Doar pentru azi…

Ioan al XXIII leaDoar pentru azi
Decalogul sfântului Ioan al XXIII-lea

Doar pentru azi voi încerca să trăiesc ziua, fără să rezolv problema vieţii dintr-o dată.

Doar pentru azi voi avea un maxim respect pentru aspectul meu, mă voi îmbrăca cu seriozitate, nu voi ridica tonul, voi fi politicos în comportament, nu voi avea pretenţia să corectez sau să fac mai bun pe nimeni în afara mea.

Doar pentru azi voi fi fericit, având certitudinea că sunt creat să fiu fericit, nu numai în altă lume ci şi în aceasta.

Doar pentru azi mă voi adapta împrejurărilor, fără să pretind ca acestea să se adapteze tuturor dorinţelor mele.

Doar pentru azi voi dedica zece minute din timpul meu liber unei lecturi bune, amintindu-mi că, aşa cum hrana este necesară pentru viaţa trupului aşa şi lectura este necesară pentru viaţa sufletului.

Doar pentru azi voi face o faptă bună şi nu o voi spune nimănui.

Doar pentru azi voi face un lucru pe care nu-l doresc să-l fac si dacă mă voi simţi atins în sentimentele mele, voi face în aşa fel ca nimeni să nu-şi dea seama.

Doar pentru azi voi face un program, poate nu-l voi respecta punct cu punct dar îl voi face ferindu-mă de două pericole: graba şi nesiguranţa.

Doar pentru azi voi crede cu tărie, în ciuda aparenţelor contrare, că Divina Providenţă se ocupă de mine ca nimeni altul.

Doar pentru azi nu voi avea temeri, şi în mod particular nu-mi va fi teamă să mă bucur de tot ce e frumos şi să cred în bunătate.

Pot să fac bine pentru douăsprezece ore, ceea ce m-ar înspăimânta dacă m-aş gândi că trebuie să fac pentru toată viaţa!

 

Reclame

Conviețuirea în adevăr, dreptate, iubire și libertate

pace adevar dreptate vasile-cel-mare

Conviețuirea între ființele umane e ordonată, rodnică și respectă demnitatea umană atunci când e bazată pe adevăr, după cum spune și sfântul Paul: „De aceea, îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul, pentru că suntem mădulare unii altora” (Ef 4,25). Aceasta presupune recunoașterea sinceră a drepturilor și obligațiilor mutuale. Această societate trebuie, de altfel, să se bazeze pe respectul efectiv al acestor drepturi și pe îndeplinirea conștientă a acestor obligații; ea trebuie să fie revitalizată prin iubire – stare sufletească ce face ca necesitățile altuia să fie percepute ca proprii, împărțind bunurile personale și incitând la o participare tot mai intensă în domeniul valorilor spirituale. În sfârșit, această societate trebuie să se realizeze în libertate, adică în modul care le convine ființelor raționale, create ca să-și asume responsabilitatea propriilor fapte.

Venerabili frați și iubiți fii, viața în societate trebuie privită, mai întâi de toate, ca o realitate de ordin spiritual. Într-adevăr, ea reprezintă schimbul de cunoștințe în lumina adevărului, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor, întrecerea în căutarea binelui moral, comuniunea în contemplarea nobilă a frumosului în toate expresiile sale legitime, disponibilitatea permanentă de a comunica unii altora ceea ce avem mai bun și aspirația comună spre o îmbogățire spirituală. Acestea sunt valorile care trebuie să anime și să orienteze toate lucrurile: activitatea culturală, viața economică, organizarea socială, mișcările și regimurile politice, legislația și alte asemenea expresii ale vieții sociale în continua sa evoluție.

(Pacem in terris
Scrisoare enciclică
a Sanctității Sale Papa Ioan al XXIII-lea,
despre pacea dintre oameni bazată
pe adevăr, dreptate, iubire și libertate,

nr. 35-36)

Oamenii sunt ca vinurile: fie devin mai buni, fie… oțet!

vinul bun si otetulCât de fragili și instabili suntem: atunci când suntem iertați și simțim îndurarea Domnului, tresăltăm de bucurie pentru că el este bun. Însă când vedem bunătatea sa revărsată asupra altora ne întristăm și devenim asemenea lui Iona.

Cartea profetului Iona este o adevărată perlă. Pe de o parte este cea mai frumoasă cântare a milostivirii lui Dumnezeu, pe de altă parte este o denunţare a acelor credincioşi care nu ştiu să se bucure atunci când mântuirea este dăruită celor care sunt consideraţi de ei nevrednici; atunci când se întoarce acasă fiul pierdut şi se face sărbătoare pentru el (cf. Lc 15,11-32); atunci când păstorul găseşte oaia pierdută şi face sărbătoare numai pentru ea (cf. Lc 15,4-7); atunci când ultimii primesc aceeaşi recompensă ca primii, pentru că stăpânul este milostiv (cf. Mt 20,1-15).

Dumnezeu i-a cerut lui Iona să meargă la Ninive și să predice un timp de convertire, altfel cetatea va fi distrusă. Mai întâi Iona nu ascultă şi fuge, dar Dumnezeu îl readuce la misiunea sa şi el este constrâns să predice convertirea ninivitenilor. Atunci locuitorii din acea cetate au credinţă şi îşi schimbă comportamentul lor: părăsesc drumul rău şi abandonează violenţa şi nedreptatea. Astfel Dumnezeu schimbă hotărârea sa şi le face milostivire. Însă Iona, văzând asta, se înfurie teribil, până acolo încât vrea să moară. Sunt elocvente cuvintele sale, care arată supărarea sa tocmai din cauza milostivirii Domnului: „Știam că tu eşti îndurător şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi regreţi răul. Acum, Doamne, ia viaţa de la mine, căci e mai bine să mor decât să fiu viu!” (cf. Iona 4,2-3).

Știm că în Dumnezeu prevalează milostivirea asupra dreptăţii, dar când vestim aceasta nu mereu ne bucurăm, ci dimpotrivă uneori chiar devenim mai răi. Suntem predicatori zeloși ca Iona, dar uităm să ajungem la chipul adevăratului predicator, Isus Cristos, adevăratul predicator, neispitit să asume sentimentele şi stilul lui Iona. Isus a vestit milostivirea tuturor, dându-şi viaţa pentru toţi, absolut pentru toţi (cf. Mc 10,45; Mt 20,28; Is 53,11-12; Enzo Bianchi, Milostivirea în timpul papei Francisc, 25 august 2016).

Să ne privim pe noi înșine: chiar ne bucurăm de convertirea și salvarea celor răi? Am învățăt noi ce înseamnă cuvântul Domnului: „Milă vrea, nu jertfă?” (cf. Mt 9,13).

Dacă nu am învățat, suntem săraci, limitați și suferim atunci când vedem pe un altul căruia îi merge un pic mai bine şi ne cuprinde invidia: cum adică să nu moară şi capra vecinului?!?! Ba să moară. Sau şi mai bine: să moară vecinul ca să-i iau eu capra. Dacă nu am învățat milostivirea, ne rugăm în zadar „Tatăl nostru” și cerem în zadar iertare, pentru că nu trăim ca frați și nu ne bucurăm de iertarea pe care o primesc frații noștri.


„Oamenii sunt ca vinurile.
Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni,
fie se transformă în oţet”
(sfântul Ioan al XXIII-lea).


11 octombrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 27-a de peste an
Ss. Ioan al XXIII-lea, pp. *; Filip, diacon; Alexandru Sauli, ep.
Iona 4,1-11; Ps 85; Lc 11,1-4

LECTURA I
Ţie-ţi este milă de un ricin şi mie cum să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare?
Citire din cartea profetului Iona 4,1-11
În zilele acelea, când a văzut că Dumnezeu îi iartă pe locuitorii din Ninive, lui Iona i-a părut foarte rău şi s-a înfuriat. 2 El s-a rugat Domnului şi a zis: „Vezi, Doamne, oare nu acesta era cuvântul meu când eram în ţara mea şi aveam de gând să fug la Tarşiş? Căci ştiam că tu eşti îndurător şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi regreţi răul. 3 Acum, Doamne, ia viaţa de la mine, căci e mai bine să mor decât să fiu viu!” 4 Domnul i-a zis: „Este oare bună furia ta?” 5 Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la est de cetate. Şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea, la umbră, ca să vadă ce va fi cu cetatea. 6 Domnul Dumnezeu a făcut să crească un ricin care a crescut peste Iona, să facă umbră deasupra capului lui şi să-l elibereze de starea sa rea. Iona s-a bucurat foarte mult pentru ricin. 7 Dumnezeu a trimis un vierme la revărsatul zorilor, acesta a ros ricinul şi s-a uscat. 8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt arzător de la răsărit. Soarele lovea capul lui Iona şi a leşinat. Atunci a cerut să moară şi a zis: „E mai bine să mor decât să fiu viu!” 9 Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Faci bine că te mânii pentru un ricin?” Şi el a spus: „Da, fac bine că mă mânii până la moarte”. 10 Domnul i-a zis: „?ie îţi este milă de un ricin pentru care nu ai muncit şi pe care nu l-ai crescut, care într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit. 11 Iar mie să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu care-i stânga şi care-i dreapta şi animale multe?”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 85(86),3-4.5-6.9-10 (R.: 15b)
R.: Doamne, tu eşti îndurător şi plin de milostivire.

3 Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua!
4 Fă să se bucure sufletul slujitorului tău,
căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne! R.

5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.

9 Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni,
se vor prosterna în faţa ta, Doamne, şi vor cinsti numele tău,
10 pentru că eşti mare şi săvârşeşti lucruri minunate,
tu singur eşti Dumnezeu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Rom 8,15bc
(Aleluia) Aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba, Tată!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,1-4
În acel timp, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui!” 2 Atunci le-a zis: „Când vă rugaţi, spuneţi: «Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta! 3 Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele 4 şi iartă-ne păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte; şi nu ne duce în ispită!»”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: