Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Duhul Sfant’ Category

Duhul Sfânt este puterea, lumina și speranța omului modern

Posted by Paxlaur pe 04/06/2017

Veni creator spiritusÎntr-una din predicile sale, părtinele Raniero Cantalamessa, spunea că noutatea cea mai mare de după Conciliu, în teologie şi în viaţa Bisericii, are un nume precis: Duhul Sfânt. De fapt, acțiunea Duhului Sfânt nu a fost niciodată ignorată în Biserică sau în documentele conciliare, însă prea puțin, până acum, s-a pus în lumină rolul central pe care Duhul Sfânt îl are în istoria omenirii și a Bisericii. Predicatorul Casei Pontificale a mărturisit: „Într-o conversaţie, în timpul în care eram împreună în Comisia Teologică Internaţională, îmi amintesc că părintele Yves Congar a folosit o imagine puternică în această privinţă; a vorbit despre un Duh Sfânt, răspândit pe aici şi pe acolo în texte, cum se face cu zahărul pe dulciuri care, însă, nu face parte din compoziţia aluatului” (cf. Raniero Cantalamessa, predica din 2 decembrie 2016).

Pentru noi cine este astăzi Duhul Sfânt? Cum cinstim prezența sa? Conștientizăm lucrarea sa în viața noastră?

Este și vina noastră că Duhul Sfânt este atât de puţin cunoscut, că este uitat, că este neglijat. Suntem vinovați dacă cei mici, copiii, nu ştiu cine este Duhul Sfânt!

La o oră de religie, într-o clasă cu 30 de elevi, răsună întrebarea: Cine este pentru voi Duhul Sfânt? Ce ştiţi despre el? „E un porumbel”, a spus unul repezindu-se! „Da, e porumbelul alb pe care mama mi l-a arătat într-un poster” (nici măcar nu ştia că posterele cu imagini sfinte se numesc icoane!). După diverse completări, în care o singură dată a fost menţionat Dumnezeu, un copil, care avea să devină seminarist şi apoi un preot sfânt, a spus: „Duhul Sfânt este cel care-i dă putere preotului să-l aducă pe Isus pe altar şi în inima noastră prin Sfânta Împărtăşanie şi cel care ne luminează pe noi ca să-l recunoaştem prezent sub chipul pâinii şi al vinului. Este puterea omului!”.

Noi ce știm despre Duhul Sfânt? Ce au învăţat cei din jurul nostru de la noi despre Duhul Sfânt? Că este un porumbel? Să ne gândim: când şi cui am vorbit ultima dată despre Duhul Sfânt? Când i-am cerut ultima dată ajutor şi înţelepciune?

Astăzi apostolul Paul ne amintește nouă, celor care ne numim creștini, celor care invocăm numele Domnului și așteptăm iertarea și pacea sa: „Nimeni nu poate să spună „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt” (1Cor 12,3). Nimeni! Avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt, de prezența sa care „reînnoieşte faţa pământului” și inima noastră!

Dacă vrem să simţim mai mult prezenţa şi ajutorul Duhului Sfânt, pe lângă faptul că trebuie să creştem în cunoaşterea lui şi să-i ajutăm şi pe alţii să-l cunoască, trebuie să fim asemenea ucenicilor Domnului: să ştim să stăm împreună (cf. Fap 2,1). În comuniune, adunați pentru rugăciune, vom simți prezența și roadele sale: iubirea, bucuria, pacea, încrederea, blândeţea.


Duhul Sfânt îi este necesar Bisericii și fiecărui om.
El trebuie predicat, crezut şi adorat!


4 iunie 2017 

† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE)
Sf. Francisc Caracciolo, pr.
Fap 2,1-11; Ps 103; 1Cor 12,3b-7.12-13; In 20,19-23

LECTURA I
Au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească.
Citire din Faptele Apostolilor 2,1-11
Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. 3 Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească. 5 Şi erau atunci la Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer. 6Când s-a auzit vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7 Erau uimiţi şi se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc? 8 Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut? 9 Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia, 10 din Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere, 11 atât iudei cât şi prozeliţi, cretani şi arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 103(104),1ab şi 24ac.29bc-30.31 şi 34 (R.: cf. 30)
R.: Trimite, Doamne, Duhul tău şi reînnoieşte faţa pământului!
sau:
Aleluia.

1ab Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, tu eşti nemărginit de mare.
24ac Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne!
Pământul este plin de creaturile tale. R.

29bc Dacă le iei suflarea,
ele îşi dau duhul şi se întorc în ţărână.
30 Tu îţi trimiţi Duhul tău şi ele vor fi create
şi vei reînnoi faţa pământului. R.

31 Gloria Domnului să rămână în veci!
Să se bucure Domnul de lucrările sale!
34 Să ajungă cântecul meu până la el,
iar eu mă voi bucura în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,3b-7.12-13
Fraţilor, nimeni nu poate să spună „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. 4 Există diferite daruri, dar este acelaşi Duh. 5 Sunt diferite slujiri, dar este acelaşi Domn. 6 Sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi. 7 Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele comun. 12 Aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos. 13 Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh.

Cuvântul Domnului

SECVENŢA
Vino, Duhule Preasfânt,
Şi trimite pe pământ
A ta luminoasă rază!

Al săracilor Părinte,
Dătător de cele sfinte,
Vino şi ne luminează!

Bunule mângâietor,
Oaspete preaiubitor,
Dulcea noastră răcorire!

Tu în trudă alinare,
În căldură eşti răcoare,
Mângâiere în mâhnire.

Peste cei ce ţi se-nchină,
Tu revarsă-a ta lumină,
Harul tău îmbelşugat!

Pentru-a omenirii vină,
Firea-ntreagă-acum suspină,
Grav rănită de păcat.

Spală ce e întinat,
Udă tot ce e uscat,
Vindecă ce e rănit!

Moaie tot ce-i împietrit,
Încălzeşte ce-i răcit
Şi îndreaptă ce-i greşit!

Celor care te cinstesc
Şi pe tine te slujesc,
Dă-le harul înşeptit!

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Vino, Duhule Sfânt, pătrunde inimile credincioşilor tăi şi aprinde în ele focul iubirii tale! (Aleluia)

EVANGHELIA
Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi. Primiţi-l pe Duhul Sfânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-23
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Coborârea Duhului Sfânt, Duhul Sfant, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

Procese cu final fericit: două femei au fost salvate de la moarte

Posted by Paxlaur pe 03/04/2017

Donna-adulteraCe lume paradoxală: nu crezi în păcat, în răutatea lui, dar aștepți să-l devorezi cu nesaț pe cel păcătos. Păcătuim, dar nu ne acuzăm, însă îi acuzăm pe alții! Suntem indiferenți față de păcatul din noi, însă nu ratăm ocazia de a ne manifesta judecători aspri ai aproapelui. Așa suntem! Așa erau bătrânii din prima lectură. Așa sunt farizeii care aduc la Isus femeia prinsă în adulter. Ce situații tensionante și câtă iubire providențială în a face lumină, în a demonstra că adevărul și iubirea au forța de a reda viața și libertatea.

Câtă liniște ne inundă inima la început de săptămână meditând evenimente cu final fericit: două femei au fost salvate de la moarte, eliberate din mâinile celor obișnuiți să ucidă. A fost salvata Suzana, o femeie foarte frumoasă care se temea de Domnul și care a preferat să fie condamnată, „decât să păcătuiască înaintea Domnului (Dan 13,2.24). Dar a fost salvată și o femeie păcătoasă, căreia nu-i cunoaștem numele tocmai ca să conștientizăm că ea se identifică cu fiecare dintre noi. Privind la milostivirea cu care Cristos a salvat-o, ni se amintește de iubirea cu care suntem slavați zilnic din mâinile „devoratorilor de păcătoși”.

Trebuie să tresăltăm de bucurie în Dumnezeu! El „nu vrea mortea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să fie viu” (Ez 33,11). El descoperă nelegiuirea din inima perversă a celor care „şi-au pierdut minţile şi şi-au plecat ochii, ca să nu mai vadă cerul” (Dan 13,9). El strigă și astăzi celor care strâng pietre pentru a ucide păcătosul, în loc să cultive virtuți cu care să elimine păcatul: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra” (In 8,7).

Cât de prețioasă este viața în ochii Domnului! Să luptăm pentru a o apăra. Să facem mereu distincție între păcat și păcătos. Să condamnăm păcatul, răul, dar să salvăm, plini de milostivire, păcătoșii, sădind în ei, asemenea lui Cristos, dorința de a nu mai păcătui: „Nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti” (In 8,11).

Să invocăm astăzi în rugăciune milostivirea divină ca în lume să se găsească tineri plini de Duh Sfânt, asemenea lui Daniel (cf. Dan 13,45). Omenirea are nevoie de tineri care, privind la Tatăl milostiv, să facă judecată cu dreptate și milostivire. Avem nevoie de tineri care, plini de Duhul Adevărului, să discearnă semnele timpului pentru a judeca cu înțelepciune. Avem nevoie ca Duhul Sfânt, „care împreună cu Tatăl și cu Fiul este adorat și preamărit și a grăit prin profeți”, să vorbească și astăzi prin intermediul tinerilor și să strige tuturor celor care continuă să condamne la moarte prin războaie, avort, foamete, indiferență: „Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-i ucizi” (Dan 13,53). Să nu ucizi și să nu fii indiferent în fața celor care ucid!

 


Dacă tu crezi în Duhul Sfânt,
Domnul și de viață dătătorul,
atunci faptele și cuvintele tale trebuie să apere viața!


3 aprilie 2017 

Luni din săptămâna a 5-a din Post
Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Sixt I, pp.
Dan 13,1-9.15-17.19-30.33-62 (Dan 13,41c-62); Ps 22; In 8,1-11

LECTURA I
Iată, mor, deşi nu am făcut nimic.
Citire din cartea profetului Daniel 13,1-9.15-17.19-30.33-62
Daniel_Suzana si batraniiÎn zilele acelea, era un om care locuia în Babilon şi numele lui era Ioachim. El şi-a luat o soţie, al cărei nume era Suzana, fiica lui Hilchia. Ea era foarte frumoasă şi se temea de Domnul. 3 Părinţii ei erau drepţi şi au învăţat-o pe fiica lor după Legea lui Moise. 4 Ioachim era foarte bogat şi avea o grădină în apropierea casei lui. La el se adunau iudeii pentru că el era cel mai onorat dintre toţi. 5Fuseseră stabiliţi doi bătrâni din popor judecători în anul acela despre care Stăpânul spusese: „A ieşit nelegiuirea din Babilon, de la bătrânii judecători despre care se credea că guvernau poporul”. 6 Ei obişnuiau să vină în casa lui Ioachim şi la ei veneau toţi cei care se judecau. 7 Se întâmpla că, atunci când poporul pleca, spre miezul zilei, Suzana ieşea şi se plimba prin grădina soţului ei. 8Cei doi bătrâni o priveau în fiecare zi ieşind şi plimbându-se şi au fost cuprinşi de poftă faţă de ea. 9 Ei şi-au pierdut minţile şi şi-au plecat ochii, ca să nu mai vadă cerul şi nici să nu-şi mai amintească de judecăţile cele drepte. 15 În timp ce ei aşteptau ziua potrivită, Suzana a ieşit ca ieri şi ca alaltăieri, numai cu două slujitoare, şi dorea să facă baie în grădină, căci era cald. 16 Nu era nimeni acolo, în afară de cei doi bătrâni care erau ascunşi şi o urmăreau. 17 Ea le-a zis slujitoarelor: „Aduceţi-mi ulei şi săpun, închideţi porţile grădinii, ca să fac baie!” 19 Când au ieşit slujitoarele, s-au ridicat cei doi bătrâni şi au alergat la ea. 20 Şi au spus: „Porţile grădinii sunt închise şi nimeni nu ne vede, iar noi suntem împătimiţi după tine. Fii de acord cu noi şi împreunează-te cu noi! 21 Dacă nu, vom da mărturie împotriva ta că era cu tine un tânăr şi de aceea le-ai trimis pe slujitoare de la tine”. 22 Suzana a suspinat şi a zis: „Sunt îngrădită din toate părţile: dacă fac aceasta, sunt sortită morţii; dacă nu fac, nu voi scăpa din mâinile voastre. 23 Este mai bine pentru mine să nu fac şi să cad în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului”. 24 Suzana a strigat cu glas puternic, dar au strigat şi cei doi bătrâni împotriva ei. 25 Şi, alergând, unul dintre ei a deschis porţile grădinii. 26 Când au auzit strigătul care venea din grădină, cei din casă s-au grăbit prin poarta lăturalnică să vadă ce i s-a întâmplat. 27 Când bătrânii au spus cuvintele lor, slujitorii s-au ruşinat foarte mult, căci niciodată nu se auzise un astfel de cuvânt despre Suzana. 28 A doua zi, când s-a adunat poporul la soţul ei, Ioachim, au venit cei doi bătrâni, plini de nelegiuire, cu gândul împotriva Suzanei ca să o dea la moarte. 29 Ei au spus înaintea poporului: „Trimiteţi după Suzana, fiica lui Hilchia, care este soţia lui Ioachim!” Şi ei au trimis. 30 Au venit ea, părinţii ei, copiii ei şi toate rudele ei. 33 Plângeau cei care erau lângă ea şi toţi cei care o vedeau. 34 Dar cei doi bătrâni, ridicându-se în mijlocul poporului, au pus mâinile pe capul ei. 35 Iar ea, plângând, a privit spre cer, căci în inima ei era încrezătoare în Domnul. 36 Cei doi bătrâni au spus: „Pe când ne plimbam noi singuri în grădină, a intrat ea cu două slujitoare. Ea a închis porţile grădinii şi le-a trimis pe slujitoare. 37 Şi a venit la ea un tânăr care era ascuns şi s-a culcat cu ea. 38 Noi eram într-un colţ al grădinii. Văzând nelegiuirea, am alergat la ei. 39 Văzându-i împreunaţi, pe acela nu am putut să-l prindem, căci era mai puternic decât noi. Şi, deschizând porţile, a fugit afară. 40 Dar pe ea am prins-o şi am întrebat-o cine era tânărul. 41 Ea însă nu a vrut să ne facă cunoscut şi dăm mărturie pentru acestea”. Adunarea i-a crezut, întrucât erau bătrâni ai poporului şi judecători şi au condamnat-o la moarte. 42 Suzana a strigat cu glas puternic şi a zis: „Dumnezeule veşnic, care cunoşti cele ascunse şi ştii toate mai înainte ca să fi fost, 43 tu ştii că au dat mărturie falsă împotriva mea şi, iată, mor, deşi nu am făcut nimic din ceea ce aceştia au spus cu răutate împotriva mea”. 44 Domnul a ascultat glasul ei. 45 Pe când era dusă ca să fie ucisă, Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui tinerel, al cărui nume era Daniel. 46 El a strigat cu glas puternic: „Eu sunt curat de sângele acesteia”. 47 Tot poporul s-a întors spre el şi a zis: „Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?” 48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus: „Aşa de nebuni sunteţi, fii ai lui Israel? Nu aţi cercetat şi fără ca să ştiţi cu certitudine aţi condamnat o fiică a lui Israel. 49Întoarceţi-vă la judecată! Aceştia au dat mărturie falsă împotriva ei”. 50 Tot poporul s-a întors în grabă. Şi bătrânii i-au spus: „Vino, stai în mijlocul nostru, căci ţie ţi-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor!” 51 Daniel le-a spus: „Puneţi-l pe unul departe de celălalt şi eu îi voi cerceta!” 52După ce i-au despărţit pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre ei şi i-a zis: „Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte. 53 Făcând judecăţi nedrepte, îi condamnaţi pe cei nevinovaţi şi-i eliberaţi pe cei vinovaţi, deşi Domnul a zis: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-i ucizi!» 54 Acum deci dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce copac i-ai văzut întreţinându-se unul cu altul?” El a spus: „Sub un salcâm”. 55 Daniel a spus: „Într-adevăr, ai minţit împotriva capului tău. Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Dumnezeu să te despice la mijloc!” 56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt. Şi i-a zis: „Sămânţă a lui Canaan, şi nu a lui Iuda! Frumuseţea te-a sedus şi pofta ţi-a pervertit inima. 57 Aşa le făceaţi fiicelor lui Israel care, temându-se, se întreţineau cu voi. Dar o fiică a lui Iuda nu a suportat nelegiuirea voastră. 58 Acum deci sub ce copac i-ai prins întreţinându-se unul cu celălalt?” Şi el a spus: „Sub un stejar”. 59 Dar Daniel i-a spus: „Într-adevăr, ai minţit şi tu împotriva capului tău. Îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească”. 60 Toată adunarea a strigat cu glas puternic şi l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care îşi pun speranţa în el. 61 S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniel demonstrase din gura lor că dăduseră mărturie falsă şi au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui. 62 Au făcut după legea lui Moise şi i-au ucis. Şi a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 4a)
R.: Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 33,11a
„Nu vreau moartea păcătosului, spune Domnul, ci să se întoarcă de la calea lui şi să fie viu”.

EVANGHELIA
Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,1-11
În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, 4 i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” 6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” 8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” 11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”

Cuvântul Domnului

 

Posted in Duhul Sfant, Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Este duminică… chiar și pentru omul care a uitat să trăiască bucuria de a fi viu

Posted by Paxlaur pe 02/04/2017

bucuria vietii_copil_floriCe înseamnă astăzi a trăi, a fi viu? Oare mai știm să ne bucurăm cu adevărat de frumusețea vieții, fericiți pentru ceea ce suntem, nu pentru ceea ce avem? Fericit este cel care știe să fie „om viu” chiar și în lipsuri, spunând cu Apostolul: „Mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuții, în strâmtorări îndurate pentru Cristos, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic” (2Cor 12,10).

Cuvântul Domnului răsună astăzi într-o lume care a uitat să trăiască bucuria de a fi viu: „Voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi”. Duhul acesta ne redescoperă frumusețea omului viu, frumusețea vieții. Pentru aceasta – pentru a fi cu adevărat vii și a ne bucura de viață și de omul viu! – avem nevoie de Duhul Sfânt, de „Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi”. Vrem ca acest Duh să locuiască în noi pentru ca astfel, „cel care l-a înviat pe Cristos din morţi” să învie și trupurile noastre muritoare.

Credința noastră are nevoie de vitalitatea pe care o poartă Duhul Sfânt, de acea energie evidențiată prin simboluri. El, „Duhul înfierii” (Rom 8,15), este simbolizat prin apa din care țâșnește viața (cf. In 4,14; Ap 22,17); de focul care purifică și transformă (Fap 2,3-4), foc pe care Apostolul ne îndeamnă să-l ținem mereu aprins (cf. 1Tes 5,19); de degetul cu care Dumnezeu scrie pe tablele de carne ale inimilor noastre (cf. 2Cor 3, 3). Aceste simboluri – precum și ungerea, pecetea, norul, lumina, mâna, porumbelul (cf. CBC 694-701) – ne amintesc prezența continuă și necesară a Duhului în viața noastră și în istoria mântuirii. El este tăria de care avem nevoie pentru a găsi ucenici care să spună și astăzi: „Să mergem şi noi ca să murim cu Isus”. El este forța prin care sufletul nostru, smuls din mormântul păcatelor, învie la glasul Domnului: „Omule, vino afară, vino la viață! Ieși din mormânt, din întunerc, din viciu! Bucură-te de viața adevărată”. Toate acestea ni se întâmplă în Duhul Sfânt prin Cristos, care este „învierea și viața noastră”.

Despre Voltaire, marele om de ştiinţă, se povestește că în timpul unei plimbări s-a întâlnit cu un cortegiu funerar. Văzându-l că-şi descoperă capul în faţa crucii procesionale, un prieten care-l însoțea și-l știa de ateu i-a spus: „Ia te uita! Te-ai împăcat şi tu cu Dumnezeu?”. Surprins, Voltaire i-a zis: „Ne salutam, însa nu ne vorbim”. Relaţia cu Duhul Sfânt trebuie redescoperită şi întreţinută, fortificată. Să nu ne mulţumim doar să ne salutăm cu el în „semnul sfintei cruci” sau în alte rugăciuni scurte. Între noi și Duhul Sfânt, între noi și Dumnezeu, trebuie să fie mai mult de un salut, mai mult de o rugăciune. Trebuie să fie iubire!


Tatăl l-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului său,
cel care umple ființa noastră cu darurile sale:
înţelepciunea, înţelegerea, sfatul,
tăria, ştiinţa, evlavia şi frica de Dumnezeu
(cf. Gal 4,6; 1Cor 12,1-11).


2 aprilie 2017 

† DUMINICA a 5-a din Post
Sf. Francisc de Paola, pustnic
Ez 37,12-14; Ps 129; Rom 8,8-11; In 11,1-45 (In 11,3-7.17.20-27.33b-45)

LECTURA I
Voi pune Duhul meu în voi şi veţi trăi.
Citire din cartea profetului Ezechiel 37,12-14
În zilele acelea, Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, eu voi deschide mormintele voastre, vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu, şi vă voi face să veniţi în pământul lui Israel. 13 Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul când voi deschide mormintele voastre şi vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu! 14 Voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi; vă voi face să vă odihniţi în pământul vostru şi veţi cunoaşte că eu, Domnul, am vorbit şi am făcut»” – oracolul Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 7b)
R.: La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare,
şi ne temem de tine. R.

5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
6ab Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul
mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor. R.

7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
8 El îl va mântui pe Israel de toate fărădelegile sale. R.

LECTURA A II-A
Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,8-11
Fraţilor, cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu. 9 Însă voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 10 Dar dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii. 11 Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui, care locuieşte în voi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 11.25a.26a
„Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul. Oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”.

EVANGHELIA
Eu sunt învierea şi viaţa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,1-45
În acel timp, era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Aşadar, surorile au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!” 4 Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”. 5 Deşi Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. 7 Abia după aceea le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudeea!” 8 Discipolii i-au spus: „Rabbi, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?” 9 Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el”. 11 După ce a spus acestea, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”. 12 Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, va fi salvat!” 13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Aşadar, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit 15 şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!” 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: „Să mergem şi noi ca să murim cu el!” 17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. 20 Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. 23 Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. 24 Marta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” 27 Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. 28 După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”. 29 Când a auzit, Maria s-a ridicat repede şi a venit la el. 30 Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. 32 Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. 33 Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!” 35 Şi Isus a lăcrimat. 36 Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!” 37 Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?” 38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. 39 Isus a zis: „Ridicaţi piatra!” Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”. 40 Isus i-a spus: „Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?” 41 Au ridicat deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”. 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!” 44 A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!” 45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.

Cuvântul Domnului

Posted in Duhul Sfant, Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Mângâietorul, izvorul cunoașterii

Posted by Paxlaur pe 01/04/2017

Veni Creator SpiritusCuvintele și faptele lui Isus ar trebuie să ne călăuzească spre o credință matură, stabilă. Totul a fost scris și transmis tocmai pentru ca noi să credem că Isus este cu adevărat Cristos, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să avem viață în numele lui (cf. In 20,31). Însă chiar și atunci când în inima noastră răsună răspunsul gărzilor: „Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta!” (In 7,46); chiar și atunci când în jurul nostru, părinții, rudele și prietenii aclamă: „Acesta este într-adevăr Profetul… Acesta este Cristos” (In 7,40-41); chiar și atunci noi continuăm să ne întrebăm: „Cine este acest Isus din Nazaret? De unde vine? Ce caută în viața noastră?” Și astfel în fața lui Isus lumea este împărțită. Noi înșine continuăm să fim dezbinați în inima noastră prin felul în care (nu!) ne trăim credința.

Totodată este îngrijorător că într-o lume care se consideră iubitoare de libertate și dispusă să moară pentru drepturile omului, Cristos este condamnat, exilat, fără să fie ascultat și cunoscut. Omul îl „condamnă la moarte” pe Cristos fără să știe cine este și ce a făcut! Cine îl mai apără astăzi pe Cristos? Cine și cum îl prezintă astăzi lumii pe Isus? Tu ce spui omului despre Cristos? Viața ta mărturisește că Isus este Domnul?

În Evanghelia după sfântul Ioan discuțiile despre mesianitatea lui Isus sunt precedate de invitația solemnă a Domnului: „Dacă îi este sete cuiva, să vină la mine și să bea; cel care crede în mine, după cum spune Scriptura, «râuri de apă vie vor curge din pieptul lui»”. Și imediat adaugă evanghelistul: „Aceasta o spunea despre Duhul pe care aveau să-l primească cei care cred în el” (In 7,37-39). Creștinii de la începutul Bisericii au înțeles că „nimeni nu poate să spună «Isus este Domnul» decât prin Duhul Sfânt” (1Cor 12,3). De fapt, însuși Cristos a spus că Duhul este cel care întipărește în noi adevărul despre Domnul: „Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (In 14,26).

Mergând spre înviere, noi vrem să-l cunoaștem pe Cristos și să dăm mărturie despre el. Pentru aceasta ne reînnoim astăzi credința în Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul, cel care trezește credința noastră. Să ne întipărim în inimă adevărul proclamat de Cristos: „Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede și nici nu-l cunoaște” (In 14,15-17). Duhul Sfânt să locuiască în inima noastră și să ne călăuzească spre cunoașterea și primirea lui Cristos cel veșnic viu.


Cel care crede în Dumnezeu,
nu-l poate neglija în rugăciunile sale pe Duhul Sfânt,
pe cel „care împreună cu Tatăl şi cu Fiul
este adorat şi preamărit”.
Când și cum invoci prezența Duhului Sfânt?


1 aprilie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 4-a din Post
Sf. Hugo, ep.
Ier 11,18-20; Ps 7; In 7,40-53

LECTURA I
Eram ca un miel blând dus la înjunghiere.
Citire din cartea profetului Ieremia 11,18-20
Domnul mi-a făcut cunoscut şi eu dau mărturie: atunci tu m-ai făcut să văd faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând dus la înjunghiere; nu ştiam că ei urzeau planuri împotriva mea: „Să despuiem copacul cât este pe rod, să-l tăiem de pe pământul celor vii şi să nu i se mai amintească numele!” 20 Doamne Sabaot, tu care judeci cu dreptate, care cercetezi rărunchii şi inima: fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 7,2-3.9bc-10.11-12 (R.: 2a)
R.: Doamne Dumnezeul meu, în tine mi-am căutat refugiu.

2 Doamne Dumnezeul meu, în tine mi-am căutat refugiu.
Mântuieşte-mă de toţi urmăritorii mei şi eliberează-mă,
3 ca nu cumva să-mi sfâşie viaţa ca leul,
să nu mă zdrobească fără ca cineva să mă salveze! R.

9bc Judecă-mă, Doamne, după dreptatea
şi după neprihănirea care este în mine!
10 Pune capăt răutăţii celor nelegiuiţi şi întăreşte-l pe cel drept
tu, care cercetezi inimile şi rărunchii,
Dumnezeule preadrept. R.

11 Ajutorul meu este la Dumnezeu,
cel care îi mântuieşte pe cei drepţi cu inima.
12 Dumnezeu este un judecător drept,
care se poate indigna în fiecare zi. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Oare vine Cristos din Galileea?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 7,40-53
În acel timp, când au auzit cuvintele lui Isus, unii din mulţime au spus: „Acesta este într-adevăr Profetul!” 41 Alţii ziceau: „Acesta este Cristos!” Dar alţii spuneau: „Oare vine Cristos din Galileea? 42 Nu a spus oare Scriptura: Cristos vine din descendenţa lui David şi din Betleem, satul de unde era David?” 43 Aşadar, s-a făcut dezbinare în popor din cauza lui. 44 Unii dintre ei voiau să-l prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe el. 45 Atunci, gărzile s-au întors la arhierei şi farisei. Aceştia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?” 46 Gărzile au răspuns: „Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta!” 47 Fariseii le-au zis: „Nu cumva v-aţi lăsat amăgiţi şi voi? 48 Oare a crezut în el cineva dintre conducători sau dintre farisei? 49 Dar mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată”. 50 Nicodim, unul dintre ei, cel care venise mai înainte la el, le-a zis: 51 „Oare Legea noastră condamnă un om înainte de a-l judeca şi de a afla ce a făcut?” 52 I-au răspuns şi au zis: „Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Studiază şi vezi că niciun profet nu s-a ridicat din Galileea!” 53Şi s-a dus fiecare la casa lui.

Cuvântul Domnului

Posted in Coborârea Duhului Sfânt, Duhul Sfant, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ieși din haos, încetează să trăiești la întâmplare: viața aceasta este tot ce ai mai bun!

Posted by Paxlaur pe 23/01/2017

Bucuria de a fi copil„Oamenilor le este dat să moară o singură dată”, ni se amintește la acest început de săptămână. Este ca și cum, în timp ce noi ne verificăm agenda și planurile pentru această săptămână, un înger ne-ar atinge ușor pe umăr și ne-ar șopti: „Ai grijă ce faci cu viața ta! Fii atent cum își folosești timpul pentru că viața aceasta este tot ce ai mai bun pentru a câștiga veșnicia. Ție și tuturor fraților tăi vă este dat să muriți o singură dată, apoi vine judecata. Nu te juca cu viața ta și nici cu viața celor din jurul tău. Folosește bine viața aceasta pentru a dobândi viața veșnică”. Aceste cuvinte trezesc în noi frica de moarte sau ne încurajează să ne trăim viața cu demnitate?

Dacă uităm de unde vine acest mesaj, în inima noastră se instalează teama și întristarea. Nimeni nu se bucură atunci când i se amintește că va muri. În fața morții, dacă rămânem singuri, suntem cuprinși de frică. Însă noi știm că aceste cuvinte vin tocmai de la cel care s-a jertfit pentru a ne elibera de teamă și de orice păcat și „se arată acum înaintea feţei lui Dumnezeu în favoarea noastră”. Acesta este mesajul celui care „a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie” (2Tim 1,10). Așadar, este un mesaj despre viață, nu despre moarte; sunt cuvinte care ne îndeamnă să dăm vieții noastre o nouă strălucire trăind evanghelia.

Trăind la întâmplare, dezorganizat, nu poți întrupa în viața ta „vestea cea bună” a mântuirii. Să-ți organizezi timpul și viața nu înseamnă să crezi mai puțin în providența divina. Planificarea vieții nu exclude, ci presupune acea parte din Rugăciunea domnească în care spunem din toată inima „Tatăl nostru, care ești în ceruri… facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ”. Vrem să se facă voia Domnului prin și în viața noastră, însă pentru aceasta trebuie să ieșim din haos, trebuie să încetăm să trăim la întâmplare. Viața unui creștin și mântuirea nu au nimic în comun cu „Fie ce-o fi!” sau „Merge și așa”.

Un pas important spre ieșirea din neorânduială și întruparea evangheliei este punerea vieții sub călăuzirea Duhului Sfânt, Domnul și de viață dătătorul. Dezastrul cel mai mare se întâmplă tocmai atunci când ne împotrivăm acestui Duh, când refuzăm roadele sale în viața noastră: „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, bunăvoința, fidelitatea, blândețea, cumpătarea” (Gal 5,22-23). Cum să ne fie frumoasă viața fără aceste roade ale Duhului Sfânt? Cum să ne putem bucura de viață și să putem trăi în armonie dacă ne împotrivim trecerii lui Cristos prin viața noastră?


Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt:

nesocotirea bunătăţii lui Dumnezeu cu gândul ca el nu ne va pedepsi;
deznădăjduirea în mila lui Dumnezeu;
împotrivirea faţă de adevărul cunoscut;
pizmuirea aproapelui pentru harurile pe care le-a primit;
împietrirea inimii în faţa dojenilor mântuitoare;
încăpăţânarea în nepocăinţă.


23 ianuarie 2017 

Luni din săptămâna a 3-a de peste an
Ss. Emerenţiana, fc. m.; Ildefons, ep.
Evr 9,15.24-28; Ps 97; Mc 3,22-30

LECTURA I
Cristos s-a jertfit o dată ca să ia asupra sa păcatele celor mulţi, pentru a-i mântui pe cei care îl aşteaptă.
Citire din Scrisoarea către Evrei 9,15.24-28
Fraţilor, Isus este mijlocitorul unei alianţe noi, pentru ca, prin moartea lui pentru răscumpărarea din greşelile din timpul primei alianţe, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii veşnice. 24Căci Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână de om, prefigurare a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să se arate acum înaintea feţei lui Dumnezeu în favoarea noastră, 25 şi nu ca să se aducă pe sine de mai multe ori, aşa cum marele preot intră în sanctuar în fiecare an, cu sângele altcuiva, 26 căci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată ca să distrugă păcatul prin jertfa lui. 27 Şi după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceasta este judecata, 28 tot la fel şi Cristos, după ce s-a jertfit o dată ca să ia asupra sa păcatele celor mulţi, se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru a-i mântui pe cei care îl aşteaptă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3cd-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Cântaţi Domnului un cântec nou, pentru că a făcut lucruri minunate!

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi-a descoperit dreptatea înaintea popoarelor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi de fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3cd Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

5 Cântaţi Domnului imnuri cu harpa,
cu harpa şi în cântări de psalmi!
6 Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cum poate Satana să-l alunge pe Satana?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,22-30
În acel timp, cărturarii care coborâseră din Ierusalim spuneau: „Îl are pe Beelzebul!” şi: „Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. 23 Dar el, chemându-i, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? 24 Dacă o împărăţie este dezbinată în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui, 25 iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el. 27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască lucrurile dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa. 28 Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele şi blasfemiile, oricâte ar fi zis, 29 dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veşnic”. 30Pentru că spuneau: „Este posedat de un duh necurat!”

Cuvântul Domnului

Posted in Duhul Sfant, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: