Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Calatorii si pelerinaje’ Category

Ierusalim! (Fotografii)

Posted by Paxlaur pe 27/09/2015

IerusalimAbia acum am înțeles:

atunci când mă uit la el mă văd pe mine.

Suntem ca doi frați gemeni: unul e oglinda celuilalt!

Pot spune că în această vară am simțit cel mai bine ce înseamnă „Ad Jesum per Mariam” – La Isus prin Maria. Mai întâi, în luna iulie, am vizitat sanctuarul marian din Knock (Irlanda). Apoi la începutul lunii august am participat la Festivalul Tinerilor de la Medjugorje, vizitând și micul Lourdes, sanctuarul de la Vepric. La 15 august, chiar dacă nu am putut participa la pelerinajul dicezan de la Cacica, m-am bucurat să sărbătoresc Adormirea Maicii Domnului alături de familie în cadrul comunității din Barați, un alt loc de cult dedicat sfintei Fecioare Maria (deși hramul bisericii este Coborârea Duhului Sfânt). După câteva zile petrecute în familie, am mers spre un alt loc marian, un sanctuar în toată puterea cuvântului: Fatima (Portugalia).

Așadar, lunile iulie și august au fost luni dedicate în mod special sfintei Fecioare Maria și locurilor în care i se aduce laudă lui Dumnezeu pentru „lucrările mari pe care le-a făcut privind la smerenia slujitoarea sale”, buna noastră mamă, Maria.

Însă luna septembrie, mai exact perioada 5-14, m-a purtat prin Maria la Isus și am ajuns în Țara Sfântă. De fapt, despre aceasta voiam să scriu astăzi. Prin harul Domnului și bunăvoința unor prieteni romani am ajuns pentru a doua oară în Țara Sfântă și am putut fi atins de pământul și aerul și apa și lumina care au umplut viața pământească a Mântuitorului. Au fost multe lucruri și locuri noi, frumoase.

Trebuie să spun că Galileea mi-a rămas și acum la inimă mai mult decât Ierusalimul. Prima dată eram nerăbdător să ajung la Ierusalim pentru că nu știam ce mă așteaptă acolo. Acum nu aș mai fi vrut să las liniștea lacului Genezaret și splendoarea muntelui Fericirilor. Mi-ar fi plăcut să rămânem acolo mereu, dar „trebuia să urcăm și la Ierusalim”.

Ca și data trecută și acum m-am întrebat: „Ce a găsit Dumnezeu frumos, bun în acest loc de l-a ales și îl iubește atât de mult”?! Ce poate fi frumos în acel haos, aglomerație, într-un loc înconjurat de un deșert?! Cum de a ales tocmai locul acesta atât de controversat și disputat între evrei, creștini și musulmani? Cum să iubești un loc în care și frații ajung să se teamă unii de alții?! Uneori spuneam în glumă: „Cu siguranță Dumnezeu era obosit după toată creația și după toate cele întâmplate cu Adam și Eva și apoi cu toți ceilalți până la Noe și a făcut această alegere într-un moment nepotrivit”. Doamne, iartă-mi păcatul și gândul rău! Eu o spuneam în glumă, nedumerit de ceea ce vedeam în jur. Nu înțelegeam amestecul de pace și război din acel loc. Nu înțelegeam învălmășeala dintre sacru și profan, dintre religii. Nu înțelegeam lipsa iubirii și preaplinul sentimentului de ură, dușmănie. Eu voiam un Ierusalim curat, liniștit, plin de pace și armonie, dar am găsit că tu ai ales un Ierusalim murdar, zbuciumat de patimi, de război, de dușmănii…

Însă Domnul s-a îndurat de mine și de zbuciumul meu și în tăcerea serii, de pe muntele măslinilor, privind spre Ierusalim, Domnul m-a ajutat să înțeleg de ce a ales și de ce iubește Ierusalimul. Domnul iubește Ierusalimul și l-a ales, ba chiar a murit „în” el și pentru el, tocmai pentru că Ierusalimul este imaginea perfectă a omului, a mea și a ta. Ierusalimul, cu toată agitația zilei și liniștea nopții, cu mizeria și curăția lui, cu pacea și războiul din el, redă ca o fotografie perfectă ceea ce este omul, ceea ce suntem noi. Doar noi și Ierusalimul putem fi atât de contradictorii, atât de diferiți de la o „clipă” la alta. Noi suntem pace și război, iubire și ură, iertare și dușmănie, mizerie și strălucire… Ierusalimul îi amintește Domnului de noi, iar noi îi amintim Domnului de Ierusalim.

De fapt, noi suntem noul Ierusalim, noul Templu. Noi suntem templul Duhului Sfânt iar Domnul vrea să locuiască în noi, să ne purifice. Suntem noi cei care nu ne lăsăm purificați, împăcați. Suntem noi cei care ne răzvrătim împotriva ordinei. Și așa cum Domnul a plâns asupra Ierusalimului, plânge astăzi asupra noastră:… Să ne lăsăm adunați de el, salvați de el, împăcați de el și cu el. Amin!

Deo gratias! Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci pentru tot binele pe care mi l-a făcut!

PS. Sper ca timpul să-mi îngâduie și să revin cu detalii despre trăirile din sanctuarele mariane și despre ceea ce a însemnat al doilea pelerinaj în Țara Sfântă, mai ales că de data aceasta am prins (sau am fost prinși de) furtuna de nisip (un eveniment destul de rar) și anul nou evreiesc, cu toată agitația și revolta de pe esplanada templului (revoltă și agitație care continuă și astăzi deși au trecut două săptămâni). A fost adrenalină maximă când am ieșit de acolo escortați de soldați, auzindu-se pe fundal împușcături, țipete, huiduieli, toate cu iz de gaz lacrimogen.  Dar despre asta într-o altă povestire!

Ierusalim

Gradina Maslinilor_pace

Zidul plangerii Zidul plangerii2

Furtuna de nisip Moscheea Al Aqsa Moscheea Al_Aqsa

Cartea cartilor

Isus Domnul si invatatorul ucenicilor_muntele fericirilor

Sâmbăta, 26 septembrie 2015 

Sâmbata din saptamâna a 25-a de peste an
Ss. Cosma si Damian, m. *; Ghedeon
Zah 2,5-9.14-15a; Ps Ier 31,10.11-12ab.13; Lc 9,43b-45

LECTURA I
Iată, eu vin şi locuiesc în mijlocul tău!
Citire din cartea profetului Zaharia 2,5-9.14-15a
Mi-am ridicat ochii şi m-am uitat şi, iată, era un om care avea în mână o funie de măsurat! 6 Eu am spus: „Unde mergi?” El mi-a zis: „Să măsor Ierusalimul, ca să văd care este lăţimea lui şi care este lungimea lui”. 7 Iată, îngerul care vorbea cu mine a ieşit şi un alt înger i-a ieşit în întâmpinare. 8 El i-a zis: „Fugi şi spune-i tânărului acestuia: «Ierusalimul va fi locuit precum cetăţile deschise datorită mulţimii de oameni şi de animale din mijlocul lui. 9 Iar eu voi fi pentru el – oracolul Domnului – ca un zid de foc de jur împrejur; voi fi gloria sa în mijlocul lui”. 14 Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci, iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău – oracolul Domnului.15a Se vor alipi multe neamuri de Domnul în ziua aceea şi vor fi poporul meu şi eu voi locui în mijlocul tău”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ier 31,10.11-12ab.13 (R.: cf. 10d)
R.: Domnul ne păzeşte aşa cum păstorul îşi păzeşte turma.

10 Ascultaţi, neamuri, cuvântul Domnului,
faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi:
„Cel care l-a împrăştiat pe Israel îl adună
şi îl păzeşte ca păstorul turma sa!” R.

11 Căci Domnul l-a eliberat pe Iacob,
l-a răscumpărat din mâna unuia mai puternic decât el.
12ab Ei vor veni şi vor cânta de bucurie pe înălţimile Sionului;
vor alerga spre bunătatea Domnului. R.

13 Atunci, fecioara se va veseli la joc, şi tinerii şi bătrânii împreună;
voi schimba jalea lor în veselie,
îi voi mângâia şi-i voi umple de bucurie în durerea lor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Discipolilor le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,43b-45
În timp ce toţi se mirau pentru toate câte le făcea, Isus le-a spus discipolilor săi: „Ascultaţi cu atenţie cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”. 45 Însă ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.

Cuvântul Domnului

Posted in Calatorii si pelerinaje, Imagini si fotografii, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Fotografii din lumea tăcerii şi a speranţei

Posted by Paxlaur pe 04/11/2013

Când am trecut prin Verano, pe lângă momentele de emoţie şi rugăciune, am reuşit să fac şi câteva fotografii. Este adevărat că nu sunt cele mai reuşite, dar cred că exprimă foarte bine starea mea de atunci. De fapt, starea generală a omului care trece printr-un cimitir: un pic de cenuşiu al tristeţii bruscat de o lumină a speranţei. Speranţa a învins tristeţea este şi mesajul statuii care tronează în mijlocul cimitirului: Domnul biruitorul suferinţei şi al morţii, Cristos Isus, speranţa noastră, a înviat. Aleluia!

NB. Prima poză e făcută într-o altă zi, acum două săptămâni. Dar nici lucrul acesta nu e întâmplător: lumina din prima poză, care e în afara cimitirului, e contrastantă cu lumina din interiorul cimitirului. Cu siguranţă aşa e realitatea: sunt două lumi diferite, iar poarta prin care trecem ca să intrăm la locul de odihnă al celor dragi, ne schimbă starea…ne întristează. Şi în speranţa cea mai neclintită este uneori o umbră de tristeţe.

1

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

 

Astăzi este necesar să ne gândim un pic la speranţă:
această speranţă care ne însoţeşte în viaţă.
Primii creştini reprezentau speranţa ca o ancoră,
ca şi cum viaţa ar fi fost ancora aruncată pe malul cerului
şi noi toţi îndreptându-ne spre acel mal, agăţaţi de funia ancorei.
Aceasta este o imagine frumoasă a speranţei:
a avea inima ancorată acolo unde sunt strămoşii noştri,
unde sunt sfinţii, unde este Isus, unde este Dumnezeu.
Aceasta este speranţa care nu dezamăgeşte;
astăzi şi mâine sunt zile de speranţă .
(Sfântul Părinte Papa Francisc – 1 noiembrie 2013)

Posted in Calatorii si pelerinaje, Imagini si fotografii | Etichetat: , , , , | 11 Comments »

Biserica e vie si tanara…si Dumnezeu nu a murit!

Posted by Paxlaur pe 02/08/2013

Sunt pentru prima data la festivalul tinerilor de la Medjugorje- Mladifest 2013, editia a 24. Ceea ce am gasit aici depaseste cu mult asteptarile si sperantele mele. „Impresionant” este cuvantul pe care nu mai contenesc sa il tot rostesc. Impresionant e numarul de tineri veniti din peste 60 de tari, de pe toate continentele. Impresionanta este si prezenta celor aproximativ 500 de preoti care ii insotesc pe tineri. Impresionante au fost rugaciunea, sfanta Liturghie, adoratia, rozariile. La adoratie, vazand multimea imensa de tineri stand in tacere, in genunchi, sau cantand atunci cand era cazul, am fost cuprins de cel mai puternic sentiment de speranta: Biserica si omenirea sunt pe maini bune. Acesti tineri vor da farmec viitorului, ii vor da culoare, valoare, credinta. Acesti tineri vor face lumea sa simta din nou ca Dumnezeu e viu, e activ, e prezent in viata si istoria omului.

Aseara, in tacerea noptii, in fata lui Cristos euharisticul ce ne privea si ne binecuvanta de pe altare, imi venea sa strig: Dumnezeu e viu, Dumnezeu traieste, Dumnezeu este aici. Biserica e vie si plina de speranta si vrea sa inunde fiecare suflet cu speranta si bucuria ei. Da, ca la Rio de Janeiro, ca la Lourdes, ca la Roma, ca in multe alte locuri si aici, la Medjugorje, se vede si se simte cel mai puternic acest adevar: Dumnezeu e viu si este prezent in viata omului. Si vrea sa fie si mai prezent.

Aseara ma gandeam la cei care striga sus si tare ca Domnul si Mantuitorul nostru e mort. Mi-ar fi placut sa fie aici, sa vina aici si apoi sa mai strige…daca vor mai putea.
Atmosfera de aseara si tot frumosul care se intampla aici la Medjugorje, la Festivalul tinerilor, mi-a amintit de nuvela lui Mircea Eliade: „O fotografie veche de 14 ani”, mi-a amintit de credinta de nezdruncinat a omului simplu, Dumitru.
Se povesteşte despre un român, numit Dumitru, că avea o soţie grav bolnavă. S-a întâmplat ca aceasta să fie vindecată în mod miraculos, de un pastor canadian, Martin. Acesta a vindecat-o de la distanţă, având în faţă doar fotografia ei. La patru ani după acest miracol, Dumitru îl caută din nou pe pastorul făcător de minuni pentru a-i mulţumi. Dar nu-l mai găseşte. Ba mai mult, află că era un escroc: nu avea nici o putere taumaturgică, între timp fusese şi condamnat la doi ani de închisoare, iar acum îşi câştiga existenţa lucrând într-un bar.
Dumitru merge în acel bar. Îl găseşte, îi mulţumeşte din nou şi îi aminteşte de minunea ce s-a petrecut în urmă cu 4 ani. Dar fostul pastor răbufneşte:
„Sunt un farsor, nu am făcut nicicând minuni, vindecarea soţiei dumitale e o simplă sugestie, de altfel am plătit pentru minciunile şi înşelătoriile mele cu doi ani de închisoare. Cât despre Dumnezeu, află că Dumnezeu nu există! Dumnezeu a murit… Lasă-mă, nu-mi aminti de trecut, pleacă.” Şi deoarece Dumitru tot stăruie şi-i arată fotografia şi-l copleşeşte cu mulţumiri şi-l slăveşte pe Dumnezeu, impostorul izbucneşte exasperat: „Dumnezeu s-a retras din lume, a dispărut. Pentru noi, oamenii, e ca şi mort. Putem spune, fără urmă de nelegiuire, că Dumnezeu a murit, pur şi simplu, pentru că nu ne mai e accesibil. S-a retras, s-a ascuns undeva…iar acel undeva nu face parte din lumea noastră… A murit!”…
Ştiţi cum a răspuns Dumitru, om simplu, acestei formulări a morţii lui Dumnezeu? Nu prin argumente teologice, nu tunând şi fulgerând,ci simplu de tot:
„Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin. Noroc şi sănătate. Dar degeaba încercaţi să mă speriaţi dumneavoastră cum că Dumnezeu ar trage să moară. Nu mă las eu aşa uşor păcălit de o glumă… Nu mă păcăliţi cu una cu două… Degeaba vă trudiţi dumneavoastră să mă duceţi în ispită”… Apoi îşi face semnul crucii şi spune „Doamne fereşte”… Credinţa simplă, dar fermă, îl face ca vorbirea despre moartea lui Dumnezeu să fie o năzdrăvănie a minţii, curată hulă şi divagaţie care nu poate fi întâmpinată mai eficace decât prin urări calmante, vorbe de exorcizare (ca Doamne fereşte!) şi facerea semnului Sfintei Cruci…
Da, Dumnezeu este viu, traieste si se bucura de fiecare inima tanara. Dumnezeu e viu si binecuvanteaza Biserica sa cu tinerete, cu speranta, cu tot ce este mai bun pentru omenire, pentru fiecare suflet. Domnul e viu, Biserica e vie si ii multumesc Domnului si sfintei fecioare Maria pentru harul si binecuvantarea acestor zile. Deo gratias. Ave Maria!
20130801_195147
20130802_071625
20130801_222818

Posted in Biserica, Calatorii si pelerinaje, Medjugorje | Etichetat: | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: