” bărbatul învăţând acest bărbat, logodnicul său. Să nu subevaluăm importanţa acestei învăţări: este o angajare frumoasă şi iubirea însăşi o cere, pentru că nu este numai o fericire nepăsătoare, o emoţie vrăjită… Relatarea biblică vorbeşte despre întreaga creaţie ca despre o frumoasă lucrare a iubirii lui Dumnezeu; cartea Genezei spune că „Dumnezeu a văzut ceea ce a făcut şi, iată, erau foarte bune” (Gen 1,31). Numai la sfârşit, Dumnezeu „s-a odihnit”. Din această imagine înţelegem că iubirea lui Dumnezeu, care a dat origine lumii, nu a fost o decizie improvizată. Nu! A fost o lucrare frumoasă. Iubirea lui Dumnezeu a creat condiţiile concrete ale unei alianţe irevocabile, solide, destinate să dureze.

Alianţa de iubire dintre bărbat şi femeie, alianţă pentru viaţă, nu se improvizează, nu se face de la o zi la alta. Nu există căsătorie express: trebuie lucrat asupra iubirii, trebuie mers. Alianţa iubirii bărbatului şi a femeii se învaţă şi se perfecţionează. Îmi permit să spun că este o alianţă artizanală. A face din două vieţi o singură viaţă, este aproape ca și o minune, o minune a libertăţii şi a inimii, încredinţată credinţei. Va trebui probabil să ne angajăm mai mult asupra acestui punct, deoarece „coordonatele noastre sentimentale” au ajuns un pic în învălmăşeală. Cine pretinde că vrea totul şi imediat, apoi cedează şi cu privire la tot – şi imediat – la prima dificultate (sau la prima ocazie). Nu există speranţă pentru încrederea şi fidelitatea dăruire de sine dacă prevalează obişnuinţa de a consuma iubirea ca pe un soi de „integrator” al bunăstării psihofizice. Iubirea nu este asta! Logodna concentrează voinţa să păstreze împreună ceva ce niciodată nu va trebui să fie cumpărat sau vândut, trădat sau abandonat, oricât de atrăgătoare poate să fie oferta. Dar şi Dumnezeu, când vorbeşte despre alianţa cu poporul său, o face uneori în termeni de logodnă. În cartea lui Ieremia, vorbind poporului care s-a îndepărtat de El, îi aminteşte când poporul era „logodnica” lui Dumnezeu şi spune aşa: „Îmi amintesc de tine, de gingăşia tinereţii tale, de iubirea de când erai logodită” (2,2). Şi Dumnezeu a parcurs acest drum de logodnă; apoi face şi o promisiune: „Te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire şi îndurare. Te voi logodi cu mine în fidelitate şi-i vei cunoaşte pe Domnul” (2,21-22). Este un drum lung cel pe care Domnul îl parcurge cu poporul său în Isus Cristos: se căsătoreşte în Isus cu Biserica. Poporul lui Dumnezeu este mireasa lui Isus. Dar cât drum! Şi voi italienii, în literatura voastră aveţi o capodoperă despre logodnă [Logodnicii]. Este necesar ca tinerii s-o cunoască, s-o citească; este o capodoperă în care se povesteşte istoria logodnicilor care au îndurat atâta durere, au parcurs un drum plin de atâtea dificultăţi până să ajungă la sfârşit, la căsătorie. Nu lăsaţi deoparte această capodoperă despre logodnă pe care literatura italiană vi l-a oferit chiar vouă. Mergeţi înainte, citiţi-o şi veţi vedea frumuseţea, suferinţa, dar şi fidelitatea logodnicilor.

Biserica, în înţelepciunea sa, păstrează distincţia între a fi logodnici şi a fi soţi – nu este acelaşi lucru – tocmai în vederea delicateţii şi profunzimii acestei verificări. Să fim atenţi să nu dispreţuim cu uşurătate această învăţătură înţeleaptă, care se hrăneşte şi din experienţa iubirii conjugale trăite în mod fericit. Simbolurile puternice ale trupului deţin cheile sufletului: nu putem trata legăturile trupului cu lejeritate, fără a deschide vreo rană durabilă în spirit (1Cor 6,15-20).

Desigur, cultura şi societatea de astăzi au devenit destul de indiferente faţă de delicateţea şi seriozitatea acestei treceri. Şi pe de altă parte, nu se poate spune că sunt generoase cu tinerii care au intenţia serioasă de a întemeia o familie şi de a aduce copii pe lume! Dimpotrivă, adesea pun mii de piedici, mentale şi practice. Logodna este un parcurs de viaţă care trebuie să se maturizeze ca rodul, este un drum de maturizare în iubire, până în momentul în care devine căsătorie.

Cursurile prematrimoniale sunt o exprimare specială a pregătirii. Şi noi vedem atâtea perechi, care eventual ajung la curs cam împotriva voinţei, „Dar preoţii aceştia ne obligă să facem un curs! Dar de ce? Noi ştim!”… şi merg împotriva voinţei. Dar după aceea sunt bucuroşi şi mulţumesc, pentru că de fapt au găsit acolo ocazia – adesea unica! – pentru a reflecta asupra experienţei lor în termeni nebanali. Da, multe perechi stau împreună atât timp, eventual şi în intimitate, uneori convieţuind, dar nu se cunosc cu adevărat. Pare straniu, dar experienţa demonstrează că este aşa. Pentru aceasta trebuie reevaluată logodna ca timp de cunoaştere reciprocă şi de împărtăşire a unui proiect. Drumul de pregătire la căsătorie trebuie proiectat în această perspectivă, folosindu-se şi mărturia simplă dar intensă a soţilor creştini. Şi punctând şi aici pe esenţial: Biblia, care trebuie redescoperită împreună, în manieră conştientă; rugăciunea, în dimensiunea sa liturgică, dar şi în acea „rugăciune familială”, care trebuie trăită în familie, sacramentele, viaţa sacramentală, Spovada – în care Domnul să locuiască în logodnici şi îi pregăteşte să se primească într-adevăr unul pe altul „cu harul lui Cristos”; şi fraternitatea cu săracii, cu nevoiaşii, care ne provoacă la sobrietate şi la împărtăşire. Logodnicii care se angajează în asta cresc amândoi şi toate acestea duc la pregătirea unei frumoase celebrări a Căsătoriei în mod diferit, nu lumesc ci în mod creştin! Să ne gândim la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le-am auzit când El vorbeşte poporului său precum logodnicul către logodnică: „Te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire şi îndurare. Te voi logodi cu mine în fidelitate şi-i vei cunoaşte pe Domnul” (Os 2,21-22). Fiecare pereche de logodnici să se gândească la asta şi să spună unul altuia: „Te voi logodi cu mine”. A aştepta acel moment; este un moment, este un parcurs care merge lent înainte, dar este un parcurs de maturizare. Etapele drumului nu trebuie să fie săltate. Maturizarea se face aşa, pas cu pas.

Timpul logodnei poate să devină cu adevărat un timp de iniţiere, la ce anume? La surpriză! La surpriza darurilor spirituale cu care Domnul, prin Biserică, îmbogăţeşte orizontul noii familii care se dispune să trăiască în binecuvântarea sa. Acum vă invit să rugăm (cerând mijlocirea) sfintei Familii din Nazare: Isus, Iosif şi Maria. Să ne rugăm pentru ca familia să parcurgă acest drum de pregătire; să ne rugăm pentru logodnici. S-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria cu toţii împreună, un Bucură-te Marie pentru toţi logodnicii, pentru ca să poată înţelege frumuseţea acestui drum spre Căsătorie. [Bucură-te Marie…]. Şi logodnicilor care sunt în piaţă: „Drum bun de logodnă!”.

Franciscus

Audienţa generală a papei Francisc de miercuri, 27 mai 2015

Familia – 16. Logodna

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in Anul Familiei, casatorie, Lecturi, Papa Francisc | Etichetat: , , , , , , , , | 2 Comments »

Lupta pentru viaţă

Posted by Paxlaur pe 20/01/2012

Internetul cu reţelele sale de socializare este un mijloc de a ne împărtăşi unii altora nenumărate idei şi întâmplări, bucurii sau necazuri, speranţe sau temeri etc.
Astăzi am primit un email cu acest titlu: „Dă mai departe dacă-ţi pasă de viaţa altora”. Era o poveste despre viaţă şi despre moarte, despre iubirea mamei şi datoria medicilor.
Este o poveste despre avort.

Avortul a deschis şi va deschide nenumărate discuţii şi controverse. Însă un lucru este clar (şi pentru ca să fie clar nu trebuie să fii creştin, ci doar om!): viaţa trebuie apărată, protejată. Şi mai ales trebuie să protejăm viaţa celor mici, slabi, bolnavi, bătrâni, neajutoraţi, singuri. Cine să-i apere dacă nu noi, cei care încă putem? îmi pasă de viaţa altora şi pentru aceasta dau mai departe povestea: „Mamă, lasă-mă să trăiesc!”

O femeie ingrijorata s-a dus la medicul ei si i-a spus:
“Doctore, am o problema serioasa si am nevoie disperata de ajutorul dumneavoastra! Copilul acesta, din braţele mele, nu are nici macar un an, iar eu sunt din nou insarcinata. Nu vreau sa am copii cu o varsta atat de apropiata.”

Medicul i-a spus : ”In regula, ce vreti sa fac?”

Ea a raspuns: “Vreau sa intrerupeti sarcina mea si ma bazez pe ajutorul dumneavoastra pentru aceasta.”

Medicul a stat pe ganduri cateva clipe, si apoi i-a raspuns femeii:
“Cred ca am o solutie mai buna la problema dumneavoastra. Si e mai putin periculoasa pentru sanatatea dumitale. Vedeti dumneavoastra, pentru a nu fi nevoita sa aveti grija de doi copii in acelasi timp, haideti sa il ucidem pe cel care-l tineti in brate. Asa va puteti si odihni o vreme inainte ca celalalt sa se nasca. Daca tot vom omori unul din ei, nu conteaza pe care. Nu exista nici un fel de risc pentru corpul dumneavoastra daca il alegeti pe cel din brate.”

Femeia .. oripilata…, a zis : “Nu, doctore, ce oribil ! E o crima sa omori un copil ! ”

“Sunt de acord,” zise medicul. “Dar pareati sa fiti de acord cu acest lucru, asa ca ma gandeam ca asta ar fi cea mai buna solutie.”
Medicul a zambit, stiind ca s-a facut inteles.
El a convins mama ca nu exista nici o diferenta intre a omori un copil care deja s-a nascut si unul care este inca in pantec.
Crima este aceeaşi!

Daca sunteti de acord, va rog dati mai departe acest mesaj.
Impreuna putem contribui la salvarea unor vieti pretioase.
Iubirea inseamna ca ma sacrific pentru binele unei alte persoane.
Avortul inseamna ca sacrific o alta persoana pentru binele meu.

Posted in Anul Familiei, Diverse, Predici si meditatii, Printre suferinţă şi suferinzi | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

Scrisoare către Moş Crăciun

Posted by Paxlaur pe 24/12/2011

E ajun de Crăciun si vă doresc tuturor o sărbătoare binecuvântată. Pruncul Isus să vină în casa şi în inima dumneavoastră şi să vă facă fericiţi!

 

Am ascultat ieri pe drum această poezie la Radio. Am căutat-o pe internet si am găsit-o şi vi-o împărtăşesc cu drag. Să ne unim în rugăciune pentru toţi cei care sunt singuri de Crăciun!

Scrisoare catre Mos Craciun

Mi-e dor de tine Mos Craciun, si fara sa mai stau pe ganduri
Ti-am scris si eu, ca si-alti copii, din inima cateva randuri
Nu vreau sa-ti cer vreo jucarie, nu vreau eroul favorit
Sunt alte lucruri Mos Craciun, care m-ar face fericit
Eu ti-am mai scris si alta data, dar esti batran, poate-ai uitat,
Ii vreau pe toti ai mei acasa, zambind in jurul unui brad
Copii mai mari ma mint in fata, ca nu exista Mos Craciun
Si ca parintii-aduc cadouri sub brad in noaptea de Ajun.
De-ar fi parintii Mos Craciun, atunci cei fara de parinti
N-ar mai primi nimic saracii, si-ar crede ca n-au fost cuminti.
Ce vina are un copil, atunci cand mama nu mai este
Sa-l ia in brate de Craciun, si sa-i citeasca o poveste?!
Orice ar spune altii, eu nu o sa ma-ndoiesc de tine
Astept cuminte sa citesti aceste randuri de la mine
Fiindc-am incredere ca tu esti un batran cinstit, umil,
Daca nu-n tine atunci in cine poate sa creada un copil?!
Daca Craciunul e momentul pentru a fi mai cald, mai bun,
Te rog fi bun Mosule draga, si-adu-mi parintii de Craciun!

Posted in Anul Familiei, Lecturi, Poezie | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: