Ipocrizia și adevărata religie

rugaciune vindecare boala fariseismIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această duminică reluăm lectura Evangheliei lui Marcu. În textul de astăzi (cf. Mc 7,1-8.14-15.21.23), Isus tratează o temă importantă pentru noi toţi credincioşii: autenticitatea ascultării noastre faţă de cuvântul lui Dumnezeu, împotriva oricărei contaminări lumeşti sau formalisme legaliste. Relatarea se deschide cu obiecţia pe care cărturarii şi fariseii o adresează lui Isus, acuzându-i pe discipolii săi că nu respectă preceptele rituale conform tradiţiilor. În acest mod, interlocutorii voiau să lovească credibilitatea şi autoritatea lui Isus ca învăţător pentru că spuneau: „Dar acest învăţător lasă ca discipolii să nu împlinească prescrierile tradiţiei”. Însă Isus replică puternic spunând: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor»”. Aşa spune Isus. Cuvinte clare şi puternice! Ipocrit este, ca să spunem aşa, unul dintre adjectivele cele mai puternice pe care le foloseşte Isus în evanghelie şi îl pronunţă adresându-se învăţătorilor religiei: învăţători ai legii, cărturari… „Ipocriţi”, spune Isus.

De fapt Isus vrea să-i zdruncine pe cărturari şi pe farisei din eroarea în care au căzut. Şi care este această eroare? Aceea de a răstălmăci voinţa lui Dumnezeu, neglijând poruncile sale pentru a respecta tradiţiile umane. Reacţia lui Isus este severă pentru că este mare miza: este vorba despre adevărul raportului dintre om şi Dumnezeu, despre autenticitatea vieţii religioase. Ipocritul este un mincinos, nu este autentic.

Şi astăzi Domnul ne invită să fugim de pericolul de a da mai mult importanţă formei decât substanţei. Ne cheamă să recunoaştem, mereu din nou, ceea ce este adevăratul centru al experienţei de credinţă, adică iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele, purificând-o de ipocrizia legalismului şi a ritualismului.

Mesajul evangheliei este întărit astăzi şi de glasul apostolului Iacob, care ne spune în sinteză cum trebuie să fie adevărata religie, şi spune aşa: adevărata religie este „a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume” (v. 27).

„A-i vizita pe orfani şi pe văduve” înseamnă a practica iubirea faţă de aproapele pornind de la persoanele cele mai nevoiaşe, mai fragile, mai la margini. Sunt persoanele de care Dumnezeu se îngrijeşte în mod special şi ne cere nouă să facem la fel.

„A se păstra nepătaţi de lume” nu înseamnă a se izola şi a se închide în faţa realităţii. Nu. Şi aici, nu trebuie să fie o atitudine exterioară ci interioară, de substanţă: înseamnă a veghea pentru ca modul nostru de a gândi şi de a acţiona să nu fie poluat de mentalitatea lumească, adică de vanitate, de avariţie, de mândrie. În realitate, un bărbat sau o femeie care trăieşte în vanitate, în avariţie, în mândrie şi în acelaşi timp crede şi se arată ca religios şi chiar ajunge să-i condamne pe alţii, este un ipocrit.

Să facem o cercetare a cugetului pentru a vedea cum primim cuvântul lui Dumnezeu. Duminica îl ascultăm la Liturghie. Dacă-l ascultăm în mod distrat sau superficial, el nu ne va folosi mult. În schimb, trebuie să primim cuvântul cu minte şi inimă deschise, ca un teren bun, în aşa fel încât să fie asimilat şi să aducă rod în viaţa concretă. Isus spune că este ca grâul cuvântul lui Dumnezeu, este o sămânţă care trebuie să crească în fapte concrete. Astfel cuvântul însuşi ne purifică inima şi acţiunile şi raportul nostru cu Dumnezeu şi cu alţii este eliberat de ipocrizie.

Exemplul şi mijlocirea Fecioarei Maria să ne ajute să-l cinstim mereu pe Domnul cu inima, mărturisind iubirea noastră faţă de el în alegerile concrete pentru binele fraţilor.

Papa Francisc: Angelus (2 septembrie 2018)

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la Košice (Slovacia), a fost proclamată fericită Anna Kolesárová, fecioară şi martiră, ucisă pentru că a opus rezistenţă celui care voia să violeze demnitatea sa şi castitatea sa. Este ca italiana noastră Maria Goretti. Această tânără curajoasă să-i ajute pe tinerii creştini să rămână tari în fidelitatea faţă de evanghelie, chiar şi atunci când cere să se meargă împotriva curentului şi să se plătească personal. Aplauze pentru Anna Kolesárová!

Asta provoacă durere: suflă încă vânturi de război şi vin ştiri neliniştitoare cu privire la riscurile unei posibile catastrofe umanitare în iubita Sirie, în provincia Idlib. Reînnoiesc apelul meu din inimă către comunitatea internaţională şi către toţi actorii implicaţi să se folosească de instrumentele diplomaţiei, dialogului şi negocierilor, respectându-se dreptul umanitar internaţional şi pentru a salvgarda vieţile civililor.

Vă salut pe voi toţi, dragi pelerini provenind din Italia şi din diferite ţări. Îndeosebi, salut catehetele din Caerano San Marco, tinerii din Montirone, tinerii din Rovato şi pe cei veniţi din diferite oraşe din Spania după un drum lung, şi participanţii la adunarea motocicliştilor în Vespa (motorete – n.t.). Văd acolo pancarta, bine aţi venit!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Reclame

Adevăratul păstor este cel care cunoaște și calea care trece prin valea morții

Bunul Pastor

„Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic…
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții,
nu mă tem de nici un rău,
căci tu ești cu mine…” (Ps 23[22],1.4).

Adevăratul păstor este cel care cunoaște și calea care trece prin valea morții;
cel care și pe drumul ultimei singurătăți,
în care nimeni nu mă poate însoți,
merge împreună cu mine conducându-mă pentru a-l străbate:
el însuși a parcurs acest drum,
a coborât în împărăția morții,
a învins-o și s-a întors pentru a ne însoți pe noi acum
și a ne da certitudinea că, împreună cu el, se găsește o trecere.

Conștiința că există cel care și în moarte mă însoțește
și cu „toiagul și nuiaua lui îmi dă siguranță”,
așa încât „nu trebuie să mă tem de nici un rău” (cf. Ps 23[22],4) –
aceasta era noua „speranță” care se ridica deasupra vieții credincioșilor.

(din Scrisoarea enciclică Spe salvi a suveranului pontif Benedict al XVI-lea
către episcopi, preoți și diaconi, către persoanele consacrate și către toți credincioșii
despre speranța creștină, nr. 6)

Prea multe violenţe asupra femeilor în Europa civilă

„Dacă noi trăim în pace, nu putem să uităm apoi că multe ţări sunt în război şi cunosc atrocităţile trăite în trecut în Europa noastră. Câte fete şi femei continuă să fie obiect de violenţă!… Chiar şi violul este considerat armă de război, rămâne nepedepsit, fără să fie recunoscut ca o crimă împotriva umanităţii… Dar câte violenţe se mai fac încă asupra femeilor şi în această Europă civilă a noastră, unde uciderea femeilor continuă să prospere şi corpul femeii este adesea obiect de comerţ nedemn de persoana umană!”.

fericita anna kolesarova

 

Mare sărbătoare sâmbătă, 1 septembrie, la Košice, în Slovacia, pentru beatificarea Annei Kolesarova, prima laică originară din ţară, moartă la 16 ani, în 1944 pentru a apăra propria feciorie de violenţa tentată a unui militar sovietic în timpul ocupaţiei Armatei Roşii. Un eveniment care aminteşte, în multe aspecte, pe cel al unei alte sfinte italiene, Maria Goretti (şi al Veronicăi Antal din România – n.t.). Ca şi ea, Anna, numită afectuos „Anka”, a devenit un model pentru toţi tinerii din ţara sa.

Ceremonia de beatificare s-a desfăşurat pe stadionul Lokomotíva din Košice prezidată, ca reprezentant al papei, de cardinalul Giovanni Angelo Becciu, noul prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, care, în omilia sa, a denunţat multele „violenţe care se mai fac încă asupra femeilor şi în Europa”.

„Dacă noi trăim în pace, nu putem să uităm apoi că multe ţări sunt în război şi cunosc atrocităţile trăite în trecut în Europa noastră. Câte fete şi femei continuă să fie obiect de violenţă!”, a exclamat cardinalul. „Chiar şi violul este considerat armă de război, rămâne nepedepsit, fără să fie recunoscut ca o crimă împotriva umanităţii… Dar câte violenţe se mai fac încă asupra femeilor şi în această Europă civilă a noastră, unde uciderea femeilor continuă să prospere şi corpul femeii este adesea obiect de comerţ nedemn de persoana umană!”.

Amintind în detaliu viaţa Annei Kolesarova, Becciu a adăugat după aceea: „Întărită şi bine pregătită de tatăl şi de mama care, cu învăţăturile şi exemplul lor, au învăţat-o să-l aleagă pe Dumnezeu înainte de orice alt lucru, la numai 16 ani s-a aflat în faţa dilemei tragice dacă să opteze pentru viaţă sau moarte. Viaţa însemna a ceda instinctelor brutale ale unui militar din armata sovietică şi a trăda propria conştiinţă, în schimb moartea o ducea curată la îmbrăţişarea lui Dumnezeu, pe care învăţase să-l iubească mai presus de orice lucru. A fost lovită mortal în seara zilei de miercuri, 22 noiembrie 1944, în faţa ochilor tatălui. A fost ucisă din cauza rezistenţei sale şi din cauza fermităţii în apărarea propriei integrităţi fizice şi a virtuţii castităţii”.

„Nu se improvizează eroii şi cu atât mai puţin sfinţii”, a continua cardinalul, „Anna Kolesarova a ajuns pregătită la martiriu graţie vieţii sale spirituale robuste, hrănite de rugăciunea zilnică şi de frecvenţa la sacramente. Credinţa sa a făcut-o puternică şi curajoasă în a accepta fără şovăieli martiriul. Biserica prezentă în Slovacia poate să fie mândră de această fiică a sa care astăzi este propusă ca model de viaţă credincioşilor, mai ales tinerilor, pentru ca să redescopere frumuseţea iubirii autentice, precum şi valoarea curăţiei”.

Beatificarea acestei tinere slovace, conform prefectului Congregaţiei Sfinţilor, „reafirmă valoarea castităţii ca ideal de viaţă, care, dacă este trăit ca dăruire bucuroasă Domnului şi fraţilor, încă exercită o fascinaţie irezistibilă şi promiţătoare”. Nu numai atât, mica Anna, „cu martiriul său, a mărturisit că răului, violenţei şi nedreptăţii este posibil să se opună binele. Anna a învins răul cu binele pe care-l ţinea ascuns înlăuntrul său, ca pe o comoară. În acea seară, încărcată de durerea şi de plânsul unui tată, martor al uciderii unicei fiice, a învins perla preţioasă, numită castitate”.

De aici auspiciul ca mărturia noii fericite să poată deveni „un exemplu de puternică atracţie umană şi spirituală” în special pentru tineri. „Biserica are mare încredere în voi, îşi pune speranţa în voi pentru o reînflorire a comunităţii creştine şi reînnoirea societăţii. Pentru voi a fost convocat de papa Francisc un sinod pentru a da răspuns la aşteptările voastre pentru o Biserică mai autentică şi mai evanghelică. Avem nevoie de asta”, a spus Becciu. „După exemplul şi cu mijlocirea fericitei Anna, străduiţi-vă să trăiţi cu bucurie în fiecare zi evanghelia, atât în situaţiile uşoare cât şi în cele dificile. Fericita Anna ne învaţă că merită să fie jertfit totul pentru Domnul, fără a coborî vreodată la compromisuri cu propria conştiinţă”.

(Este fericită Anna Kolesarova. Cardinalul Becciu:
încă prea multe violenţe asupra femeilor în Europa civilă

După Vatican Insider, 1 septembrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: