M-ai întâlnit și m-ai îndrăgostit de tine!

Unde esti copilarie? :)

Nu de puține ori am auzit aceste cuvinte, această dorință înfocată: „Ah, dacă mi-ar vorbi… Ah, dacă m-ar primi… Ah, dacă aș avea parte de un semn, de o șoaptă… Cât de mult aș vrea să știu ce așteaptă de la mine. Cât de ușor mi-ar fi să vină Domnul și să-mi spună că trebuie să fac aceasta sau aceasta”. Ba chiar eu am rostit toate aceste suspine. Poate chiar și tu. Ne-am comportat ca și cum Domnul ar fi încetat să ne mai cheme pe nume, ca pe Simon Petru, ca pe Samuel… Am uitat că Domnul nostru, atât de mult iubitor de oameni, vorbește, ne vorbește, ne oferă semne, șoapte, ba chiar de-a dreptul strigăte. Și atunci ce se întâmplă?!

Adevărul este că vorbele sale sunt prea dure, prea clare într-o lume care iubește ambiguitatea. Dumnezeu este atât de clar, concis, ca apostolul Paul de astăzi: „trupul nu este pentru desfrânare… Fugiţi de desfrânare!” Clar, lapidar. Așa este și Domnul. El ne vorbește, ne cheamă, ne spune atât de clar ce trebuie să facem, atât de clar răsună vocea sa într-o conștiință sinceră, în tăcere: Vino. Mergi! Cere iertare! Împacă-te! Dăruiește! Nu fura! Nu minți! Vizitează-l pe cel bolnav! Nu judeca! Nu păcătui! Etc. El vorbește.

Dumnezeu vorbește și astăzi, Domnul ne vorbește, doar că atunci când ne facem timp să-l ascultăm ne dăm seama că nu ne spune ceea ce speram noi. Noi așteptam să-l învinuiască pe cel de lângă noi, nu pe noi. Noi așteptam să-i spună aproapelui să vină să-și ceară iertare, nu să ne trimită pe noi să cerem iertare. Noi credeam că de bolnavi și de săraci trebuie să se ocupe spitalele și primăriile și parohiile și preoții și persoanele consacrate și vecinii, dar nu noi! Noi strigam: „Ascultă, Doamne, căci slujitorul tău vorbește”. Sau „Vorbește, Doamne, ceea ce slujitorul tău vreau să audă!”. Noi și iarăși noi așteptam ceva mai dulce, ceva așa mai după inima noastră călduță. Însă el a venit și ne-a vorbit clar, limpede: rupe-o cu răul! Azi! Acum!

De fapt, esențialul este dincolo de a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Esențialul este chiar mai presus de a trăi cuvântul său. Esențialul este a trăi cu el, Cuvântul, autorul tuturor cuvintelor. Când m-am întors de la Medjugorje unii mă întrebau (cât în serios, cât plini de ironie și bășcălie!) dacă am văzut ceva, dacă am auzit voci, dacă mi-a vorbit Maica Domnului sau Isus sau îngerii etc. Le-am spus tuturor și repet și aici: nu mi s-a întâmplat nimic din toate acestea. Ba, dimpotrivă, m-am rugat să nu mi se întâmple. Nu vreau să aud voci, să văd ceea ce cu siguranță m-ar marca de nedescris. Ceea ce vreau și gândul cu care am fost acolo și merg în orice loc în care simt prezența Domnului este să învăț să locuiesc cu Dumnezeu. Cred că aici este esențialul care poate schimba lumea: să învățăm să locuim cu Dumnezeu. Spun aceasta convins fiind că cei care locuiesc împreună încep să semene. Și cum Dumnezeu nu poate semăna cu noi în cele rele, singura variantă ar fi să începem noi să semănăm cu el în binele și frumosul care sunt în el.

Aici este esențialul: poți să citești de o mie de ori evanghelia. Poți să o știi pe de rost. Poți să o predici în fiecare zi. Dar dacă nu ai învățat să trăiești cu Domnul fiecare clipă, e în zadar. Aici e fascinația pe care o simt citind evanghelia de astăzi și tot adevărul pe care ni l-a lăsat Cristos: a venit ca să ne învețe să locuim cu Dumnezeu. De aceea el ne spune astăzi: „Veniți și vedeți!”

Evanghelia de astăzi este istoria mea. Trebuie să fie istoria mea. Trebuie să fie și istoria ta. Trebuie să devină istoria noastră.

E atât de plăcut să-mi amintesc cum ai trecut, Doamne, prin fața mea. Eram ca Samuel: nu te cunoșteam. Eram ca Andrei, cu un „altul” spre care priveam cu drag, crezând că de acolo îmi va veni mântuirea. Eram atât de mic și mândru de micimea mea…. Și atunci ai trecut tu, Doamne. Pasul tău hotărât despica vântul care ți se strecura prin păr. Brațele tale păreau făcute pentru a îmbrățișa lumea întreagă. Te-am zărit doar și am înțeles că umerii tăi puteau purta până și cea mai grea cruce. În pieptul tău bătea o inimă care ardea de dragoste pentru cei mici, păcătoși, săraci, abandonați. Cât te-am îndrăgit. Și totuși, tu ai fost cel care m-ai îndrăgostit de tine! Îmi amintesc cum ai trecut și doar pentru o clipă te-ai întors și m-ai privit. Ochii tăi adânciți în sufletul meu mi-au ars trecutul. Glasul tău a dat strălucire prezentului. Chemarea ta mi-a arătat viitorul. M-ai strigat pe nume, m-ai întâlnit și m-ai îndrăgostit de tine. Tot ce am vrut atunci și vreau și acum, Domnul meu și Dumnezeul meu, iubirea mea, totul meu, este să știu unde locuiești și să stau cu tine în toate zilele vieții mele. M-ai îndrăgostit de tine, Doamne, de vocea ta, de cuvântul tău, de viața ta, de tot ceea ce ești și pentru toate îți mulțumesc și voi vesti numele tău fraților mei atât cât voi trăi. Tu singur ești Dumnezeu. Pe tine te invoc să mă privești cu ardoare în fiecare zi, să arzi păcatele mele, trecutul și toată negura din el, să mă chemi zilnic pe nume și astfel să dai strălucire prezentului și lumină viitorului. Îndrăgostește-mă de tine și fiecare zi și nu lăsa să mă pierd pe calea rătăcirilor mele.

O, Marie, Maica Domnului meu și luceafărul dimineții, steaua mării și strălucirea Paradisului, mijlocește-mi harul de a-l privi pe Cristos care trece. Ajută-mă să învăț să locuiesc cu el clipă de clipă.

Reţine

Cât de împietrită este inima noastră când zi de zi Dumnezeu ne strigă pe nume și noi ne facem că nu auzim. Cât de prinși suntem în păcatele noastre când Domnul trece și ne privește iar noi rămânem neclintiți în rău, în vicii. Cât de bun este Domnul că, deși ieri l-am refuzat și ne-am făcut că nu-l vedem, că nu-l auzim, el trece și astăzi. Dumnezeu trece astăzi prin viața ta. Ascultă-l! Mergi și vezi unde locuiește și rămâi cu el!

Duminică, 18 ianuarie 2015 

† DUMINICA a 2-a de peste an
Sf. Prisca, m.
1Sam 3,3b-10.19; Ps 39; 1Cor 6,13c-15a.17-20; In 1,35-42

LECTURA I
Vorbeşte, Doamne, slujitorul tău ascultă!
Citire din cartea întâi a lui Samuel 3,3b-10.19
În zilele acelea, candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă şi Samuel stătea în templul Domnului unde era arca lui Dumnezeu. 4 Domnul l-a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” 5 A alergat la Eli şi i-a zis: „M-ai chemat? Iată-mă!” Eli i-a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!” S-a dus şi s-a culcat. 6 Domnul l-a chemat din nou pe Samuel. Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis: „M-ai chemat? Iată-mă!” Eli i-a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!” 7 Samuel nu îl cunoştea încă pe Domnul şi cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.8 Domnul l-a chemat pe Samuel pentru a treia oară. Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis: „M-ai chemat? Iată-mă!” Eli şi-a dat seama că Domnul era cel care îl cheamă pe tânăr. 9 şi i-a zis lui Samuel: „Mergi şi te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, spune: «Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!»” Iar Samuel s-a dus să se culce la locul lui. 10 Domnul a venit, i s-a arătat şi l-a chemat ca mai înainte: „Samuel, Samuel!” Samuel a răspuns: „Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!” 19 Samuel creştea, Domnul era cu el, şi nu a lăsat să se piardă niciunul dintre cuvintele Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2 şi 4ab.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a.9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!

2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.
4ab El a pus în gura mea un cântec nou,
un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru. R.

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin!” R.

8b În sulul cărţii este scris despre mine,
9 ca să fac voinţa ta.
Dumnezeul meu, aceasta o doresc!
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele,
tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

LECTURA A II-A
Trupurile voastre sunt membrele lui Cristos.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 6,13c-15a.17-20
Fraţilor, trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul şi Domnul pentru trup. 14 Iar Dumnezeu, care l-a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea sa. 15a Nu ştiţi voi că trupurile voastre sunt membrele lui Cristos? 17 Cel care se uneşte cu Domnul este un singur duh cu el. 18 Fugiţi de desfrânare! Orice alt păcat pe care îl face omul este în afara trupului. Însă cel care se dedă la desfrânare păcătuieşte în propriul său trup. 19 Sau nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care îl aveţi de la Dumnezeu şi că nu sunteţi ai voştri? 20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Aşadar, preamăriţi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,41.17b
(Aleluia) L-am găsit pe Mesia, care este Cristos! Harul şi adevărul au venit prin el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au văzut unde locuieşte şi au rămas la el în ziua aceea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,35-42
În timpul acela, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. 36 Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe mielul lui Dumnezeu!” 37 Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus. 38 Isus s-a întors şi, văzându-i că îl urmează, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei i-au spus: „Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învăţătorule” – unde locuieşti?” 39 El le-a zis: „Veniţi şi vedeţi!” Aşadar, au venit şi au văzut unde locuieşte şi au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan şi-l urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 Acesta l-a întâlnit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: „L-am găsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnă „Cristos” – 42 şi l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa»” – care înseamnă «Petru»”.

Cuvântul Domnului

 

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: