Arhive pentru ‘Invierea Domnului (Pastele)’

Câte zile ține Paștele?

Ce mângâietor e ca dis-de-dimineaţă Domnul să te sfătuiască:
„Aruncaţi mreaja în partea dreaptă”,
iar tu să-l asculţi şi mulţumit să strigi:
„E Domnul!”,
şi apoi întreaga zi să-ţi fie plină de lumină, inspiraţie şi iubire.

Lucrul cel mai greu nu este să ajungi la învierea lui Cristos, să o trăiești pentru o zi, ci mult mai greu este să rămâi în această înviere, să rămâi viu mult timp. Concret: de Paște bisericile sunt pline, rândurile la sfânta împărtășanie sunt lungi, spre bucuria Domnului și a Bisericii. Însă trece o zi, trec două și lucrurile se schimbă: bisericile se golesc și rândurile pentru împărtășanie se micșorează. Unde dispar martorii învierii? Unde îl punem pe Cristos cel înviat? Îl punem înapoi în mormânt? Sau ce facem cu el?

Dacă deja ne-am întors la viața și indiferența dinaintea Paștelui, înseamnă că suntem asemenea cărturarilor care au dispețuit darul lui Dumnezeu și l-au răstignit pe Isus Cristos. Dacă deja nu ne mai împărtășim, înseamnă că noi nu am simțit niciodată în fața euharistiei bătăile inimii care să ne facă să strigăm: „E Domnul”.

Dacă am ști cât de plăcut e să te trezeşti dimineaţa cu Domnul, pe „ţărmul unui lac”, şi să-i vezi chipul cum se oglindeşte în apa limpede. E ca soarele strălucitor ce face apa să lucească asemenea unui cristal preţios. Şi atunci îl recunoşti şi strigi entuziasmat: „E Domnul”!

Ce mângâietor este ca dis-de-dimineaţă Domnul să te sfătuiască: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă”, iar tu să-l asculţi şi mulţumit să strigi „E Domnul!”, şi apoi întreaga zi să-ţi fie plină de lumină, inspiraţie şi iubire.

Numai iubirea îşi poate recunoaşte iubitul, numai cei ce se iubesc se regăsesc, numai cel iubit a strigat „E Domnul”. Iubirea vede dincolo de distanţă. Iubirea simte dincolo de cuvinte şi imagini. Iubirea nu cunoaşte limite sau piedici. Iubirea strigă „E Domnul!”.

Cum să ştii că Domnul e pe ţărmul cel îndepărtat şi te aşteaptă şi să ai răbdare să ajungi încet, cu barca, şi să nu sari în apă şi să înoţi ca să-i ajungi aproape cât mai repede?! Strigătul „E Domnul” devine un imbold, o chemare irezistibilă, nu mai ai nevoie să întrebi ca odinioară: „Doamne, dacă eşti tu, fă să vin la tine pe apă!” (cf. Mt 14,28). Nu mai vrei minuni, ci dai totul, depui efort, faci orice doar să ajungi lângă iubire. Iubirea şi prezenţa celui iubit e cea mai mare minune şi nu mai ai nevoie de nimic altceva.

Unde e Domnul este totul: şi peşti şi foc şi iubire şi minuni şi recunoaştere şi ascultare şi iertare. E Domnul şi el e totul.

„E Domnul” trebuie să fie strigătul tău când îţi vorbeşte şi te învaţă prin sfânta Evanghelie a sa. „E Domnul” trebuie să fie aclamaţia ta când se lasă adus pe altar de mâinile preotului, trup şi sânge jertfit pentru tine. „E Domnul” trebuie să-ţi zici când îl vezi trecând prin viaţa ta pe cel flămând şi însetat, pe cel singur şi bolnav, pe cel închis şi deznădăjduit.


„E Domnul”! 
Domnul cel viu e aici. 
Şi nimeni nu trebuie să întrebe cine este 
pentru că toţi ştiu: „E Domnul”… 
Domnul meu! 
Domnul tău e aici… 
şi e veșnic viu! 
Cristos înviat din morți nu mai moare!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,1-14
În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel: 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. 3 Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. 5 Aşadar, Isus le-a zis: „Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?” I-au răspuns: „Nu!” 6 Atunci le-a zis: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!” Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. 8Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi -, trăgând cu ei năvodul cu peşti. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti puşi deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” 11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. 14 Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morţi.

Cuvântul Domnului




Continuăm să fim alături de cei în suferință cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-am rămas doar noi și Dumnezeu!

Vă mulțumesc celor care ajutați:

  • prin Revolut:

cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca

cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca.

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

DUMNEZEU VEDE TOT!

INVESTEȘTE ÎN VIITORUL TĂU: DĂRUIEȘTE UNUI COPIL!

Fii alături de cei care speră și așteaptă ajutorul nostru!

€10.00

Sminteala Paștelui sau obișnuința?

Suntem atât de (pre)ocupați cu Paștele că am uitat de Cristos! Sau poate că ne dă târcoale obișnuința. Această molie a inimii, obișnuința, e mama indiferenței: nu ne mai interesează nimic din ceea ce nu ne aduce un câștig imediat. Nu ne interesează un Cristos sărac și suferind, noi vrem unul glorios, că doar e Paștele. Ce sminteală! Am uitat că Isus Cristos suferind e același cu Cristos înviat. Același!…

Preocuparea și ajutoarele pentru cei care suferă (din cauza războiului din Ucraina și din multe alte cauze) s-au diminuat tocmai acum când cresc cererile…

Ce trist este Paștele fără Cristos prezent în viața noastră prin cei care suferă. Ei sunt primii care ar trebui să simtă că Isus a înviat, că sângele său vărsat pe cruce i-a salvat…

Să tacă armele zilele acestea (inclusiv armele din familiile noastre, de la locurile noastre de muncă etc), să se liniștească și cuvintele și să se audă doar faptele. Ele să proclame celor mici și suferinzi: Cristos a înviat! Altfel, e un Paște fără Cristos!




Continuăm să fim alături de cei în suferință cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-am rămas doar noi și Dumnezeu!

Vă mulțumesc celor care ajutați:

  • prin Revolut:

cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca

cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca.

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

DUMNEZEU VEDE TOT!

INVESTEȘTE ÎN VIITORUL TĂU: DĂRUIEȘTE UNUI COPIL!

Fii alături de cei care speră și așteaptă ajutorul nostru!

€10.00

Lume, îți doresc o viață nouă!

După cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, 
la fel și noi să umblăm într-o viață nouă” (Rom 6,4)
.

Cristos, speranța noastră, a înviat!

Lumea și zgomotul ei – mai ales zgomotul armelor! – ne-au furat liniștea și pacea. Însă Cristos, după zilele mormântului și ale tăcerii, ni le redă prin învierea sa glorioasă ca să putem umbla liniștiți, fără teamă, într-o viață nouă.

Lumea și consumismul ne-au amestecat valorile și prioritățile. Însă Cristos, prin învierea sa glorioasă, ne luminează cu claritatea învățăturii sale ca să putem umbla într-o viață nouă feriți de orice rătăcire, liberi de orice confuzie. Cristos înviat este calea, adevărul și viața. În lumina prezenței sale totul este clar!

Lumea și grijile ei ne risipesc viața și timpul. Însă Cristos înviat dăruiește vieții noastre veșnicie, nemurire, ca să putem umbla într-o viață nouă fără disperare în fața trecerii timpului și a morții. Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul, este arvuna moștenirii noastre (Ef 1,13-14).

Lumea și fricile ei ne închid în egoism. Însă Cristos, prin patima, moartea și învierea sa, ne înrădăcinează în iubirea generoasă față de aproapele ca să putem umbla într-o viață nouă slujind tuturor.

Lumea și păcatul vor să ne subjuge, să ne transforme în sclavi. Însă Cristos cel veșnic ne-a lăsat sacramentele eliberării ca să putem umbla într-o viață nouă liberi de orice păcat. 

Lumea și Diavolul, tatăl minciunii, încearcă să ne dezbine, să ne facă să ne simțim dușmani, orfani, singuri pe lume. Cristos prin învierea sa nu doar că ne unește, ci ne transformă în frați: Dumnezeu este Tatăl nostru, iar în Preacurata Fecioară Maria avem toți o mamă. Acum putem umbla ca frați într-o viață complet nouă.

Lumea și moartea din ea ne dau târcoale. Însă viața trăită alături de Cristos înviat nu e doar o pregătire pentru o moarte bună, ci e mult mai mult: este învingerea morții. Viața noastră este acum o pregătire continuă nu doar pentru a muri frumos, ci pentru a învinge moartea prin Cristos și cu Cristos. Pentru această, împreună cu Domnul vieții, umblăm și trăim zi de zi într-o viață nouă în care moartea a fost deja învinsă.

Lumea și iar lumea. Lumea… Dar să nu uităm: lumea suntem noi. Să veghem să nu fim prilej de neliniște sau de păcat pentru nimeni. Lumea suntem noi și tocmai pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire a venit Cristos, a trăit, a suferit, a murit răstignit și a înviat, pentru ca noi, lumea, să avem viață, pentru ca noi să umblăm într-o viață nouă. El singur este calea, adevărul și viața. El este pacea, libertatea și veșnicia noastră.

În mijlocul lumii asaltate de spaima morții, în această viață trăită între lume și Cristos, între moarte și înviere vă doresc o viață nouă, liberă, senină, plină de Cristos înviat. 

Tuturor celor care trec pragul acestui „loc”, vă doresc zile de har: Cristos înviat să se facă prezent în inima și în casa voastră! Să fiți binecuvântați cu o viață nouă!

Cristos, speranța noastră, a înviat!

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,3-11
Fraţilor, nu ştiţi că noi, toţi care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? 4Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. 5 Căci dacă am fost împreună sădiţi într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, 6 ştiind bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, aşa încât să nu mai fim sclavii păcatului, 7 fiindcă cel care a murit a fost eliberat de păcat. 8 Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el, 9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. 10 Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus!

Cuvântul Domnului