De fiecare dată când i-am tratat pe alții cu aroganță am pierdut, iar uneori pierderile au fost ireversibile. Am pus prea mult orgoliu și ambiții în faptele noastre și, prin mândrie, ne-am distrus atât pacea interioară, cât și armonia din casă, din comunitate, de la serviciu. Ba chiar, uneori, am fost mândri și în relația cu Dumnezeu, asemenea fariseilor (cf. Lc 9,14).

Oare cum ar arăta lumea dacă toți oamenii și-ar începe ziua citind parabola lui Isus despre primele locuri? Acea parabolă pe care Isus o încheie amintindu-ne: „Oricine se înalță pe sine, va fi umilit, iar cel care se umilește, va fi înălțat” (cf. Lc 14,7-11). Toată învățătura lui Isus despre valoarea umilinței poate constitui cheia de lectură a zilei dedicate fericitului Ieremia, omul înțelept care a trăit pentru împărăția cerurilor și pentru comoara „de care hoţul nu se apropie şi pe care molia nu o roade” (Lc 12,33). El a înțeles valoarea umilinței, a slujirii și a dobândit gloria pe care numai Dumnezeu o poate dărui: fericirea veșnică.

Umilința este o virtute care se construiește și se reînnoiește clipă de clipă, pentru că Diavolul încearcă să strecoare mândria în inima noastră zi de zi. Mândria intră în inima noastră nu atât prin imense goluri sufletești, cât mai ales prin fisurile fine ale ignoranței spirituale și ale indiferenței! Clipele de neglijență față de cei mici aflați în suferință creează fisuri prin care ne distanțăm de ceea ce înseamnă să fii creștin, discipolul celui care deși era din veșnicie Dumnezeu „s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce” (Fil 2,8).

Într-o lume a celor mari și aroganți, a celor însetați de putere și de glorie, Biserica ne invită la umilință: „Cu cât eşti mai mare, cu atât să te umileşti mai mult şi vei afla har înaintea Domnului” (Sir 3,20). Să îmbrățișăm umilința, ea este calea spre pace, spre împlinire. Să alegem smerenia și ne vom bucura de viața! Să încetăm să mai alergăm după glorie, căci vom fi atât de obosiți când o vom cuceri încât nu vom putea să ne bucurăm de ea. Să nu uităm: „Domnul îi risipește pe cei mândri în inima lor, îi răstoarnă pe cei puternici de pe tronuri și-i înalță pe cei umili” (cf. Lc 1,51-52).

Să privim istoria omenirii și a Bisericii: cei umili au avut o viață simplă, dar plină de realizări, o viață despre care se vorbește și după sute de ani, asemenea fericitului Ieremia. Însă cei aroganți nu au făcut altceva decât să arunce lumea în război și ură. Cei umili au îmbrăcat lumea în pace și iubire, în slujire și respect. Noi ce răspândim în jurul nostru: mândrie sau umilință, ură sau iubire? Ce viitor pregătim, ce lăsăm celor care vin în urma noastră?

Astăzi, cel umil este văzut ca un perdant,
ca unul lipsit de vise și care nu poate oferi nimic bun omenirii.
Însă adevărul este că umilința face din noi oameni de caracter,
învingători asemenea lui Cristos.

8 mai 2017 

Luni din săptămâna a 4-a a Paştelui
Fer. Ieremia Valahul, călug. **; Sf. Victor, m.
Sir 3,17-24; Ps 112(113); 1In 3,14-18; Lc 10,25-37

LECTURA I
Cu cât eşti mai mare, cu atât să te umileşti mai mult şi vei afla har înaintea Domnului.
Citire din cartea lui Ben Sirah 3,19-26
Fiul meu, ¹⁹ săvârşeşte faptele tale cu multă modestie şi vei fi iubit mai mult decât un om care împarte daruri. ²⁰ Cu cât eşti mai mare, cu atât să te umileşti mai mult şi vei afla har înaintea Domnului. ²¹ Mare este puterea Domnului dar el este preamărit de cei smeriţi. Nu râvni la ceea ce este prea greu pentru tine şi nu cerceta ceea ce întrece puterile tale. ²² Gândeşte-te le ceea ce ţi s-a poruncit: nu te ocupa de lucrurile ascunse. Nu fi curios să cunoşti ceea ce te depăşeşte, ²³pentru că cunoştinţele omeneşti care ţi s-au descoperit îţi sunt de ajuns. ²⁴ Nu căuta lucrurile zadarnice căci ţi s-au descoperit destule dintre cunoştinţele omeneşti. ²⁵ Prezumţia i-a făcut pe mulţi oameni să rătăcească, iar lipsa lor de chibzuinţă a făcut ca gândurile lor să se abată de la calea cea dreaptă. ²⁶ Sunt mulţi oameni mari şi îngâmfaţi, dar celor mici le descoperă Dumnezeu tainele sale.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118,129.130.133.135.144 (R.: 105a)
R.: Legea ta, Doamne, îmi călăuzeşte paşii.
¹²⁹ Învăţăturile tale sunt minunate,
de aceea sufletul meu le păzeşte. R.

¹³⁰ Descoperirea cuvintelor tale dă lumină,
dă pricepere celor neştiutori. R.

¹³³ Condu paşii mei după cuvântul tău
şi nu lăsa să mă stăpânească nici o nelegiuire. R.

¹³⁵ Arată slujitorului tău o faţă senină
şi învaţă-mă Legile tale. R.

¹⁴⁴ Poruncile tale sunt veşnic drepte,
fă-mă să le înţeleg, ca să trăiesc. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,32-34
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ³² „Nu te teme, turmă mică, deoarece i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia sa. ³³ Vindeţi ceea ce aveţi şi daţi de pomană, faceţi-vă pungi care nu se învechesc, procuraţi-vă o comoară în ceruri, o comoară nesecată, de care hoţul nu se apropie şi pe care molia nu o roade. ³⁴ Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”.

Cuvântul Domnului