Născut la 13 noiembrie 354 în Tagaste (astăzi Souk Ahras, în Algeria), sfântul Augustin a murit la 28 august 430 în Hippona (astăzi Annaba, în Algeria, la doar 70 de km distanță de Tagaste/Souk Ahras). Până în anul 718 (722?), trupul său a fost păstrat în Cagliari (Sardenia), după care a fost transferat la Pavia (Lombardia). Opera de artă care păstrează trupul său pentru ziua învierii este admirată de toți cei care vizitează bazilica „San Pietro in Ciel d’Oro”, din Pavia.

Arca di sant’Agostino – Pavia

Mai multe despre sfântul Augustin puteți citi AICI: Diverse texte despre viața sfântului Augustin

„O, veşnic adevăr şi adevărată iubire şi veşnicie iubită! Tu eşti Dumnezeul meu, după tine suspin zi şi noapte. Când te-am cunoscut pentru prima dată, m-ai înălţat către tine ca să văd că există ceva care trebuie să fie văzut, dar să văd de asemenea şi că nu eram încă în stare să-l văd. Ai orbit nevolnicele mele priviri cu strălucirea ta atât de puternică încât m-am cutremurat de iubire şi de înfricoşare. Am înţeles că mă aflam departe de tine, într-un ţinut al neasemănării, unde mi se părea că aud din înălţimi glasul tău…Căutam calea de a dobândi puterea de care aveam nevoie pentru a mă bucura de tine, dar nu o găseam

Târziu te-am iubit, frumuseţe, atât de veche şi totuşi atât de nouă, târziu te-am iubit! Căci iată, tu te aflai înăuntrul meu, iar eu în afara mea. Acolo, în afara mea, te căutam pe tine, şi în urâţenia mea mă năpusteam asupra lucrurilor frumoase pe care le-ai creat. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine! Şi mă ţineau departe de tine tocmai acele lucruri frumoase care nu ar fi existat dacă nu ar fi existat în tine. M-ai chemat, m-ai strigat şi ai sfâşiat cu ţipătul tău surzenia mea! Ai fulgerat, ai străluminat şi ai izgonit orbirea mea! Ai răspândit mireasma ta, ţi-am respirat suflarea, iar acum suspin după tine, ţi-am simţit gustul, iar acum mi-e sete şi mi-e foame de tine! M-ai atins şi ai aprins în mine dorinţa după pacea ta!” (Confesiuni, Cartea a Zecea, capitolul XXVII)