„Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă… puţin”.

intalnirea de serie Roma gradinile vaticanuluiCând eram mic, mai ales atunci când eram prin seminar, și mi se întâmpla ceva (bun!) alergam la biserică sau în capelă și recitam cât de solemn puteam Psalmul 116. Recitam și pe parcurs ce înaintam cuvintele îmi deveneau rugăciune. Acest psalm era (și a rămas!) un amestec de neliniște și speranță, de tulburare și încredere. Mă încercau sentimentele unui copil care poate să-i promită orice tatălui său pentru că știe/simte/crede cu tărie că „tatăl” este supererou: împreună cu tatăl simte că poate orice, poate face totul. Nu eram încă preot, dar visam, speram că într-o zi voi ține în mâna mea „potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului”. Speram ziua în care „voi împlini voturile făcute Domnului de faţă cu tot poporul său” (Ps 116,13-14). Tresăltam de bucurie și mă întrebam: „Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?” (Ps 116,12). Cum voi putea vreodată să-i mulțumesc îndeajuns Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut? Simt și acum cât de puternic îmi bătea inima în tăcerea capelei/camerei mici de la Bacău și apoi la Iași. Recunoștința se zvârcolea în mine, îmi agita sângele și inima și ochii… Știam că nu merit toată acea iubire, tot binele pe care Dumnezeu mi-l făcea. Pe atunci (ca, de multe ori, și astăzi!) nu știam și înțelegeam prea puțin cât de iubitor de oameni este Domnul. Aceasta făceam atunci, cu inima curată, nevinovată: recitam psalmi și cuvintele aveau iz de rugăciune!

Acum? Acum m-am obișnuit cu binefacerile Domnului și atât de des uit să-i mulțumesc. Caut cu nesaț momentul să mă retrag și să citesc ușor, meditând, zâmbind și lăcrimând, psalmul 116. Ca în copilărie, ca în tinerețe, ca în seminar, ca în primii ani de preoție. Căutam cu ardoare acest moment. L-am cerut în rugăciune! Domnul s-a îndurat de mine și l-am primit.

După zilele minunate pe care le-am trăit cu prietenii și colegii mei de preoție la Roma, nu aveam cum să nu cad în genunchi și să mă închin:

1 Îl iubesc pe Domnul,
pentru că ascultă glasul rugăciunii mele.
2 El îşi pleacă urechea spre mine
în ziua în care îl chem.
3 Mă împresurau legăturile morţii
şi mă cuprindeau spaimele locuinţei morţilor,
mă chinuiau tristeţea şi suferinţa.
4 Am invocat numele Domnului:
„Doamne, salvează-mi sufletul!”.
5 Domnul este milostiv şi drept,
Dumnezeul nostru este [plin] de îndurare.
6 Domnul îi ocroteşte pe cei nepricepuţi:
am fost lispit de putere, şi el m-a mântuit.
7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta,
fiindcă Domnul ţi-a făcut bine!
8 El mi-a salvat sufletul de la moarte,
a ferit ochii mei de lacrimi,
picioarele mele de poticnire.
9 Voi umbla înaintea Domnului
pe pământul celor vii.
10 Eu mi-am păstrat credinţa chiar şi atunci când spuneam:
„Sunt foarte umilit”.
11 Am spus în tulburarea mea:
„Tot omul este mincinos!”.
12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului.
14 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său.
15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi.
16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,
eu, slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele.
17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său,
19 în curţile casei Domnului,
în mijlocul tău, Ierusalíme! Aleluia!

După o săptămână (20-26 aprilie 2018) în care am fost pelerini prin Roma, prin Castel Gandolfo, prin catacombe și mai ales prin Vatican, simțeam acea oboseală care vine din momentele lungi petrecute cu prietenii. Nu există oboseală mai plăcută decât aceasta: să-ți petreci timpul cu prietenii, să-ți dai timpul pentru prieteni. Binecuvântat să fie Dumnezeu care ne-a dăruit și ne-a învățat valoarea prieteniei și a prietenilor (cf. In 15,12-17).

Ca un ecou al momentelor de har pe care le-am trăit, răsună și astăzi și va răsuna mult timp această rugăciune de încredere, de preamărire, de recunoștință, acest psalm al copilăriei și al formării mele: „Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?” (Ps 116,12).

Îți mulțumesc, Doamne, pentru că te-ai îndurat de noi, slujitorii tăi, și ne-ai îngăduit acest răgaz pe colinele Romei. Ne-am simțit cu adevărat acei ucenicii cărora le-ai spus: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin”. Ne-am odihnit (puțin!), dar mai ales am avut posibilitatea să stăm împreună, adunați în jurul tău, și să povestim toate câte am făcut (cf. Mc 6,30-32).

Îți mulțumim căci cu adevărat am stat în jurul tău, Doamne, oferindu-ne harul de a celebra în fiecare zi sfânta Liturghie. Fii binecuvântat pentru că în fiecare zi te-ai îndurat de noi și ne-ai învrednicit „să luăm în mâinile noastre potirul mântuirii şi să invocăm numele tău” (cf. Ps 116,13).

Am celebrat moartea și învierea Fiului tău, Doamne, în bisericile Romei, în comunitatea românilor de la Roma, în casa fraților carmelitani (Sassone), dar mai ales în catacombe și la mormântul sfântului Petru, în Bazilica „sfântul Petru” din Vatican.

În aceste locuri sfinte, cu emoții și recunoștință ne-am rugat, spunând:

„Celebrând, aşadar, moartea şi învierea Fiului tău,
îţi oferim, Doamne, pâinea vieţii şi potirul mântuirii,
mulţumindu-ţi că ne-ai învrednicit
să stăm înaintea ta şi să-ţi slujim ţie.
Te rugăm cu umilinţă
să ne unească Duhul Sfânt pe noi,
care ne facem părtaşi de trupul şi sângele lui Cristos” (Rugăciunea euharistică II).

Da, Părinte sfânt, îți mulțimim că ne-ai învrednicit să stăm înaintea ta şi să-ţi slujim ţie în acești zece ani de preoție! Îți mulțumim pentru tot ce ai pus în viața noastră în acești zece ani și în această săptămână petrecută la Roma. Te rugăm, Părinte, să ne unească Duhul Sfânt pe noi, cei care am fost sfințiți preoți în anul 2008, în catedrala din Iași. Duhul tău să ne țină uniți și înflăcărați de zel apostolic pentru mântuirea sufletelor. Să ne țină uniți și fericiți, departe de orice dezbinare și de orice păcat.

Aceasta a fost rugăciunea noastră la mormântul Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea, locul în care am simțit că tu ești prezent în viața noastră, că nu ne-ai lăsat orfani, că-l avem mereu pe „Petru”, că suntem zidiți pe stâncă. Acest altar sfânt a fost locul în care ne-am reînnoit credința și am spus în inima noastră:

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului.
14 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său.
15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi.
16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,
eu, slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele.
17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului” (Ps 116,12-17).

Da, Doamne, îți vom aduce jertfă de laudă și vom împlini „voturile” pe care ți le-am făcut acum zece ani. Ajută necredinței noastre! Ține pașii noștri statornici pe calea ta! Îți mulțumim că în sfântul Ioan Paul al II-lea avem un adevărat model de preot, un exemplu de slujire!

Fii preamărit, Doamne, pentru binecuvântarea și încurajarea pe care le-am primit de la sfântul părinte papa Francisc! Ne-a tresăltat inima de bucurie când piața „Sfântul Petru” din Vatican a răsunat de salutul adresat „preoților din România”. Dar mai ales atunci când sfântul părinte ne-a oferit fiecăruia binecuvântarea sa și ne-a încurajat ca și următorii zece ani (cel puțin!) să fie la fel de frumoși ca cei zece pe care ni i-ai rânduit în bunătatea ta, Părinte milostiv. Binecuvântarea papei Francisc, cuvintele sale și atingerea sa ne-au făcut să simțim milostivirea ta față de noi. Îți mulțumim, Părinte bun, și te rugăm să ne ajuți să fim și noi asemenea papei Francisc martorii milostivirii tale.

 

Fii binecuvântat, Doamne, și binecuvântează-i cu har peste har pe toți cei care ne-au ajutat în aceste zile. Așa cum bucuria noastră a fost deplină, fă ca și inima binefăcătorilor și prietenilor noștri să cunoască pacea și bucuriile pe care și le doresc. Așa cum ei ne-au fost alături cu ajutorul și sprijinul lor, fii mereu alături de ei, Doamne, cu binecuvântarea ta. Recunoștință și mulțumire tuturor!

Fii lăudat, Doamne, și pentru momentele când nu au mers toate așa cum ne-am fi dorit. Fii preamărit și pentru momentele când eram descurajați, obosiți, însetați, nerăbdători, neînțelegători, egoiști, somnoroși, îngrijorați. Și pe acestea le-ai rânduit în iubirea ta spre edificarea noastră. Iartă-ne mândria și nerăbdarea, egoismul și neîncrederea, graba și lenea. Acoperă cu mila și iertarea ta lipsurile noastre.

Și pentru că am rămas cu gândul la mormântul lui Petru, la urmașul lui Petru, la Bazilica și Piața sfântului Petru, acum, la sfârșit, mulțumindu-ți pentru colegi și prieteni, pentru toate harurile pe care le-ai pus în viața noastră, vrem să răsune și din inima noastră cuvintele apostolului Petru: „Doamne, tu toate le știi…. Tu știi că te iubim! Slavă ție, Doamne, pentru că ai rânduit toate cu înțelepciune în aceste zile! Slavă ție, iubitorule de oameni, pentru colegii și prietenii mei! Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum și speranța noastră este în tine” (cf. In 21,17)!

Această prezentare necesită JavaScript.

Despre momentul întâlnirii cu sfântul părinte Papa Francisc și despre alte clipe frumoase trăite alături de colegii mei, precum și alte fotografii, găsiți AICI: www.ercis.ro.

 

Reclame

Puterea exemplului și fericirea. Forța rugăciunii. Concurs…

  • Rozariul și exemplul unui tată care nu și-a uitat niciodată fiul mort
  • Fericirea nu constă în ceea ce nu uiți, ci în ce iubești din ceea ce nu poți uita!
  • Rugăciunea pe care Ioan Paul al II-lea o recita zilnic
  • Opt sfaturi de la Sfântul Ioan Paul al II-lea pentru un creștin:
  • Amintește-ți că nu ești niciodată singur, Cristos este cu tine în această călătorie zi de zi pentru întreaga viață. El te-a chemat și te-a ales să trăiești în libertatea copiilor lui Dumnezeu. Întoarce-te spre el în rugăciune și în dragoste. Roagă-l să-ți dăruiască curajul și puterea să trăiești în această libertate mereu.
  • Rozariul este rugăciunea mea preferată. O rugăciune minunată! Minunată în simplitatea și profunzimea ei. În această rugăciune noi repetăm de multe ori cuvintele pe care Fecioara Maria le-a auzit de la Arhanghel, și de la Elisabeta.
  • Rugăciunea, dialogul intim cu acela care te cheamă să-i fi discipol, trebuie să fie primordială. Fii generos în viața ta activă… dar și adânc cufundat în taina contemplării lui Dumnezeu. Fă ca Euharistia să fie inima zilei tale.
  • Rugăciunea alăturată sacrificiului constituie cea mai puternică forță din istoria umană.
  • Dacă întradevăr îți dorești să-l urmezi pe Fiul lui Dumnezeu, dacă dorești ca iubirea pentru el să crească și să dureze, atunci trebuie să rămâi fidel rugăciunii. Acesta este cheia vitalității vieții în Cristos. Fără rugăciune, credința și dragostea vor muri. Dacă ești constant în rugăciune și în Litughia Duminicală, dragostea pentru Isus va crește. Atfel, inima ta va cunoaște o adâncă pace și bucurie, ceva ce întreaga lume nu ți-ar putea oferi.
  • Cum se ruga însuși Isus?…noi știm că rugăciunile sale erau marcate de spiritul bucuriei și al laudei.
  • Când este dificil…să te rogi, cel mai important lucru este să nu te oprești în a te ruga, în a depune efort. În aceste timpuri, te poti întoarce către Biblie și către Sfânta Litughie din biserică. Meditează asupra vieții și învață din Evanghelii. Reflectă asupra înțelepciunii și sfaturilor oferite de apostoli și mesajelor interesante ale profeților. Încearcă să-ți faci propriile rugăciuni din Psalmi.
  • Când te rogi trebuie să realizezi că rugăciunea nu este doar atunci când îi ceri lui Dumnezeu ceva anume, ci ar trebui caracterizată de recunoștință și laudă, prin adorație și ascultare, cerându-I iertare. Dacă urmezi sfaturile lui Isus și te rogi constant, vei învăța să te rogi bine. Dumnezeu însuși te va învăța!
  • Concurs:concurs carti gutenberg
  • Interviu cu purtătorul de cuvânt al Patriarhiei: „Nu din cauza construirii Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc spitale, școli și autostrăzi”

 

L-am întâlnit pe Cristos într-un om…

Atunci când întâlnești un om trebuie să cauți în el prezența lui Dumnezeu și să respecți această prezență. Unii ascund această prezență, alții o neagă, însă cei mai mulți o fac să strălucească în viața lor. Un om prin care și în care Dumnezeu a strălucit și a luminat întreaga lume a fost sfântul Ioan Paul al II-lea. În el toți l-am întâlnit pe Cristos. Invitația sa de a sta lângă Cristos zi de zi și mai ales duminica răsună și astăzi: „Duminica este ziua în care, mai mult decât în oricare alta, creștinul este chemat să-și amintească de credința și mântuirea la care a fost chemat de Dumnezeu prin botez, sacramentul care a făcut din el un om nou în Cristos. Duminica este prin excelență o zi a credinței” (Ioan Paul al II-lea, Dies Domini, 25)”.

Prin sfântul Ioan Paul al II-lea noi l-am întâlnit pe Cristos într-un om care, prin faptă şi cuvânt, le spunea tuturor: „Nu sunt eu Cristos! Nu sunt eu lumina! Eu sunt doar trimis înaintea lui, ca să dau mărturie despre lumină”. L-am întâlnit pe Cristos în papa Ioan Paul al II-lea, în omul care a fost alter Christus… usque ad mortem.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a strigat cu glas puternic: „Nu te teme să-l primeşti pe Cristos! Deschide larg porţile în faţa lui Cristos, în faţa puterii sale mântuitoare!”.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a îndreptat privirile spre un Dumnezeu care mă iubeşte ca un tată bogat în îndurare, care mă mântuieşte ca pe un frate cu care a binevoit să împartă condiţia umană, care mă sfinţeşte ca pe un templu al său!

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a spus că Isus are o mamă, Maria. Şi aceasta este şi mama mea! El m-a învăţat că printr-un „totus tuus” spus celei „plină de har” ajung cu siguranţă la Isus.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a vorbit despre mireasa Domnului, Biserica. El mi-a arătat că Biserica e zidită pe piatră şi porţile iadului nu o vor birui. M-a luat de mână şi m-a urcat în această „barcă”, singura în care se află cel care poate să spună mării tulburate a acestor timpuri: „Taci! Potoleşte-te!”.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care s-a făcut glasul rugăciunii Fiului: „Ca toţi să fie una”. El m-a făcut să înţeleg că la unitate se ajunge numai prin recunoaşterea celuilalt ca fiu al lui Dumnezeu, prin recunoaşterea demnităţii persoanei umane, născute sau (încă) nenăscute!

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care, după ce a păşit pragul speranţei, în fiecare dimineaţă îmi şopteşte ferm: „Nu te teme! Primeşte această nouă zi din mâinile Domnului şi continuă să mergi spre Cristos. Nu te teme!” Şi acest om mi-a spus că şi Cristos m-a întâlnit şi te-a întâlnit şi pe tine, şi nu ne poate uita! Nu te teme!


„Nu te teme!
Primește această nouă zi din mâinile Domnului
și continuă să mergi spre Cristos.
Dumnezeu te iubește și te așteaptă!” (Sfântul Ioan Paul al II-lea).


22 octombrie 2017 

† DUMINICA a 29-a de peste an
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Is 45,1.4-6; Ps 95; 1Tes 1,1-5b; Mt 22,15-21

LECTURA I
Eu l-am luat pe Cirus de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile.
Citire din cartea profetului Isaia 45,1.4-6
Aşa vorbeşte Domnul către unsul său, Cirus, pe care l-am luat de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile, să dezleg coapsele regilor, ca să deschid uşile şi porţile să se închidă. 4 De dragul slujitorului meu Iacob şi al lui Israel, alesul meu, te-am chemat pe nume, ţi-am dat un titlu de cinste când tu nu mă cunoşteai. 5 Eu sunt Domnul şi nu mai este altul, în afară de mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, deşi tu nu mă cunoşteai, 6 ca să se ştie de la răsăritul soarelui până la apus că nu este nimic în afară de mine: eu sunt Domnul şi nu este altul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1 şi 3.4-5.7-8.9-10ac (R.: 7b)
R.: Daţi Domnului glorie şi putere!

1 Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

4 Căci Domnul este mare şi vrednic de toată lauda,
mai de temut decât toţi zeii.
5 Căci toţi zeii popoarelor sunt deşertăciune,
Domnul însă a făcut cerurile. R.

7 Daţi Domnului, voi, familiile popoarelor,
daţi Domnului glorie şi putere!
8 Daţi Domnului gloria numelui său!
Aduceţi ofrande de laudă şi intraţi în lăcaşurile lui! R.

9 Prosternaţi-vă înaintea Domnului
îmbrăcaţi în podoabe sfinte;
dansaţi înaintea lui, toţi locuitorii pământului!
10ac Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El va judeca popoarele cu dreptate. R.

LECTURA A II-A
Ne-am amintit de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 1,1-5b
Paul, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos: har vouă şi pace! 2 Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toţi, aducându-ne aminte fără încetare în rugăciunile noastre, 3 amintindu-ne de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu Tatăl nostru. 4 Noi cunoaştem, fraţi iubiţi de Dumnezeu, că aţi fost aleşi, 5b pentru că evanghelia noastră n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci şi prin putere, prin Duhul Sfânt şi prin convingerea deplină.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d.16a
(Aleluia) Străluciţi ca nişte luminători în lume; ţineţi cu tărie cuvântul vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Daţi-i Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,15-21
În acel timp, fariseii s-au dus să ţină sfat, ca să-l prindă pe Isus în vorbă. 16 Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ţii seamă de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului. 17 Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut Cezarului?” 18 Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi? 19 Arătaţi-mi moneda tributului!” Iar ei i-au adus un dinar. 20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” 21 I-au zis: „Ale Cezarului”. Atunci le-a zis: „Daţi-i, aşadar, Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: